Page 2 - Bunul_Econom_1905_38
P. 2
Cu încetul a ajuns lumea însă, a- In nădăjdea că, şi spriginul acelora, nici asta n’ar fi posibil, să Ic vândă al
colo, uride’l duce pe omul cu mintea cari doresc o astfel de lucrare nu va tora, să îndemne în special pe ţărani
a le lua şi tăia. De perdut n’ar avea
sănătoasă' simpla rt flexiune, că adecă întârzia cu vremea, fac apel călduros
ce ţierde, clar de câştigat da! Poate
şcoala- stă îa strânsă legătură cu pres- la toţi coloboratorii şi cetitorii să răs
câştigul n’ar fi de 10%. 'Ei, dar succe
taţiunea economică, că şcoala este deci pândească foaia în cercuri cât să poate sul în întreprinderi nici nu constă în
un element productiv şi condiţionează de largi, spre binele poporului, al cărui câştiguri momentane. Adevăratul suces
înaintarea eeonomică-qulturală a unui bine cu toţii îl voim. e acela, să-ţi deschizi şi să ţi înlesneşti
Adrian Cristea. calea, pe care ai să înaintezi. Numai
popor.
cine ştie cât de anevoie, cu câtă trudă
Românii noştrii, cari în cea măi şi prin câte trebuie să treci până poţi
mare parte încă nu ştiu nici scrie nici pune temeiu la o întreprindere, numai
ceti, (să-şi trimeată copii Ia şcoală, ca PROBLEME SOCIALE Şl ECONOMICE, j acela înţelege ce însemnează şi ce avan-
să şi însuşească cultură, şi învăţând — ¥>—» ■ tagiu mare îţi. deschide o potecuţă, fie
aceea ori cât de mică.
apoi ce le este de folos şi pe ce căi De Joan T. Lăpedatu, profesor.
pot să dea şi economiceşte înainte, vor . (Urmare ;şi] fine) ’ * . încă un exemplu şi voiu termina!
fi feriţi şi mântuiţrrde a cădea cît decurând : „Aju'.ă-te şi Dumnezeu te1 va ajuta“ Cine nu ştie, că ţăranul nostru îndată
perduţi în sclăVia capitalizmului, care e Da, n’avem oame.ni, dar aceia se după îmblătit aleargă cu câţi-va hecto
pot face; capital este, numai nu-i cine litri de cereale în târg, pentru acope
cea mai înjositoare, cu mult mai în
să-l, întrebuinţeze şi să-l pună în pro- rirea multelor sale trebuinţe. Ovreiul
jositoare decât cea politică-socială a
ducţiune; ca-i riscat, ,n’avem drept.să cunoaşte -nevoia bietului om, îi oferă
iobăgiei de pe timpurile feudale şi din puţin, şi neavând ce face, trebuie să
zicem câtă vreme nu facem nimic. Avem
care nu să mai ridică, decât foarte rar, însă în ţara Oltului 6— 7 bănci româ vândă. Vi-s’ar pâreav oare lucru greu,
naturile cele mai tari. neşti. Ce ar fi pentru aceste bănci, dacă dacă de exemplu cei mai luminaţi din
ar rişca di/t venitele lor 3-—4 sute de comună, încă de pe vremea secerei s’ar
Bărbaţii cari au pus temelia aces
cor. anual şi ar trimite 2— 3 tineri de informa dela conlocuitorii lor, cam câte
tui organ econofnic, au recunoscut marea
ai lor la şcoala specială din Pesta pen cereale au de vândut, s’ar pune apoi
primejdie care ameninţă libertatea eco în conţelegere cu vr’o bancă, cu vre-un
tru industria şi prelucrarea lemnului, i-ar
nomică a poporului nostru, rămas îna obliga apoi să se plaseze doi-trei ani om de afacere din apropriere să le caute,
poi cu mult şi faţă de conlocuitorii de în vre*o afacere practică ? întorşi aceşti vre-un negustor mare ( de grâne, care
alte neamuri; de aceea au hotărât să tineri, dacă n’ar face alta de cât să ţină să vină să le ridice? Mulţimea de bani
în fie-care comună câte o prelegere cu. cş rămân în buzunarele mulţilor agenţi
dea poporului român, Care să ocupă
sfaturi folositoare despre exploda rea şi i cari mijlocesc vînzările, până cerealele
şi azi în partea cea mai mare cu agri
prelucrarea pădurilor şi a lemnului, şi i ajung dela agricultor la marele negus
cultura şi economia de vite; şi căruia tor, ,ar veni în buzunarele ţăranului nos
tot ar fi un folos, un progres. Dar ar
nu’i place meseria şi negustoria, cari a- putea face mai mult, ar pune pe cei de tru. A r fi greu la început, s’ar teme,
. duc bunăstare şi bine popoarelor, o aici în legătură cu alţii, cu firme străine poate nici n’ar spune ţăranul nostru,
loaie economică practică din care să ar putea propune un plan, o afacere dar explicându-se cu înţeles şi trecuţi
eţc. Aceleaşi bănci însă n’ar trebui s’aş- peste douâ-trei probej fiţi siguri, că lu
tragă, cetindu-o, foloase. reale.
tepte până s’ar întoarce, ci trimişi, căci crurile ar merge strună. Acesta ar fi
Prin' urmare planul de redactare ţm-s trimeşi de aceea, ca 'toată sarcina numai începutul unui comerciu de grâne,
al foii este bine desemnat, dela care şi responzabilitatea să cadă pe umerii care ,1a noi ar putea lua proporţii şi
nu mă voiu abate nici eu, ci voiu \rni- lor. A r trebui să contribue fie-care cu mai mari, cu deosebire de am căuta să
ne pregătim şi cu bărbaţi pricepuţi, căci
sui însă ca acest plan să nu rămână câteva mii de coroane, să cumpere pă
duri, să le pună. în lucrare, ori dacă astăzi acesţ negoţ a luat astfel de di-
mumai ,o idee, ci să se şi împlinească.
coase ale Devonshirului pană sus la romanti
tialcoholist din ţeara ungurească profesorul
toii ai antialcoholismului, căreia i-să şi mul* cele sinuri de mare ale Sotlandei, pretutin
L. Paloczy, cum vii cu trenuţ, din St atford
ţumeşte formarea societăţilor de cumpătare deni s’au înfiinţat astfel de hotele a'ntiâlco-
în, Avon, patria lui Shakespeare (celui mai
numite societăţi de temperanţă) este preotul hoîiste şi pretutindeni să bucură de trecere
renumit scriitor de opere dramatice) la Ox*
catolic Teobald Mathew dintrun sat din Ir-* mare.
ford. înainte de a întră în gară iţi bate 1»
land ţjara unde şi azi mai bântue în măsura La noi în Ungaria cu toate că patima
ochi o inscripţie mare pe o casă cu mai multe
măre patima beţiei. beţiei e atât de răspândită, statul , nu a luat
catuii (etage) »N o bfier, no wine« (adecă nici
Ca toţi apostolii învăţăturilor adevărate pănă acum nici o măsură represivă simţitoare,
bere nici vin). Această casă era hotelul de
aşa şi acest demn părinte al omenirii'păti ci s’a mărginit numai1 la nişte ordinaţiuni,
temperanţă/ pe care l'am şi ales de reşedinţă
maşe a avut să lupte şi să sufere o mulţime cari rămân pe hârtie şi nu se execută, Ast
fără să gândesc mult. Şi nu mia- părut rău
de neajunsuri şi năcazuri în calea propovedu- fel în alte state, In fruntea lor merge Svedia
deloc. In toate, unghiurile era o curâţânie să
irii învăţăturilor sale mîntuitoare. El a fost ,şi Norvegia. Prin legi draconice de restric-
lingi miere. In şalele de mâncare* era pe fie
silit să emigreze în America şi aici călătorind ţiune, prin urcarea dării asupra beuturilor
care masă o st elă cu apă limpede şi lângă
mult pentru aşi face învăţătura sa cunoscută, spirtuase şi prin. opreliştea de a să vinde
ea o cupă mare cu lapte. Fiecare oaspe să
a sărăcit ba a ajuns şi în închisoare pentru; Dumineca, a aj'uns d. e. Norvegia, odin:oară
putea servi după plac ori de una ori de alta.
datorii, şi aşa aproape necunoscut şi nerecu-< ţeara beţivilor, să fie azi ţeara în care cetă
Şi nu trebuie să credeţi că hotelul ar fi fost
noscut şi a încheiat viaţa în mizerie. ţenii sunt mai cumpătaţi.
cercetat numai de extravaganţi atraşi de cu-
Dar în curând a reînviat şi trăeşte, şi Oare va veni vreodată vremea . aceea
riositate să yazA din nemijlocită apropiere
va trăi mai ales de aci înainte, .că ci etă când Ungaria să urmeze pe exemplul bun al
cum este aranjat un hotel a cărui deviză este
ţile1'''de temppratoţă răsar ca instituţiuni *de Norvegiei? . ,
» nici bere nici vin*. Nu, nici decât 1 Hotelul"
mare folos în toate părţile patriei sale şi în
era plin plinuţ de oaspeţi din societatea cea
privinţa asta numai Svedia şi Norvegia mai
mai distinsă şi numai cu mare greu am mai
întrec Anglia. O astfel de casă ori hotel de
putut căpăta Ioc întrânsul. Dela malurile stâp-
temperanţă poţi vedea, scrie un apostol an*
