Page 2 - Bunul_Econom_1905_47

Pag- 2 BUNUL ECONOM Nr. 47

îngrijirile de dat pomilor după cules. negru; 3) se iau toate resturile căzute la disolvat apă caldă, în care se pune
prin răzâtură şi spărtură împreună cu piatră vânătă cu o zi înainte de a fi
stratul de iarbă şi se ard imediat; 4) făcută soluţiunea.
Un agricultor practic, publică în
odată arborele uscat se spoeşte cu o R ev istaT. H . şi A gr.
revistă »Z<? petit ja r d in i, îngrijirile pe
soluţiune compusă din apă, var şi ca-
care le dă ei- pomilor roditori, şi pe
laican în proporţiunile următoare:
care credem necesar a’l da cititorilor Din toată lumea.
noştri în traducere: 1) Var in bucăţi 2 kgr.; 2) sulfat
Pe când lucram într’una din zilele de fer (calaican) de bună calitate 1 kgr. ;
şi 3) apă 10 litrii. t u r c i a .
trecute la curăţirea pomilor, răcăit, pe­
Pentru a prepara zama se stânge Turcia europeană are o întindere
riat, spălat şi văruit ajutorul meu îmi
spuse;. »d-ta faci pentru arborii d-tale zama în 4 litrii de apă, vărsând-o peste de 165.000 kilometri pătraţi cu 5
var încetul cu încetul ca se nu se înece Mii. 900 de, mii locuitori. Câţi Turci
aceia ce fac eu pentru mine. Murdar
sau nu, în toţi ani la această epocă, de odată. Pe de altă parte se disolvă (osmani), câţi arămâni, câţi albanezi,
sulfatul de fer, punându-1 într’un săcu­ câţi bulgari şi greci fac parte din nu­
trebuie v să fac o bae«. In comparaţie
leţ de pânză şi băgându-1 într’un vas mărul acela, din statistica turcească, care
cu ceilalţi băeţi ai mei, găsii în adevăr
cu 4 litrii de apă fierbinte sau apă rece. nu există, nu să poate şti. După datele
că era cel mai curat, şi de atunci chiar
Tam pus în fruntea echipei de oameni Pentru a grăbi disolvarea calaica- mai nouă, cari să bazează însă pe pre­
însărcinat, cu curăţenia pomilor, rămâ­ nujui, povăţuim de a se întrebuinţa apa supuneri să zice că frăţii noştri de un
nând mulţumit de munca sa. fierbinte, mai cu samă că această so­ sânge, aromâni, ar fi în Turcia în nu­
Ei bine scumpi camarazi, faceţi ar­ luţiune cere să fie întrebuinţată iute căci măr de 800,000.
borilor voştri fie ei curaţi sau nu, câte altfel se descompune repede în contact Turcia să află de j^ult într’un pro­
o curăţenie în fiecare an; şi veţi fi mul­ cu aerul. ces de descompunere, a cărui mers
ţumiţi ca şi mine, căci primăvara vii­ E preferabil de a întrebuinţa toată grăbit îl împedecă numai invidia moş­
toare veţi vedea pomii începând să ve- zama preparată în aceiaşi zi, sau cel tenitorilor ei. Astfel această mândră
geţeze cu vigoare. Acei urâţi rozători mub a doua zi, dar mai mult nu. împărăţie de odinioară, azi abea mat
ascunşi subt foi şi subt coaje vor fi de­ Varul stins de o parte redus în vegetează încărcată de datorii, şi neaptâ
cimaţi dacă nu Omorâţi cu desăvârşire, praf, şi curăţat bine de petri. Dacă Varul să îşi valorizeze bogăţiile proprii, din
iar sucul pe care o lua aceşti roză­ e prea bogat în pietri astfel că prin cauza administraţiei corupte. Cu alte
tori va merge în pom şi prin urmare scoaterea lor s’ar scădea prea mult can­ cuvinte e prea slabă ca să trăiască, şi
şi producţiunea va fi mai mare. . titatea de var, atunci trebue să mai prea tare ca să moară. ,
La această lucrare, adecă la afa­ adâogării var pentru a equilibra' can­ Frecările naţionale şi religioase
cerea curăţirii pomilor trebuie să pro­ tităţile. între diferitele neamuri şi religiuni cari
cedăm ca în toate lucrările cu regulă: Se mai poate întrebuinţa formula sunt acasă în Turcia, în secolii trecuţi
1) se întinde la baza pomului o pânză aceiaşi însă cu piatră vânată în loc de erau ţinute în frâu de mâna puternică
sau un strat de iarbă uscată, ca să cadă calaican. Aceiaşi preparaţiune ca şi cu a guvernului turcesc, azi însă mâna gu­
pd el toate resturile din răzătură; 2) calaican. Această şoluţiune dă un ton vernului este atât de slabă, încât vrând
după aceea cu o perire aspră se perie albastru pomilor ca şi'când ar fi plini nevrând trebue să sufere privind cu
trunchiul şi rămurile dacă pomul n’are de zăpadă, dar are avantajiul că se mânile în sân cum să războesc, cum să
muşchiu sau coaje bătrână subt care să poate conserva mai multe zile fără să ucide un neam pe celalalt îa ţara de
se ascunză insectele. Altfel e bine să se descompună. Pentru a se înlesni sub cârma lui. In anii trecuţi să războiau
se adaoge la apa de spălat puţin săpun disolvarea pietri vinete, să întrebuinţează Sârbii, Bulgarii şi cu Grecii constituiţi

Şi scoate pe la ţâţâna porţii capul spie îşi omoară femeia are să ne omoară şi pe Şj după ce au eşit din sat, grăeşte Dum-
ei o dihanie sbâriită, cu nişte ochi crunţi. noi, să-l lăsăm, Petre, şi să ne căutăm de nezeu-Sfântui:
Şi să răsteşte răguşit: drum__ Sălbateci oameni ca aceştia n’am «Ştii una, Petre?
' »IIa ? Ce-i ? mai văzut în împărăţiile mele!,..» — Oiu şti, Doamne, dacă mi-i spune!
— Uite, suntem nişte bieţi creştini tru­
Şi Ştefănache îşi mângâie mustăţile si — Uite, Petre, noi om durmi cum om
diţi: cerem găzduire pe noapte.... putea, aici, pe pământul umed, cu capul pe
— Ce găzduire? morroăeşte dihania barba şi trage cu coada ochiului spre ne­
zbârlită. Eu n’am casă de dat, nici mâncare vasta lui Ilie Leuştean,. pe care regulat o petri; şi ne vom învăli cu anteriile rupte. De
de pomană I» Şi sar iar zăvozii, ca nişte lupi bate bărbatu-său când vine afumat dela crâşmă. aici poate n’om mai auzi urletile păgânilor
Femeia îşi ridică capul, priveşte înainte, dar acelora, şi Om putea să ne odihnim în tihnă.
flămânzi. Şi când să uită Dumnezeu în gos­
par’că nu vede pe nimeni, şi oftează greu. Şi peste noapte m’oi gândi ce-i de făcut.*
podăria aceluia, vede numai dihănii spurcate,
Săraca femeia ceia! Chinuită şi horopsită ca Şi să culcară acolo. — Din bălţi şi din
care fo.iau prin nomol şi murdărie, şi o fe­
meie 'urâtă — ciuma găinilor! — şi nişte o străină în gospodăria ei! Şi se uitau toţi păduri veneau strigăte şi urlete, dela sat ve-
la-dânsa şi ei parcă-i era ruşine. — Iar nia un miros greu şi un vânt ca de pe putrezi­
ploduri cari ţipau ră li-e foame, şi cereau în
gura mare carne crudă I Ştefanache tuşi încet. ciuni, — şi era aşa o durere, o ticăloşie în
Asa era pe atunci pe pământul ăsta! »Şi grăeşte aşa Dumnezeu, şi porneşte toate părţile, că lui Dumnezen îi dădură, lacri­
Şi merge sfântu’ Dumnezeu la altă casă mai departe. Să făcuse înttinerec, cânii hă- mile şi se gândi cu amărăciune că mândră
şi-l <înconjoară şi acolo câini, şi sare stăpânul m^iad la porţi, şi un miros greu de sălbătă- ca o fată mare a făcut el lumea asta, mân­
locului cu ciomagul, să le spargă capetele ciune plutia peste sat. Şi printre garduri îi dră şi luminoasă ca pentru sărbătoare, —: şi
nu alta, I-a alungat ca pe nişte hoţi. Şi merge pândeau <numai ochi crunţi. La o cotitură, acuma a ajuns selbătăcită ca un cuib de fiare,
Dumnezeu şi mai departe şi vede pe unul izbucniră răcnete, — şi dădură peste un om din pricina răutăţii oamenilor!
care îşi pusese femeia în cârlige, o, aninase ucis din care cursese eângeje în pulberea„ Şi grăi într’un târziu, după ce Să gândi
de grindă, şi o bătea eu harapnic plumbuit, drumului. Trecură pe dinainaea unei crâşme mult în sine, cu am ărăciune m are: -----
şi când a venit la poartă duhnia dela zece în care urlau păgâni de aceia, cii ochi turburi, »Ştii ce-i de făcut, Petre?
paşi a rachiu,... când zăriră aşa oameni bătrâni, şi străini, la — Oi şti, stăpâne, dacă mi-i spune...
»Uite, zice Dumnezeu, vezi cum stă vreme de noapte, traseră cuţitele şi se nă­ — Uite, Petre, este în munte, sus, un
Dracul într’însull Ii ard ochii, i-i grea limba pustiră. ... Parcă era la sfârşitul lumii, aşa creştin, un Român cu frica Iui Dumnezeu. E
şi cleioasă, a intrat beutura Diavolului în el; oameni I - baciu, şi stăpâneşte şapte munţi şi şapte v£