Page 2 - Bunul_Econom_1905_49
P. 2

Pag.  2                                             EŞ.NUL  ECONOM                                                    Nr. 49

        miei  şi  independenţei;  şi  el. ca  şi acela   Când  stuparul  are  roji  şi coşniţele'  pildă,  pot  să  trăiască  şi,câte  7—  luni.
        dădit  poporului  seu  tablele  legii,  statu­  de  lipsă,'  manipularea  cu  acelea  nu măi   Albinele  cele  tinere  nu  ies  din  coşniţâ
        rii!  organic, -,Şi  el  în  fine  lovi  în  peatră  ' Intinapină^,atâta ,greutate  de  oare-ce din?  pănă  după  17  zile.   '
        şi  dădur  apă,  cerească  poporului;  seu   mişcările  albinelor  poate şă se  orienteze!   Regina:  este  ceva  mai  mare  şi m #
        ştiinţă,  lumină  şt  cultură!.            în  fie-qare  zi  despre  progresul  şi  lucra­  lungăreaţă  de  cât  albinele  lucrătoare.
             Astfel  stă  , acest  mare  păstor,  in   rea .acelora.  Ca  se o  poată face  aceasta,   Trântorii  sunt  ceva  mai  negri  şi  dş
        memoria  ' poporiţlui  . seu,  respectat,  şr.  trebuie  se  ştie  ceva  despre- viaţa îşi na­  asemenea  /mai  mari  qa  albinele  lucră­
        venerat'  pentru  viaţa  lui  neprihănită,   tura  albinelor.   '  ’    ^         •    toare.  Ei  sunt  bărbătuşii reginei,  cu cari
        pentru  osârdia  lui.  neîncetată,  pentru
                                                        Cu  privire  la  modul  de  veţuire  şi   apoi  se  împarechiază  îhdalâ  după  roit.
        munca  lui  neobosită  şi  pentru  patrio­
                                                   lucrarea,  albinelor  au  multă ;asâmănare   Pe  trântori  îi  omoară  măi  târziu  albi­
        tismul  lui  neclintit
         I  -  !    I   Cn-   ■■  ■   .  .  .•     cu  oamenii,  peptril-pâ  ca  şi  aceştia,  lo-   nele  lucrătoare,  ca  se  nu  le  mânâpce
                                                   ciişsc  şi  ele în  familii,  pe  cari  le  împo­  peste  iarnă  miefea  deâgiabâ,  fiindcă  ei.
                                1  .
                                                   pulează  şi  conduce  câte  o  regină  sau   după  cum  se  ştie  nu  lucră  nimic.
             Stupăritul.                           matcă.
                                                        Regină  este  mama  tuturor  albine­
                                                   lor  din  stup.  Ea  ouă  într’una  de  pri­            S O I A“.
                                                   măvara  începând  până  toamna  târziu,
                           II:                    "pe  fie-eare-zi  dela  100—:200  de  ouă,
                                                                                                     MitOde  practice  penţru
        ’    Pentru  stuparii începători nici  cum­  pe  cari  le  aşază  dn  celulele  fagurilor,
        păratul  roilor  din  ori-ce  loc  nu  se  prea   unde  apoi  se  clocesc  şi  îngrijesc  din'   preparaţii  din  „S  O  I  E “.
        recotnândâ,  ţientru-că  roi  buni  şi  tari   partea  albinelor  lucrătoare.  Din  ouăle
        nu  preia  vând  stuparii  harnici;  apoi  cu   acelea  se  desvoltâ  apoi,  parte  albine lu­  (Lapte  dulce,  bătut,  închegat,  brânză
        de  cei  slabi,  începătorii  nu  prea  ştiu   crătoare,  parte  trântori  şi  parte  regine,  pâiţe  mălai,  mămăligă,  cafea  şi  ulei).
        manipula.  A   se  ocupa’  cineva"  pe  tim­  dupâ-eum  de  mari- au  fost  şi  ouăle  de­  Lapte  dulce  (dintrun  kilo  Soie  10  kilo
        pul  verii  sau  toamna  de  stupărit,  Încă   puse  în  celulele  fagurilor.  Peste  tot  în-   lapte.) Se cântăreşte o cantitate de  boabe
        nu  prea  e  recomandabil,  de  oare-ce    tr’un  stup  sunt  câte  20— 40  mii  de al­  (cântărirea  trebuie  făcută  ca  să  se  ştie
       albinele  cumpărate,  uşor se  pot întoarce'  bine  lucrătoare,  2— 3  sute  de  trântori   câtă  apă  se  adaogă  la  fiert)  se  pun  la
        în  locuinţa  lot  cea  veche,  pd eâre  dacă*  şi  câte  o   regină.       '!>>       muiat  în  apă,  când  boabele  sau  undat
        nă  o  mai  află la  localul ei,  împopulează   Ouăle  depuse  de  regină  râman  în   şi  înfrâgezit  bine,  se  scurge  apă  ce  a
        de  regulă altă cOşniţă  din stupina  aceea.  starea  aceasta  numai  câte trei zile, după   mai  rămas  şi  se  lapădă,  ear  boabele se
             Stuparii  începători  mai  bine  isbu-   aceea  se  desvoaltă  din  ele  nişte  ver-   pun  în  piuă  şi  se  pisează  cu  maiul
       tesc  atunci,  dacă  primăvara prin  Martie   muleţi,  cari  trăiesc  în  starea ^ceea câte   până  se  face  pastă  de  nu  se  mai  simt
       se  adresează  la  un  stupar  harnic,  dela   cinci zile,  La  cinci zile  vermuleţii  numiţi   grăunciori  între degete când  o încercăm.
        cajre. apoi  sunţ  siguri  că  pot  să-şi’  jpro- '  se prefac  în nimfe sau  păpuşi şi în starea   Pasta  mărunţitâ  se pune  într’o oală
        cureze  şi  coşniţele  de  lipsă,  A-şi  pro­  aceasta  rămân  câte  12  zile.  După  12   curată,  i-se  adaugă  apă  de  10  ori  câ4
        cura  cineva  coşniţe  dela  măsari, cari nu   zile  sau  mai  bine  zis  după  20  de  zile   a  fost  boabele şi şe pune  la foc să fiarbă.
        sunt  totodată  şi  stupari,  nu  prea  e  cu   dela  ouat iese apoi albina în  toată forma   După  ce  a  dat.  clocote  de  4— 5  ori,
        cale,  de  oare-ce  aceia  de  ar  fi  cât  de   ei.  Pe timpul  lucriilui albinele  lucrătoare   să  ea  depe  foc,  se  strecoară  printr’un
        măestri,  tot nu  le pot pregăti  după toate   nu  trăiesc  decât  7— 8  săptămâni,  iar'  şifon  curat  sau  priritr’o  sită  deasă  ia
       . recerinţele  stupăritului.                pe  timpul  de  odihnă,  cum  e  iarna  de  alt  vas,  lichidul  trecut  prin  sită  va  fi
        ’  '  V11-...‘Ji-   \  . -  - ! •'  r  . i------ ----------:----- -—----- ..
       lăsaseră,  binoclurile  să  atârne,  si  să  apro-   Amarnice  suflete ! S ă t e   vadă  că  te  întinzi   Pintilie  se  trecură  iar  prin  îngrămă­
        piară  şi  ei.                             la  pământ  şi  mori  de  sete,  şi  nu  ţi-ar da un   deală  cu  un  braţ  de  porumbi.  După  ce-i
          '   »Trăiţi  domnule  căpitan!  'zise  fruntaşul  strop  de  apă....                 împărţi,  se  întoarse  la  locul  lui  şi  începu
        Pintilie,  aici  să  pregăteşte  mare  ospăţ!  —   Asa-il  strigă  un  sublocotenent  pitic,   a  rtde.;   -      ,  .       '  -  -
            f —. Or  fi fiind buni porumbii, mă  Pintilie ?  poreclit  Clopot,  pentru  că  de  pbiceiu  nu-i   »D e  ce  rîzi,  rtă?  strigă  Clopot.
             —   Care  nu  să  m ai.  afU,  domnule  că­  mai  tăcea  gura.  Eu  i-am  văzut,  domnule  că­  —   Rîd  de  godacul  Ruşilor,  trăţi,  dom­
       pitane!  Mierea  lui  Dumnezeu!             pitan,  cu  ochii  mei  cum  au ascuns mâncarea,   nule  sublocotenent!
             —   Atunci, ia  zvârle  unul  încoace,  mă   când  am  intrat  în  casă.  Şi  pe  loc  au început   Ei,  cum  a  fost  cu  godacul?
       camarade!*                                                                                   —   Păi  cum  să  fie?  -Godacul  muşluia
                                                   a  se  văita  că  n’au,  şi  n’au  şi  iar  n’au!  Cum
             Pintilie alese, câţiva porumbi  bine  copţi,
                                                   să  ţe  porţi  cu  aşa .oameni ?            pe  lângă  o  poartă,  în. ograda  unui  gospodar
       se  sculă,  trecu  printre  rânduri  şi-i  împărţi
                                                       —   Bme,  aşa-i, —  zise căpitanul  muşcând   de  cei  cu  maţe  pistriţe.  A   trxecut  un  pluton
       căpitanului  şi  oficerilor.
                                                   cu  poftă  din  porumb,  —   dar  legea-i  lege....  dfe  cazaci,  şi  godacul,  ori  s’o  fi  luat  după ei,
             »Aşa  friptură  bună  rar  întâlneşti,  vorbf
                                                       —   Legea-i  lege!...  strigă  Clopot  crăcă-   ca  după  nişte  rude  bune,  ori  l’au  luat  ei  cu
       el  întorcându-se  la  locul  lui.  Nici  Cazacii,
                                                   nindu-se  şi  dând  din  mâni,  dar  soldatul care   pe-asila,  —   bine  nu  ştiu.  Ştiu  atâta  că  Ia
       ieri;  când  au  trecut  pe  la  Trcstnic,  n’au  do­
                                                   sufere  şi  tace,  să  moară  de  foame ?«  Şi  în­  popas  godacul  era  grijit  gata,  numai  bun de
       bândit  c6va  mai  de  seamă.    >                                                      pîrpUit:  Dar  creştinul  cel  cu  pagnba,  într’un
             —   Dar  ce-au  făcut Cazacii  ieri, la Tres-   cepu  a  se  resuci  în  loc  şi  a  repezi un potop
                                                                                               suflet  la  domnul  ghinăral:  că  au  trecut  Ca­
       tfenic?  întteabă  căpitanul  cu  gura  plină.  de  vorbe  în  toate  părţile,  de i-se făcuse obra­  zacii  şi  i-au  răpit  toată  averea,  un  porc  fru­
             —   Ce  să  facă,  trăiţi,  domnule  căpitan,   zul  roş  şi  ochii  i-se  bulbucaseră,  în  cap  ca
                                                                                               mos  şi  mare  la  care  ţiniea  ca  la  lin  frateî
       au  dosit  un  godac  de  un  an.  Iţi  era  mai   două  cepe.  Soldaţii  îl  priviau  îngrijaţi,  ron-
       mare  dragul  să  te  uiţi  la  el.  Şi  să  vezi  cum   ţăind  grăunţele  coapte.  Mai  ales  fruntaşul   Şi  plângea  aşa  de  tare  Bulgarul,  cft  s'a  mi­
                                                                                               lostivit  ghinâralul  şi  i-a  zis:
       l-ţu  curăţit  şi  l-au  grijrt:  neam  de  neamul   Pintilie  se  uita  cu  o  deosebită  luare-aminte
       lui  nu  cfecf  să  fi  avut  aşa  cinste.  la  căpitan  şi  dădea  repede  din  cap  la  vor­  » H »   sâ  cercetăm!*
             —   Cum,  mă,  s'au  apucat  să  fure? cum   bele  mai  pvtrivite  ale  sublocotenentului.  Şi  S’ati  dus  să  cerceteze.  jCe  să  cerce­
       să  poate?                                      »Ei!  destul,  destul!  zise  căpitanul  zvâr­  tezi  îţtr’atâta  sumedenie  de  oameni?  N ’au
            —   D’apoi  păpuşoii,  crezi  că  l-am  cum­  lind  ciorăl&ul - şi  zimbind.  Şi  mit  mi-e‘ foame  '  găsit  nimica.  Dar  în  plutonul  d.in  urmă  jale
       părat,  domnule  căpitan ?.  Ş<  frunta-ul  începu  , foame  de  nu  mai  pot  şi  cu  asta  m’ai  încre­  mare.  Unul  murise  pe  semne  în  drum,  şi
       a  împărţi  friptura  la  cei  din  jur.   Dacă   dinţat  mai  mult  detcât  ori-ce.  Ia  să  mai  cer­  acuma  ceialalţi  îl  acoperiserâ  bine  cu  man­
       oameniţ  ăştia  de  pe-aici  parcă’s  păgâni....  căm  gustul  la  câţi-va«.   ,   ^    taua,  îi  puseră  luminare  la  cap  şi  iconiţă  pe
   1   2   3   4   5   6   7