Page 1 - Bunul_Econom_1905_51
P. 1

A n a l  V I.                        O răştie  (SzA szvâroa),  3 1   D ecem vrie  n.  1 8 0 5                       N r.  51














                   REYISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  IJtDUSŢRlE  $1  C0MERC1U

       OMAN  AL:„Repimii  Econom  din  Orăştie"  şi  „Reoninnii  romăne de  ngricnitnri din comitatul  SiMinlnl"


                   A B O N A M E N T E :                          A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :
       Pe  an  4  coroane  (2  fl.);.  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                        se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
         Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  10  lei  pe  an.  flecare  Duminecă.           Abonamentele  şt  inserţittnile  se  plătesc  înainte.


       Industria  de  casă,                            ■ Sub  cuvânt,  câ  cutare unealtă eco­     Cumcă  nu  oi-se  mucezesc banii pe
                                                   nomică  să  poate cumpăra mai pe nimica  fundul  lăzilor,, ne-o  arată  mai  bine exe­
                    seceriş  de  iarna.            dela  fabrică;  că  atât  pânzăturile,  cât  şi  cutorii  de  dare,  când  vin  ca  să  plătim
                     .   ♦<—:H ' '                 hainele  cele  de  lână!-le  putem cumpăra  darea  şi  cari  în  loc  de bani, ne iau câte
                          I                        de  prin  boite  cu  muflt  mai  eftin, decum  odată  chiar  din  hainele  acelea,  cu  cari
            Din  timpurile  străvechi  a  fost  o  să  pot  face  în  casă,  fără  de-a  mai  tot  ne  îmbrăcăm  în  dumineci  şi  sărbători.
       datină  foarte  bună  şi  lăudabilă  la  po­  durmita  săra  cu  furca  în  brâu:  s’au  Dar  ne-am  făcut  robi  mândrişi  pe cele
       porul  nostru,  caH după  săvârşirea lucru­  dedat  pe  cele  mai  <mulţe  locuri  atât  mai  multe  locuri;  robi  ai  acelui,  copil
       lui  de  câmp  de  peste  vară,  pe  timpul  bărbaţii,  cât  şi  femeile  noastre ale cum­  dezmerdat  şi  răsfăţat, care  gu  cât umbli
       de  iarnă  să  se  îndeletnicească  cu  in­  păra  pe  toate  de-a  gata.              mai  mult  în  sfoara  lui,  CU  atât  îţi  cere
       dustria  de  casă.                               Dacă  asemănăm  -portul  de  astăzi   mai  mult,  pănă  când  în  cele  din  urmă
            La  acest  lucru  să  pricepeau  de                                               te  duce  la  peire.
       minune  nu  numai  femeile,  dar  chiar  şi   de  pe  cele  mai  multe  locuri  din  satele   Pănă  când  nu  am  primit  pe  acest
                                                  noastre,  cu  cel  de  acum  30—40 de ani
       bărbaţii  noştri  pe  cele mai  multe locuri.   vedem  o  deosebire.foarte  mare; vedem   copil  maşter  în  casele  Noastre,  am  vă­
       Mulţi  nici  nu  aşteptau  sosirea  iernei, ci   adecă  atât  pe  feciori  şi  fete,  cât  şi  pe   zut  cum  ne  puteam face noi înşine toate
       încă  în  decursul  verei,  când-  adecă  nu   economii  şi  econoamele  noastre  mai   uneltele  de  economie  şi  hainele  tre­
       să  putea ducra  la  câmp.  din  cauza tim­  înaintate  în  vâstră,  precum  şi  pe  copii   buincioase.  De  când  însă l’am primit pe
       pului  neplăcut,  să apucau de acest lucru.                                            el,  ne-a  învăţat  să  fim mai comozi, apoi
       Bărbaţii  luau  săcurea,  barda  cuţitoaia,   acestora,  că  dela  cap -până la tălpi sunt   să  plătim  comoditatea  noastră  cu  bani,
       săzuşul,  sfredetul  şi  celelalte  unelte  de   îmbrăcaţi  tot  în  haine  de  cumpărat, în­  şi  de  oare-ce  ca  economi  de  pământ,
       bărdăşit,  cu  ajutorul  cărora  apoi  îşi  fă­  cât  ţnai  nu- poţi cunoaşte, care e feciorul,   ce; suntem  nu  prea  avem  bani,  nea în­
                                                  fata,  nevasta ■ s’au  copilul,  primarului  şi
       ceau  carul,  plugul,  grapă  şi  alte  unelte                                         văţat  săi  luăm  împrumut  de  pela  cele
      de  lipsă  pentru  economie,  iar femeile şi   care  e  al  văcarului  din  sat.        bănci  aşa  că  pe  unii  şi  pănă  acum  i-a
       fetele  luau  furca  în  brâu şi torceau încă   Par’câ pe Ia noi s’ar mucezi şi strica  făcut  să  alerge  peste  ţări  ş i1 mări  nu­
       de  pe  vară  la  lână,  din  care  apoi  mai   banii  pe  fundul  lăzilor;  par’că  cine  ştie  mai  ca  să  poată plăti ascultarea, pe care
       tâirziu  făceau  tot  felul  de haine de lână,   ce  bocotanr ne-am  făcut  în  timpul  din  au  dato  copilului  maşter.
       trainice  pentru  iarnă.                   urmă;  par’că  scoatem cirezi de vite bune
            Dar  astăzi  s’au  schimbat  mult tim­  şi frumoase de prin curţile noastre; par’că   „AsQC.peQtra lit. rom, şi cult- pop, rom".
      purile  de  odinioară!  Deosebitele tabrice   purtăm  o  economie  de câmp, care ne-ar
       pentru  tot  felul  de  unelte  şi  haine,  au   aduce  foloase  îndoite:  de  ne-am îmbră­  Prelegeri  economice  la  sate.
      întrecut, ba  pe 'cele  mai multe locuri au   cat  cu  toţii  aşa  de  mândru,  după-eum
      chiar  omorât  cu  totul  mica  noastră  in-   adecă  nu  ne  ajunge  starea  noastră        împotriva  dujmanilor  celor mai tari
      dusrie  de  casă.                           materială.                                  şi  îndărătnici  ai  poporului  nostru, adecă

                                                  lor.  Dacă  asculţi  bine  ţi  se  pare  că  auzi  şi   din  »bătale«.  Par’că  o  văd  cum  merge  spre
                                                  răsuflarea  grea  a  pământului  sub  farmecul   casa  popii.  Ge  i-o  fi  scris  feciorul?  Puiul
                                                  nopţii  de luni;  Ca  în  vis  aud cum se  apropie   mamei!...
                                                  un  călăreţ  în  trap.  Deschid  ochii pe jumătate   E  în  amurg  şi  cucoana  preoteasă  şede  ,
                              de  Niculae  Nalbă.  şi  zăresc  un  adiuţant  cum  descalecă:  luna-I   pe  trepte  şi  desghioacâ  păstăi  în  poală.  Prin
           Novelă  premiată  de  „Junimea  Literară1*   luminează  din  creştet  pânâ’n  în  tălpi. Iată că   fereştile  deschise,  în  care-s  aşezate  oale  cti
                     (Urmare  şi  fine)           întră  repede  în  casă...  Diţpă  câteva  minute   măgheran,  se  revarsă  rîuri  de  melodii  ce  rid
                                                  iesă  iară  şi  încalecă  pe  cal  bătântu-1  uşor pe   şi  plâng:  Sanda,  fica  popei  Toader  e  la  cla­
            Afară-i  o  noapte  caldă,  o  noapte  dum­  gât;  ear  calul  necheazl  vesel,  puternic  de  se   vir  şi  cântă.  Mama  dâ  bunăseara  şi  sărută
      nezeiască !  Clară  şi  plină  de  farmec  strălu­  aude  nechezul  lui  până  departe  în  văi;  un   mâna  cucoanei  preotese,  apoi  stă  mută locu­
      ceşte  luna,  între  stelele  ce  par  o  ploaie  de   soldat  îi  deschide  poarta  şi  lungă  Vreme  mi   lui  c’o  mână  subsuoară  şi  cu  alta  la  ochi* *
      lacrimi  mari.  Nemişcaţi,  vrăjiţi  parcă  de  lu­  se  pare  că  aud  paşii  calului:  tac,  tac,  tac   suspinând  cu sughiţuri.
      mina  lunei,  ar uncă  pinii  umbrele  lor  întune­  Simt  atâta  mulţămire’n  suflet,  atâtea  taine   *Ce-ai  păţit?  spune-i  maicii  preotese,
      cate,  uiiaşe  peste  poartă: Ascult  fără  de  voie  îmi  vibrează  în  inimă  şi  atâtea  icoane  dragi   poate  ţi?a  ajuta  cţicevaU  îi vorbeşte cucoana
      şipotul  sonor  al  apelor  pe  scocul  morii;  fra­  îmi  resar  din  cele  mai ascunse col’uri  ale  su­  Ţinea,  preoteasa  popei  Toader,  cu  blândeţe.
      zele viţei selbatice foşnesc  domol,  când  frun-   fletului 1....  Doamne  par’că  mă  desfă^plutesc   »Q ...  ca...  rte...  din  că ...  tane«.
      mosul  crai,  vîntul  de  noapte,  se  furişează  în  sâs  ca  un  fulg  uşor!  Mă  gândesc  la  câr­  —   »Ad-o’ncoace  să  văd  ce-iD
      printre  ele;  şi  o  pace  adâncă  se  coboară din   tea  ce  amtrimis’o ieri acasă. Par’că prea puţin   -   Sanda  încetează  de  cântat,  lasă  pe  ne­
      cerul  înstelat  bătând  din  aripi  spre  a închide   am  scris.  Şi ce bucurie o să fle pe biata mamă I   simţite  storurile  în  jos şi ascultă rezin^lndik-se
      ochiy  obosiţi  atâtor  oameni  depărtaţi  de  ţara   Tot  satul  o  să  ştie  că  ea  a  ca pătat  o  carte  cu  urechea  de  fereastră,  » Ce  o  fi  scris  el în
       .' • «    -
   1   2   3   4   5   6