Page 1 - Bunul_Econom_1905_32
P. 1

A n a l  V I.                       O ră ştie  (Ss& AszvArc»),  2 0 A o g u s t  a.  1005                          Nr.  32













                  REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  Şl  COMERCÎU
      0R6ÂM AL: „Renninnii Economice din Orăştie" şi „Rennionii române de agricultură din comitatul Sibiiului“.




                   A B O N A M E N T ® :                         A P A R E :                               I N  S E R Ţ I U N I :
        Pentru  Ro mâ n i a   şi  striinătate'15  lei  pe  an. în flecare Duminecă.             Abonamentele  st  inserţiunjle  se  'plătesc  înainte.
      Pe an  4  coroane. (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fi.)                           se  socotesc-după  tarifă,  cu  pr e ţ ur i  m o d e r a t e
       PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE')                                                        veţi  vedea  făgăduind credinţa  străbună,
                                                  n’ai  şti  pe  ce  să pui  mâna  mai îngrabă,

                       ■_£._ "                    n’ai  şti  ce  rană  să  lequeştl  mai  întâiu,  făcându-şi  lei  de  traiu  nou,  depărtân-
                                                  căci  toate  de-opotrivă  sângerează,  n’ai   du-se  astfel  de  lumea  reală,  în  care
            De  loan  I.  Lăpe'datu,  profesor.
                                                  şti  cui  s’ajuţi  m a i î n t â i u ş i   mai  pe   trâeşte  şi ’n  care  trebue  să  trăiasă,  fără
                   „Ajută-te, şi  Dumnezeu  teva  ajuta",
                                                  urmă,  căci  toţi  deopotrivă  cer  şi  toţi   să  înţeleagă,  sărmanul,  că  prin  aceasta
            De  m’ar  întreba  vre-unul  dintre
                                                  de-opotrivă  merită  să  fie  ajutoraţi.   şie-şi  păgubeşte  şi  urmaşilor  săi.
      cei  prezeoţi,  ce  m’a  îndemnat  să  urc
                                                       Veniţi  numai  şi  âruncaţi-vă  privi­      Veţi  vedea  toate  acestea,  dom-,
      această  tribună,  să  mă  prezint  azi  îna­
                                                  rile  pe  oti-ce  parte  locuită  de  acest   nilor,  veţi  vedea  încă*  multe  alte  rele
      intea  d-voastră,  rugându-vă  să-mi  în­
                                                  neam  năcăjit,  şi  veţi  vedea,  că  nicăiri   şi  nu  vă  veţi  putea.  mira  în  deajuns
      găduiţi  a  vă  întreţinea  cât  va  timp  cu
                                                  viaţa  şi  traiul  lui  nu  vă  va  mulţămi   cum  s’au  putut  năpusti  toate  aceste  pa-
      desvoltarea,  unor  probleme  de  ordine
                                                  nici  măcar  în  parte.  Veţi  întâlni  la  tot   costi  pe  capul  unui  popor  şi  bun  şt
      socială  şi  eco^pmică  în  interesul  po­
                                                  pasul  lipsă  şi  sărăcie,  desnădejde  şi   muncitor  şi  şi  moral  ca  al  nostru,  Cu
      porului  nostru,  f~   cu  greu. v’aşi  putea
                                                  desgust.  In  schimbj  însă,  veţi*  găsi  pe   o  inteligenţă  destul  de  număroasâ,  ce
      răspunde.  Cu  greu,  nu  pentru-că  n’aşi
                                                  sărmanul  Român  muncind  din  greu  de    nu  pregetă  a  povăţui  în  bine  şi  spre
      avea  ce,  nu  pesntru-eă  n’ar  fi  motive,
                                                  dimineaţa -până  sara; din  tinereţe până’n   folos  pe  cei  de-o  lege  cu  dânsul.   Dar
      cari  să  mă  determine  nu  pe mine,  dar
                                                  bătrâneţe,  dar ' te d ^ ş j^ p o r   pe  urma   căci  în  faţa  acestor  stări  îngrijitoare  ar
      pe  alţfi-cu "mintea  mai  luminată, cu  ju­
                                                  străduinţelor  şi  sudorilor  sale  aproape  fi  nedrept  să  tăgăduim,  că  nu  se  lu­
      decată  mai  profundă  şi  cu  experienţă
                                                  de  loc.                                -  crează,  şi  nu  se  urzesc  mereu  la  pla­
      practică  mai  bogată  s’apuce  condeiul
                                                       II  veţi  vedea  cu  traista  de  gât,   nuri  pentru  îndreptarea  scăderilor,  le­
      în  mână,  ori  să-şi  ridice  cuvântul;  ci
                                                  cu  toiagul  în  mână -  pornit  pe  calea   cuirea  relelor  şi  consolidarea  noastră
      pentru-că  tocmai  motivele  sunt  atât  de
                                                  pribegiei,  să-şi  caute  norocul  în  ţări   ca  popor  şi  naţiune.   Nu  putem  însă
      multe,  greutăţile  atât  de  mari,  relele
                                                  străine.  11  veţi  vedea  pe  alocurea ajuns   s’ascundem,  că  multa  muncă  ce  se  de­
      şi  nevoile  de  cari  suferim atât de  grele,
                                                  la  sapă  de  lemn,  la  culmea desnâdejdei,   pune  e  zadnrnică  şi  fără  folos.-  Toţi
      în  cât  de  ai  sta  să  cugcţi  ce  ai  de  fă­
                                                  dând  credinţă  vorbelor  celui  dintâiu   voim  să  zidim  şi  încă  la  acelaşi  edifi­
      cut,  ce  trebue  ,şi  ce  poţi  să  faci,  zău
                                                  venit,  fir-ar  fi  acela  jidovul  cel  mai   ciu,  dar  temelia  fie-care  o  pune altcum
           *)  Conferenţî. ţinută  Duminecă  în  12  Iunie   greţos,  căzut  jertfă  unor  făgâdueli  -de­  şi  în  altă  parte  şi  fie-care  în  alt  chip
      st.  n.  1904  cu  ocazia  adunărei  generale  a  despărţă­  şerte  şi  plătindu-le  scump,  nu  arare-ori   s’apucă  de  zidit.  Unii  Încep  dela mijloc,
      mântului  I  (Braşov)  al  » Asociaţ'unei  pentru  litera­
                                                  cu  preţul  vieţei  chiar.  Mai  mult.   II  alţii  dela  straşină  şi  eară  alţii  ar  face
      tura  română  şi  cultura  poporului  român».
                F   O   I  r   A                  Puterea de viaţă a naţiunii                de  corb  alb.  Cultura  română,  ce  au  adus
                                                               Române.                       cu  sine  în  Dacia  din  alte  ţări  ale  lumi  mai
                                                                                             fericite  şi  mai  desfătate,  şi  au  transplantat-o
                 HujMk        tis*.»                   Discurs,  rostit  de  fericitul  T im o te iu    în  acest  pământ  rece  şi  îngheţat,  cultură
                                                  C ip a riu   cu ocazia inaugurări  » Asociaţiunei
                                                                                             de  care  mărturisesc  toate  ruinele  şi  toate
                                                  pentru  cultura  şi  literatura  poporului  R o­
             Troian  de  floare  de  mălin                                                   unghiurile  patriei  noastre,  —   acele  40  dp
                                                               mân»  în  1860.
             Mirosul  lui  te’nbată;           /                                             cetăţi,  ce  le  numără  Ptolomeu  în  geografia
                                                       Excelenţă'!  Domni  şi  F ra ţi!
             Ţi-aduci  aminte  când  sub  el                                                 sa  cu  numele  abia  cu  50  ani  după  strămuta­
             Te-am  sărutat  odată ?                   Când  ne  uităm  înapoi  la  istoria  popo­  rea  noastră  în-  acest  Babiion,  —  toată  mai
                                                  rului  nostru  şi  mai  cu  seamă  la  a  naţiunii   toată  căzu  prada  gintelor  barbate,  care  îna­
             Dar  uităte  s’a  veştejit           noastre  din  astă  patrie  dulce,  care  e  întâiul   inte  de  a  prăda  Grecia  şi  Italia,  Atena  şi
             Călinul  din  grădină,              leagăn  al  vieţi  române,  pe acestea  Iocuri nor-   Roma,  se  (păru  că  din  prada  patriei  noastre
             Pe  când  aminte  îmi  aduc          dice-orientale,  mai  că  nu  aflăm  în  şirul atîtor   şi  din  ruina  culturi  române'de  pe  acest  pă­
             Tu  eşti dragă  de-vină.             mari  secoli,  dela  începutul  celui  al  doilea al   mânt  âu  prins  gustul  de a se încrunta  în  rui­
                                                 erei  creştine  până  aci m,  peste  mijlocOl celui   nele  şi  ale  celor-l’alte  provinci  din  imperiul
             Deci  vină  să,  ne  împăcăm        "de  al  X IX   secol,  de cât numai zile de lacrime   roman.  Din  această  ruină  totală  a  naţiuni*
           1  Sub  umbra  lui  cea  rară         de  dureri  şi  de  suferinţe  de  toată  forma;  iar   numai  D-zeu  ştie  cum  am  scăpat,  numai  ca
             Ş ’apoi  să  vezi  cum  va-’nflori   zilele^  de  bucurie  pentru  pe porul  român  şi   prin  minune,  şi  numai  cu  pielea  şi  cu  viaţa,,
             La  altă  primăvară!..              pentru  naţiunea  noastră transilvană  în  specie   căci  acelea  inscursiuni  şi  prădări  nu. ne-au
                                      z.         au  fost  mai  puţine  şi- mai  rare,  de  cât  pana  răpit  numai  averea  şi  cultura,  ce  am  avut-o.
   1   2   3   4   5   6