Page 2 - Bunul_Econom_1905_40
P. 2
Pag. 2 BUţjUL ECONOM •Nr. 40
şi maî trist, suot mulţi de aceia, cari. indirect p a p u lu i din câştigul băncilor tura cea moartă, care nu. poate fi
din fapţele lor dovedesc, că bici nu da- încă s’a socotit, şi afară de «Ardeleana* folosi tQare_ de acelea, iar ca mijloc, de
Sănătate este însămnat pomăritul, pen-
resc ridicarea culturâlă a poporului, de şi »Crişana« cari dau până la 10 °/p,
tru-că ne. îmbunătăţeşte climi comunei
teamă, că dacă să va deştepta, atunci celelalte bănci abea^dau ceva peste
-şi a ţinutului, în câre trăim, după-curri
nu-1 va mai putea esplauta’ vi1 x 4% ' spre stopuri filantropice, adecă vom vedea şi mai în jos.
Inteliginţa română să mângăe însă foarte puţin îrţ comparaţie cu băncile Pomăritul mai este însămnat şi din
cil starea precară, îWocend pe d’oparte săseşti cari dau -220 0 sqre scopuri de acel punct de vedere, pentru-că pe
împrejurările nefavorabile, în circa că binefaceri. lângă poame, ne mai dă '"şi lemne de
rora să pan toate vinile, cari sunt a să Dacă inteligenţa română s’ar înde- foc şi pentru lucru. Apoi sunt ţinuturi
căuta de regulă în alt loc, pe de altă letnici în orele sale libere, să zicem, cari afară de pomârit nu prea sunt prin-
parte, îţi aduce ca esemplu de marele ceva mai puţin’ ca jocul de cărţi, des cioase pentru alte culturi; sunt mai de
parte pământuri umede, mocirloase sau
interes ce-1 poartă inteliginţa pentru ţă pre care zice un filosof, că este măsura
năsipoase, cari afară de -cultura răchi
ran, 100 de bănci româneşti valorii- oamenilor. şi falimentul declarat telor, arinilor, sălcilor, acarilor, plopilor
Cine ar putea contestă puterea cea al ideilor, şi dacă timqul acela l’âr fo ş. ă. nu sunt acomodate pentru altce-va.
mare economică ce o reprezintă băn losi bună oară la munca sistematică Pomăritul din punct de vedere sa
cile româneşti, dar cine în acelaşi timp, pentru consolidarea economică a popo nitar este de însămnat pentru aceea,
nu ne va da drept, că banca ca so rului cu ajutorul asociaţiunilor comonate pentru-că prin foile pomilor se prelucră
cietate pe acţiuni, nu este forma cea mai şi atunci s’ar putea zice, că şi-a împlinit aerul aşa numit carbonic şi să preface
fericită pentru stadiul în care să află numai o daforinţă. în oxigen sau aer neapărat de lipsă
poporul, care nu ştie umbla cu banii. Pentru realizarea acestor fel de pentru răsuflarea oamenilor şi a ani
Ar fii prin urmare o datOrjnţă tocmai întocmiri folositoare, cari contribue la malelor. '
a acestor bănci, ca sub scutcl lor să înaintarea bunăstării poporului sunt toate ' O comună şi un ţinut, cu cât are
se înfiinţeze la sate astfel de societăţi condiţiile date, deci nu ar fi lipsă, decât porni, arbori şi păduri mai multe, cu
economice, cari să nu se conducă de voinţa celor cari pot să facă ceva atât este mai plăcut şi din punct de
după principiul: esplantârii omului în direcţia asta. vedere sanitar, şi din contră: cu cât
este mai lipsit de acelea şi de alte ver
prin om, ci după principiul sănătos al
deţuri, eu atât este mai neplăcut şi mai
ajutorului reciproc. Căci să ascultăm ce nesănătos.
zice economistul Ereky, care mai de ună, Sămănatul sâmburilor de
Pomăritul, arborii şi pădurile aduc
zile scria despre tema băncilor astfel ; pădureţi. un folos nepreţuit şi pentru economia
dacă băucile în afară de munca de can câmpului şi anume: conserveazâ timp
celarie nu fac altceva, alunei cu depu Pomăritijţ atât «ca ram lateral al mai îndelungat umezeală pământului ;
nerile din ţinutul acela, despoaie popo- economiei, cât şi ca mijloc însămnat nu lasă sâ se surpe coastele şi pămân
raţiunea aceluiaşi ţinut. Adevărat că »ghe- de sănătate (higienâ), este de un folos tul cel rău din acelea pe locurile cele
.nepreţuit. Ca ram lateral economic este bune şi roditoare, iar pe lângă acestea
şeftul« băncii e prin asta binefăcut, din
însămnat, pentru-că pomii cu rădăci- mai adună şi multă rouă peste noapte
finanţele private sunt putrede, rămân nele l<?r nu se nutresc din pătura aceea aşa că pământurile nu pot fi chiar aşa
organism economic fără energie, care de pământ, care e destinată culturei de pârjolite pe timpul de secetă, ca pe
este spre gaguba poporului. Cât revine legiunilor sau bucatelor, ci din pă- unde acelea lipsesc.
cotenentul. O să vezi că deseară o «ă-i tra — şt pe toată întinderea porniră a ţîşni vă- dărât, dorobanţii se repezeau tăcuţi, e’o dungă
gem flacără din bidon, la adăpost în şanţuri! lurele albe şi a pocni împuşcături. de întuneric sub cuşmeje mari.
— Cine ştieI da’ mie mi jale de căpi- Bateriile trăsneau în toate părţile si su Redanul, aproape acum, îşi vărsa gro
tăneasă, bre! — Apoi se întoarse spre com tele de gh uleie vîjîiau prin fumegarea deasă zavele unde de foc, părea mai mare, fioros,
panie: viu, băeţi! să luaţi seama, şi cu seama, gloanţele bîziiau rătăcind, — şi companiile un cuib de moarte, în zgomotele de tartar.
şi cu ochii la mine! Unde-i Sava? desfăşurate porniră mai repede. Pilcuri se -----Şi deodată izbucni strigarea vijelioasă al
— Aici, domnule căpitan, cu băeţii... opreau, dădeau drumul lâ stoluri da plumbi, cornurilor: atacul! Şi ca izbite de suflarea unui
, ■ ■ Ce-ţî mai face filosdful cel franţuz? porneau îrinaintei In mersul vioiu unii se orcan, tresăriră companiile, se plecară şi por
— Dă-1 încolo. Ach-i altă dataverâl opreau, prăvăleau capul pe spate, dădeau dru niră într’o rostogolire uriaşă. Veneau şiraguri
— Hei, bre, acu rămân toate prostiile mul armei şi să lăsau la pământ; alţii şe pră după şireaguri dese de flăcăi, cu buhoasele
in urmă şi se trezeşte omul cu inima curată..;« . buşeau dintr’odată cu faţa’n frijos. Săbiile căciuli în11 piept, cu baionetele lăsate licărind
Şirurile de căciulari, cot la cot, înain fulgerau înnâlţindu-se, glasuri se ridicau tre Ca o apă de fulgere.
tau repede, în tăcere. Glasul înnăbuşiţ al că când peste şiriaguri grăbite. Moşiroiul tur Căpitanul Corban urlă:
pitanului. glasurile sublocotenenţilor şi ser- cesc înnălţa nouri deşi în care pîrîiau împuş »Daţi greu băieţii» îşi îndesă chipiul
genţilor-majori le răsunau la urechi ca din căturile neîntrerupt; spre el treceau întinsele cti stânga, pălindu-1 de’ sus în jos cu revol
depărtări, aproape nedâsluşite; şi ochi cerce linii înfierbântate, şiruri de dorobanţi cu că verul şi ridica drept deasupra capului sabia.
tau zările unde rotocoalele dese şi albe de ciuli mari; baionetele scăpărau mii de ful «Nu vă lăsaţi bre!» şi cu compania
fum să înălţau. Tunurile pocneau surd într’o gere amininţătoare’ Odată cu plumbi turceşti strânsă se svârli la capătul drept al ş.atiţului.
duruire adâncă. Acolo era foc şi fum, era prinseră a curge din tunurile redutelor vol Dincolo spre mijlocul întăriturii, duduia com
cuibul morţii. Şi batalioanele sie strecurau în- buri de foc rupându-se din şuvoae de şrap- pania a patra, cu a doua după dânsa, cu'
tr’acolo, suind şi coborând spinări uşoare de nele, care plesneau în văzduh, în rânduri, scur drapelul aplecat, scânteind din pajură şi fâl-
dealuri. maupământul zvârlind ţârînă amnstecată cu fâind în repezeala care-1 mâna. Altă compa
Când companiile din linia întâia-— acele sânge. nie se întinsese în partea cealaltă, stânga, a
care făceau avantposturile în apropierea liniei - Compania lui Corban mergea grăbită. red anului.
tunurilor — se desfăşurări şi porniră în grabă Locotenentul Avram îşi uitase mustăţile, pă Şi dincoace, în învălmăşeala care-1 luase
ia: atac, — focul duşmanului oprit parcă o şea galben, cu fălcile încleştate, îşi ştergea şuvoiu înnainte, căpitanul iar urla:
clipă, ca după O surprindere, deodată se în cu batista udă sudoarea de pe frunte, strân «Greu, flăcăi — Măăăl întoarce puşca
teţi într’o izbucniri repede, într’o furtună ne gea nervos sabia, înnâlţând-o şi striga cu un şi trage cu stratul, ghiogarule, ca pe malul
bună. Susţinerile noastre zvâcniră dindărăt în glas care de răguşeală şi tulburare se prefă jîjiei. măăăl. .« >.
izbire mânioasă, se săltară parcă la lumină cuse aproape in şuer. In juru-i, înainte, din- / Şi’ntr’adevăr era greu altfel. Ş rurile dese
