Page 1 - Bunul_Econom_1905_39
P. 1
Anul VI. Orâştie (Szăszvfiro»), 8 Ootomvrie n. 1905 Nr. 39
REVISTA PENTRU ACRICULTURĂ, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORCAN AL: „Renniosii Economice din Orăştie“ şi „Ecnninnii române de agriculturi din comitatul Sibiiulni"
• A B Q N A M E N T E : A P A R E : I N S E R Ţ I U NI: .
Pe an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor, (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t
Pentru R o m â n i a şi străinătate 15 lei pe an. în fleqare ^ Duminecă. Abonam entele şi inserţiunile se plătesc în ain te.l
Şcoala şi economia. presus de toate. Dar este lucru firesc, cămaşa unui fericit, să va însânătoşa
poate chiar neapărat, să iubeşti acest împăratul a şi trimis oamenii săi peste 7
Dacă vrei sâ ajuţi cu adevărat omu Proteu neobosit, .care în ori-ce mo mări şi şepte ţâri sâ caute pe acela
ment este gata a se preface în obiec care se simte fericit şi să’i cumpere cămaşa
lui sărac, atunci trebuie să’l creşti, căci
tul, spre care ţintesc tocmai acum tre Oamenii împăratului au cautat înzadar
singurul mijloc şi cel mai bun mijloc
contra sărăciei, a fost, este şi va fi, Cul buinţele noastre schimbătoare şi feluri şi s’au întors acasă fără ispravă, căci
tură. Insă să-l creşti în cultura cea ade tele noastre trebuitţe. Ori ce alt bun ndmai pe unul l’au aflat în drumul lor
vărată înseamnă, să’i {perfecţionezi în ace- îndestulează numai lin a din lucrurile ce fericit, acela însă riu avea cămaşă.
laş timp atât nfintea, cât şi sufletul. Cul ne trebuiesc: mâncările sunt bune numai Morala ori în văţă tură ce ne-o dă
tura adevărată dă omului putinţă, ca pentru pe’l flămând, vinul pentru cel această mică poveste este adevărul veci
munca ce o săvârşeşte, s’o facă urmă sănătos, doftoria penţru cel bolnav, blana nie, eă omul are pe lângă trebuinţele
rind tot deauna principiul cel mai înalt pentru iarnă, femeile pentru tinereţe etc. materiale cari le poate sătisface pe toate
economic adecă, cu mijloace cât sâ poate Toate aceste sunt prin urmare numai cu bani, şi trebuinţe morale, cari le în
de puţine, să caute să dobândească pro relativ bune. Banii singuri sunt absolut destulează numai cultura cea adevărată
ducte folositoare cât să poate de mari buni, fiindcă nu Îndestulează numai o care ş o agoniseşte omul în şcoală unde
pentru îndestularea trebuinţelor actuale trebuinţă, ci trebuinţa în deobşte. i-să perfecţionează atât mintea, cât şî
si ale viitorului, atât materiale- cât şi- ^ De aci proviife-' mpta fără cruţare1" sufletul. '
inmaterial'e. şi cu orice preţ, după bani, şi ea ârfi Cu toate acestea şi azi mai sunt
Isvorul nemulţumirilor omeneşti şi îndreptăţită, dacă omul ar avea numai mulţime de' oameni cari au o curioasă
cauza ori cărei economii sunt trebuin trebuinţe materiale. După cum însă ştie părere despre şcoală şi valoarea ei. Pen
ţele. Intre bunurile cari satisfac tre fiecare dintre noi, omul are şi altfel de tru aceştia numai acea muncă este. pro
buinţele, este unul de care să zice că trebuinţe, cari nu sâ pot afla în lumea ductivă, care dă în schimb nemijlocit,
ăr îndestula trebuinţele îndeobşte şi acest externă (din afară), ci numai în el însuşi bani, adecă preţuiesc numai acea muncă
bun ar fi banul. Chiar şi un uriaş al gân le poate afla. Aceste trebuinţe nu se pot care aduce nemijlocit posesiune mate
dirii, cum este Schopenhauer, scrie des satisface cu bani. Poate îşi aduc unii aminte rială.
pre ban, că oamenilor li-să impută ade de povestea aceea a împăratului neno Dacă ar corespunde vederea lor
sea, că dorinţele lor să îndreptează rocit, pe care Iau sfătuit înţelepţii, că adevărului, atunci cei ce cresc porci, sunt
mai ales’spre bani şi că iubesc banii mai numai dacă va îmbrăca fiul său beteag membrii productivi ai societăţi, pe când
FOIŢA 27 A U G U S T încruntaţi în1- viforul care venise. Pomeneau
şi de frăţii fulgeraţi — oameni cumpăniţi şi
Bateria noastră a doua, ascunsă în vii,
/' la bine şi la nevoie, şi ( u o răbdare pe care
Mîhail Sadovean. pe dealul de asupra Griviţei, deschide* spre nici sângele gîlgăind în răni adînci n’o înfrân-
întăritorii*, duşmanilor treizeci-şi-şase de guri
gea. Şi unii şi alţii zăceau acuma îndărăt, la
de oţel. ,
Unul dintre cei mai rodnici şi mai După o zi de frământări în ploaie de ambulanţe.
buni scriitori tineri ce-i are neamul românesc foc şi de schijă, după neîntrerupta duruire După neaptea aCeia, veni dimipeaţa c’o
din regatul de sub stăpânirea craiului Carpi de tunete supt norii deşii de fum care aco linişte mare. Şi’n linişte la şase ciasuri, deo
I., a tipărit întro carte numită »Povestiri din pereau taberele, flăcăii noştri trudiţi de-abia dată, ca din senin, porni întâiul tunet, şi după
război mai multe poveşti de toată frumseţa putuseră să aţipească câte o parte din noapte. dînsul se deslănţui brusc uraganul de fum şi
despre războiul ee l’au purtat românii cu Se rînduiseră la lucru, se rânduiserâ la tu foc din trei-sute-cinzeci de maşini. Fierberea
Turcii în anul 1877. Preţul cărţii este numai nuri; şi când în, răstimpuri marir lumina sal clocotitoare, — deasupra muncelelor şi văi
2 cor. şi are şi chipuri, cari ne atată clipe velor izbucnea ca o pânză de fulger, ei răsă lor nourii albi ca vata şi învălmăşiţi, prin cari
din mersul războiului. Cartea să poate căpăta reau negri o clipă, izvorând parcă din întu se strecurau şuerăturile [şi bîzîirile fioroase
la toate librăriile româneşti şi e vrednică să necime, drepţi şi neînduplecaţi. Apoi în şan ale ghiulelelor, umpleau cerul şi pământul
o aibă fiecare cărturar Român care iubeşte ţuri, îndărătul coameior netezi de pământ, în de o mare furtună de jale.
literatura bună. * tăcerile adînci care urmau, tunarii vorbeau Şi ’n vremea asta, valurile întunecoase
Ca să se încredinţeze cetitorii de ce fel despre spînateeii lor ofiţeraşi svîrliţi în ţărină ale infanteriei se încovoiau îndărăt prin sdrun-
sunt ateste fermecătoare poveşti, dăm mai la de zburăturile de schijă, aşa de buni în vre cinăturile pământului,înve cinătatea bateriilor.
vale unh dintre ele. ’ ' 1 murile de pace. şi aşa de înflăcăraţi şi de Batalionul gata de lupă, şedeau rînduite, tă-