Page 1 - Bunul_Econom_1905_40
P. 1
Anul V|. Or&ftle (SzĂBzvĂr0s), ja 1005 k 40
REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Reniiniii tonice din Orâştte" ţi „Reaninii roata de agricnltară din comitatul SibiiirUi1'
- \ ARARE: |
A B O N A M E N T E : ' I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane .(2 fl.);, jumătate an 2 cor. (1 fl.) În flecare Duminecă. se socotesc după tarifa, cu p r e ţ u r i m o d e r a t
Pentru R o m â n i a şi străinătate 15 lei pe an. Abonamentele şi inserţtunile se plătesc înainte.
Despre însemnătatea şi folosul cel De astădată voim numai să scoa
mare al acestor asociaţiuni cari se ba tem. la iveală şi să insistăm asupra uneia
„Itelioenţa" şi ponorul.
sează pe principiul sănătos al ajutoru dintre cauzele principale a stării noaste
lui reciproc şi cari au un teren: foarte atât de înapoiate în ce priveşte aceste
Tn” numărul trecut al foii noastre, larg de activitate, precum - sunt procu binefăcătoare asociaţiuni, şi aceasta după
am arătat cetitorilor într’un mic estras rarea împreună a seminţelor, a maşini părerea noastră, este la toată întâmpla
datele cele mai de seamă dela congre lor trebuincios##, apoi vs|oţjsarea lap rea, nepăsarea revoltătoare a inteligenţii
sul ce l-au ţinut la Sibiiu anul acesta telui, untului, ouălor, cumjpărarea vite faţă de poporul din care a ieşit.
societăţile săseşti de credit sistem lor de prăsilă, prăşirea gafelor de soiu Nepăsarea aceasta nu este însă
Raiffeisen. Din ele s’a putut covnge ori apoi confecţionarea de ţoşurî şi alte de â se. înţelege, ca şi cum inteligenţa
cine, că şi un popor, ca cel săsesc, care obiecte1 împletite, ca pălării de paie, când are lipsă, nu s’ar interesa de el,
numără numai 200 de mii suflete, cât este etc. — despre care s’a vorbit în mai nu, căci ştim bine, când este a visată la el .
In stare să progreseze, dacă umblă la multe rânduri şi In Coloanele aeestei re atunci marea şi sarea i o promite, iar
şcoală, dacă e bine organizat şi dacă viste. Nu esffe; mtenjtunea noaştră ca după-ce şi-a ajuns scopuţ uită de pro
sâ interesează intel.genţa săsască de şi de astă dătă sâ aducem laude sen misiuni, ca ori-ce alt străin care nu are
soartea lui, să interesează - mai ales timente)# seestpr aşoeiaţiuui, pentru cei nimic comun cu el.
< vteăti îc-'i ■ să se apuce Inteligenţa pretinde totul dela -po
adevăraţi apostoli şi păstori ai turmei de lucru în direcţia âfceasta, proipitem por, şi h>- schimb c e i dă, aproape
Încredinţate lor. a publica io numerii vitori, sfaturile nimica. Rari sunt acei inteligenţi cari
.La noi la poporul cel mare de 3 mii. practice desgrecufifl să înfiinţează şi din simţul de datorinţă să lucreze din
de geat>a cauţi în jur după astfel de, cum lucră aceste asociaţiuni, conform toate puterile pentru ridicarea lui. Sub
asociaţiuni comunale, de care Saşii au descrierii pe larg a doi esmişi ăi mini- lucrare pentru popor, nu înţelegem de-
118, nu dai decât de un mare pustiu, steriului de agriculturi, cari au studiat clamătile sentimentale, la cari, poporul
ce se întinde peste toate ţinuturile lo anume spre acest scopj la faţa locului le zice potrivit cu un proverb: vorbă
cuite de el; abea ici şi colo câte o în-Germania, organismea şi mersul aso- multă, treabă puţină, ci o lucrare siste
oază înfloritoare, Încolo eară pustiu fără ciaţiunilor cu diferitele ei ramuri, şi apoi matică culturală-economică dm care po
margini. le-au aplicat împrejurărilor noastre. porul să tragă foloase reale. Ba ce e
FO ITA Moldovei», pe care o iubea acum ca şi’n ti flăcăii trebuiau să între în rândul întăiu al
9
\
asaltului, şt o căldură mare le umplea pep-
nereţe după cum mărturisise tainic Tetea.
turile. Gâeiularri vorbeau puţ n; unii îşi strân
Locotenentul Avram, cel care se legăna
27 A U Cr U S T geau pe ei curelele, apoi îşi fâcaau cruce.
, a o ţaţă leşească şi se simţea foaite mândru
de mjastaţa-i neagră, era fecior de r#zăs vechiu, Alţii vorbeau în şoaptă cu,tovarăşii, şi rămâ
povestire de M ih a il S aăoveanu era un omuleţ plin de draci, ca e din glumi neau după aceia pe gânduri, cu feţele visă
(Urmare şi fine.) şi din cântece comedioase se putea lua la toare. Iar când suflarea din urmă, comanda
plecării, trecu prin inimi, se întinse tăcere
Căpitanul, nalt şi spătos Român, era îtlfiecere chiar cu căpitanul. Şi era veşnic adâncă. Şi deodată se mişcară valurile întu
amorezat, era o‘ mină vecinie reînoitâ, care
renumit in întreaga divizie: bea ţeapăn şi era necoase, — şi porniră flăcăii noştri spre bo
în staie să mănânce la şapte mese. In mar lua foc deodată, dintr’o scântee. Când îl între tezul de sânge.
şuri, mai ales, la fiecare haltă gilgîia un gât bau camarazii de sănătate, el punea mâna în Căpitanul Co'rban era aprins tare; din
de rom şi trăgea în dinţi ori un picior de partea stângă: »Mă doare, iubite, butoiaşul când* în când ducea bidonul cu >fLcărâ* la
gâscă, ori o halcă d# friptură rece. Iar la po- cu pulbere!* * gură, sorbea lung, apoi îl întindea spre loco
' păsurile mari, rând se repezea, parcă dădea Călim seu era un băiat bun, sfios ca o tenentul Avram. I-l întindea, ofta adânc, şi,
foametea. — Şi avea o inimă bună, cum nu fată mare. Se pudra, se ungea cu pâmezi şi cu ocliu plini de lacrimi, îi vorbea despre că-
prea se găseşte; rar se întâmpla sâ buzdu- cu cosmeticuri şi visa o iubire. înti’o pustie. pităneasa lui cea frumoasă, rămasă smguiâ
gânească un căprar ori un soldat. Chiar din Cellalt sublocotenent, Sava, era un înfocat în deal la Sărârie.
pricina invmeî se muia asa de curând şi prin Voltairian. La orice împrejurare te pocnea
dea sâ cânte romanţe, cu glas plin de putere cu o anecdotă despre marele scriitor; şr pen *Mâi Avrame, măi!, acuşi întrăm în şan
şi de dulceaţă, cu. tremur de duioşie şi de tru toţi camarazii lui avea un uşor dispreţ, ţuri la păgâni, oi Dumnezeu ştie! rămâne Ca
durere, de rămânea o lume încremenită as o. uşoară răsfrângere de buze rând vorbea tinca fără minei Mâi Avrame, băete, să nu
cult ândir-1. In- clipele aeetea îi ibura gândul despre ei. Numai în admiraţia cătră căpita m i uiţi, şi sâ te duci să-i spui câ m’amgân-
înnaţ qj la căsuţa lui din Sâiărie, în laşul nul Cot ban se potrivea cu Călinescu. dit întăiu ta dânsa şi m’am. dus pe urmă la
verhu, unde-1 aştepta cucoana Catinca câpi- Toţi patru acuma stăteau gata între moarte...
tâneasa, >cea mai frumoasă ftmee din ţara oamenii lor. După toate socotelile, şi ei cu — Taci, domnule căpitani răspunselO-
