Page 5 - Bunul_Econom_1905_23
P. 5
Nr. 23. Adaus la „ ftunul jjconom “ / Pag. 5. ’
nici sfinţi, . voeşti tu săţi aşezi locuinţa, departe
»F II B IN E C U V Â N T A T Ă !»
$ S a ' R u s a l i i ; * de zgomotul lumii, in cavităţile acelor stânci? «
Legenda ind ană, după Sienkievicz comunicată de
• Acolo e întuneric Doimne: rmi-e friţă!«
' +JL>±. Heliotrop.
“ T * —i Augustei. — Krischna se aşeză atunci pe o.piatrâ
— • şi-şi râz mă capul pe cou Factora state#
înaintea lui îngrozită şi tremurând. '
a Rusalii prin ovese
Intr’o noapte frumoasă, luminată, de
Pipalaca cântă, arg ntul razelor de lună, marele1 şi înţeleptul Intraceia aurora d m neţii începu a co
Dorul din inimă iese Krischna, stătea cufundat în gânduri... şi în- lora spre răsărit cerul. Apa lacului, palmierii
Şi spre ceriu savantă; tr’un tâiz'u îşi zies: Eu an? tot crezut, că şi desişul trestiilor de bambus luceau în scli
piri auri*. Bengali purpurii, cocoare şi turtu-
omul e cea mai frumoasă creatură de pe
rici arginţi', emulau în ebr pe deasupra un
Gândurile se resfiră ^pământ — dar tare m’am înşelat. Văd colo
delor; marabii şi păunii ambiţioşi însoţiau
Care p’unde ştie, o floare de lotus legănându-se îq răsfăţul
corul prin. păduri, ear cj şi un acompania
Sufletul stă şi "se miră vântului Cu cât nu e mai frumoasă ea decât
Plin de bucurie. toate fiinţele acestui pământ: tocmai acum. ment, tremura dintrun pept omenesc un cân
tec lui urmat de pi curatul unor sunete de
eată, câ’şi desface frunz -le, la lumina razelor
harfă. , 1
Inimile tuturora de lună — şi nu-mi mai pot depărta privirea
• Acesta e Valniki, poetul care salută
Sunt de farmec pline dela ea.,1 Nu, nu, între oameni nime nu i-să
şi preamăreşte răsărirea soarelui. După un res-
Când resare aurora poate asătnâna, repeţi el oftând.
fimp, despiăiţ nd îngrăditura mulţimei de mu
Astei zi senine; După puţ’na hesifare adause apoi: Eu,
guri înfloriţi a CitizilOf şi a zorelor ce acope
ca un zeu, de ce să nu pot prin-,puterea cu
reau desişul arbuştilor, apăru Valn ki lângă lac.
Căci prin câmpuri, munţi şi dealuri vântul meu crea o astfel de fiinţă, care să
Gând văzu el floarea cea de lotus pre
Doine dulci răsună, fie întie oemeni acea, ce e Lotus între flori? făcută în om, opri dşpdafă cântecul, scapă
Mari idei şi idealuri ...Aşa dar »să fie» — spre bucuria omeni- Scoica cea de perle din mâni, braţele
Acolo s’adună: mei şi a pământului I Lotus) să te prefaci
într’o fecioară vie şi prezintă-te înaintea mea I să răsturnară î.i jos şi poetul amuţi; ca şi
când marele Krischna ’l-'ar fi prfefâcut într’un
Undele tremurau ca şi când le-ar fi atins
Trandafirii, brazii, crinii arbore. ■ ~ ■
lovitura aripilor unei rândunici, noapţea de
Plini de o sfială Si zeul să bucură de acest estaz asupra
veni din ce in ce mai luminoasă, luna părea
D’impreună cu iasminii , operei sale şi zise;
a sclipi mai dinadins, cântecul privighitoarei
Se presintă-n gală.
i umplea văzducbul tot mai tare,... dar deo Trezeşte-te Valmiki şi vorbeşte!
dată amuţi!... Şi minunea să întâmplă: în faţa . . . . Atunci poetul simţind primadată ade
T o ţi cu orduri şi medălii lui Krischna apăru lotus în chip de om. văratul sentiment al iubirei şopti:
Dulci, mirositoare; însuşi zeul sta mirat. . . . Eu iubesc I
Căci e ziua de Rusalii »Tu ai fost flparea acea din lac,« zise Numai despre acest cuvânt era acum
A lor sărbătoare. -r el, >aşa, atunci de aci înainte tu să fi floarea conştient, numai aceasta vorbă o putu el es-
gândurilor mele, începe şi’ vorbeşte I» prima.
Peste lanuri bate vântul Fecioara începu atunci a şopti încet, Faţa zeului să lumina acum deodată
Grânele de aur, aşa de încet, că vocea-i sămâna cu fremâtul mai tare. .
Şi-i fălos chiar şi pământul frunzelor de lotus, când le sârutao boarea lină • Minunată fecioară,» zise •eată că ţi-a m
Cu acest tesaur din amurg. , aflat un Ioc în această lume, care e demn
pentru tine. Tu să locueşti în inima poetului 1»
• O Doamne, Tu mai preschimbat într’o
Ce în valuri lucitoare fiinţă vie; dar unde îmi vei aşezi, locuinţa Valnithi repeţi atunci a doua oră:
Leagână-se dulce, mea ? — Cugetâ-te, Doamne, că eu ca floare . . . . . . . . .'»Eu iubescl». i . . . . . ... .
Ca şi razele de soare V am tremurat si Ia cea mai mică suflare a Voinţa puternicului Krischna, voinţa zău-
Când vreau să se culce. vântului şi-mi închideam frunzele, Mie mi era
frică de povoiul ploilor furtunoase, de vre-, lui, conduse îndată pe fecioară in inima poe
tului, Ei prefăcu inima lui Valniki transpa
muri, de fulgere şi trăsnite, ba îmi era teamă
In livezi peste tânaţe rentă că un cristal. "
chiar şi de razele ' cele arzârde a -le soarelui.
Mii de fluturi sboară
Tu, o zăule părinte, mai făcut din floare om, x Dulce ca o zi de vară, lin ca unda Gan-
Dela dalba dimineaţă
dar eu mi-am reţinut natura mea de mai gesului, păzi feciora înaintea sanctuarului de
Pân’ la neagra seară;
înainte şi ’mi-e groază de acest pământ şi de dicat ei.
tot ce să află pe el.., unde o să-mi aşezi Totuşi când privi mal adânc în inima
Ear’ când noaptea vine-acasă locuinţa?» , lui (poetului) defveni palidă şi un fior de groază
Ca o domnitoare, ^ o cuprinsese. ,
Krischina îşi ridică ochii săi mari spre
Fie-care se aşează stele, să socoti puţin apoi întrebă: Krischina să Uimii
Câte lâng’o floare. • Floare întrupată* zise el »şi de inima
• Voeşti tu sâ trăeşti pe piscurile mun
ţilor»? poetului ţi-e greu?»
Florile abea-i apucă »Doamne acolo e neauă şi gheaţă: mi-e •Doamne, ripostă fata» cari locuri ’mi
Ca să-i gâzduiăscă, frică acolo.» le-ai îmbiat? . . . Căci în inima aceasta eu
Ba la sînul lor îi culcă »Bine 1... dacă tiu îţi voi zidi un palat văd piscurile cu zăpadă a-le munţilor, afun-
Să se odichnească, de cristal în fundul lacului». zimea apelor, în cari trăesc fiinţele cele mai
• In adâncul a pelor umblă şerpi şi alte îngrozitoare; eu văd deserturile cu furtunile
Şi’ntre şopte dulci şi blânde jivini: ’mi e frică Doamnei» şi viforile lor; văd suteranele cele întune
Şi nevinovate > »Voeşti tu sâ mergi, în deserturile ne coase dela Ellora! Doamne! Doamne, mie
Somnul tainic îi cuprinde ţărmurite?» ’mi-e teamă!» şi aici. ' ■
Plin de voluptate. • O Doamne furtuni şi uragane cutreeră Dar bunul şi înţeleptul Krischna zise
acelea locuri, ca neşte horde selbatice.» atunci: -
Ion Tripa.
»Apoi ce sâ fac cu tine tu mândră floare •Fi liniştită augustă floare 1 Dacă în inima
întrupată?... In groltele delaEllora trăesc pus- lui Valniki să afla neauă, fi tu vântul cei cald
