Page 3 - Bunul_Econom_1905_51
P. 3
Nr. 51- _______ BUNUL ECONOM : . Pag 3
să se poată pune bază bibliotecilor admirat frumoasa acentuare şi buna me trarea ouălor. Sunt o mulţime de feluri
poporale în toate comunele unde să ţin morie a dlui Boldor, care tace conti de păstrare, însă cele mai întrebuinţate
prelegerile economice. nuu progres. Dl D Axunte nea ţinut sunt următoarele: 1. Să păstrează ouăle
(Va urma.) în continuă* veselie prin predarea anec în lapte de var, care astupă porii (gău
dotei «Lună ori soare* de Speranţă. Dl relele) coajei şi fereşte contactul cu
Serate de ale meseriaşilor români. Axente, care se bucură de toate calită aerul; 2. Să învâlesc ouăle în hârtie
ţile unui bun dramatic, ar trebui să ne dş mătâsâ şi apoi se pun într’un sac
In Sebeşul-săsesc până bine de cu delecteze la toate şedinţele noastre. de reţea, care să atârnă într’o cămară
rând erau bine reprezentate cojocâria După toate acest lumina electrică din ori odaie uscată; 3. In RuŞia oauăle să
şi încâtva cismâria. Lipsă să simte acolo sală s’a stâns, şi s’aînlocuit cu lumina păstrează ouăle în nişte cutii mici, după
de comercianţi mari. Cauza meseriaşilor de acetilen din Schiophcon ear’ cu aju ce s’a uns mai întâiu fie-car'e ou cu un
în Sebeşul-sâs. stagnează şi aceasta din torul acestuia dl profesor Bratu ne-a strat de vaselină.
* pricină, câ anii economici din urmă au arătat mai multe tablouri minunate din Prin aceste mijloace, precum şi prin
fost slabi, că la meserii să aplică aproape vieaţa şi patimile lui Isus Christos, a altele să pot păstra ouăle în stare bună
numai copii din părinţi săraci; că me căror text esplicativ la cetit dl cleric cel puţin două luni, însă ouăle păstrate
seriaşii noştri nu învaţă de ajuns mese -Duma. Tablourile înfăţoşate au avut efect n’au nici odată gustul ouălor oate de
riile, se. fac prea curând măestri; la aces desăvârşit asupra numărosului auditor. curând. ‘
tea mai contribuie şi puţinul sprijin din La fine dl Tordâşianu, ne presintă Ele pot fi întrebuinţate foarte bine
partea poporaţiunii şi mai ales a clasei o petiniţă de divan, artistic lucrată de în bucătărie, dar pentru ouă fierte, pen
culte române. (In raportul comitetului sodalul blănar (cojocar de lux) dl G. tru o mâncare de ochiuri s’au jumări
să zice: »Le place domnilor noştri a Dordea, originar din Bungard, care acum ne trebue ouă adevărat proaspete.
face cu toate ocasiunile tărăboi mare, să găseşte în unul dintre atelierile re Cel mai bun mijloc este deci a
accentuându-se în vorbiri fulminante ne numite din Budapesta) Periniţa e lucrată potrivi lucrurile astfel ca să; avem găini
cesitatea spriginirei a tot ce-’i româ din diferite piei de animale sălbatice ouâtoare în acest timp, pe care să le
nesc, dar’ totul rămâne vorbă goală*.), şi e menită pentru muzeul industrial, ţinem în coteţe bune şi să le hrănim
Drept mijloace de sanare Reuni ce Beuniunea va înfiinţa. cum se cuvine.
unea vizază la crearea de fonduri pen După toate aceste s’au sortat 11 Cel mai bun mijloc pentru a avea
tru ajutoare meseriaşilor şi anume prin exemplare din «Micul călindar* de I. ouă iarna este, să avem puici timpurii.
acordarea de împrumuturi cu percente Apolzan, din cari 6 au fost dăruite de Belgienii au o zicătoare veche care
mici; prin crearea de consorţii de măr autor, ear’ dl Tordâşianu, mulţumind spune: «Pui la Paşti, jumări la Crăciun*,
furi brute; îndemnarea poporaţiunei să-şi participanţilor şi în deosebi membrilor Prin urmare trebue să îngrijim cât se
dea băeţii cu mai multă pregătire şco «despărţământului Sibiiu* al «Asocia- poate de bine puii scoşi în Februarie
lară la meserii; îndemnarea calfelor să ţiunei« pentru conlucrarea la aceasta sau Martie, căci aceştia după 8 luni
facă călătorii în străinătate etc. şedinţă, învită la şedinţă dîn Decemvrie. încep a oua.
Acestea premerse, notarul Ştefan >Stejar< Două lucruri sunt de însemnătate
Duca ceteşte protocoalele şedinţelor ad pentru aceasta în timpul iernii. In rîndul
ministrative, ear după d-sa domnişoara Despre ouat şi pfstrarea ouâlor iarna. întâi este locuinţa, care împiedecă de
Alexandrina Baciu ne-a predat cu mult multe ori găinile să oauă iarna. Locu
sentiment şi cu mult farmec poezia «De La noi ca şi în alte părţi, oauăle inţa să fie caldă. Un coteţ în care găi
departe», urmată de o frumoasă cântare în timpul iernii sunt foarte scumpe. nile să fie ferite de frig şi de'umezeală
ce ne-a mişcat pe toţi. D-şoara Iustina Causa acestei urcări a preţului ouălor, şi de vânturi. In coteţ pe pământ să
A. . . . . a plăcut mult în «Duşman este câ dc-la Octomvrie şi până la va aşterne un strat de foi uscate sau
cele» de Coşbuc, ear dl Laurenţiu Bol- Februarie, găinile nu prea ouă. de grâu sau de ovă*. Uu metru pătrat
dor, sodal măsar, ne-a redat fluent şi Pentru a avea ouă în această vreme de coteţ este destul pentru două găini.
fără greş pe «Grui-Sânger*. Mult am mijlocul cel mai întrebuinţat este păs Peste foi sau paie se poate pune un
— «Tabacu-i pacostea noastră! Cu foa Eu văd că vreau şâ mă discoasă şireţii, In câte-va mjnute suntem aşezaţi în
mea o mai duci, fără tabac te văd sfinţii,* aşa pe departe şi zic: Vă voiu spune eu altă ordine de marş. Gornistul pune goarna la
dată, şi mă depărtez. Acuma să vede binişor
îmi răspunde altul. Eu scot tabachera şi-i gură si’ntonează rugăciunea: toţi stau drepţi,
afară. Toţi erau treji şi focurile ardeau prin
tractez cu câte-o ţigară. nemişcaţi şi aşa-s de puternice, sguduitoare
întunericul ce dispăreai La roata mori aud
— »Noi nu dăm cu de ăst domnesc;
strigăte şi râsete desele; să scaldă soldaţii. şi solemne sunetele aceste, că multora li-se
noi mai aşa, pe ţărănie, cu de-1 de patru. Dar Un sunet de goarnă tremură'n vale, altu-i umezesc ochii. Darabanele duruite asurzitor
dă! la vreme de nevoe mănânci şi plăcinte.* răspunde şî goarnele sună de marş. Pornim încet, în
Unul din ei, un bănăţean, îmi dă foc pentru Pe gard bate din aripi un cocoş şi
păşi Scurţi şi’ndesaţi, Morarul, signora Giulia
ţigară; apoi îşi trage chipiul pe ochi, să tirmbiţâ vesel: cucurigu! E un fel de bună-
şi Giacomo, cu comanacul uns de făină; ne
şterge pe sub musteţe şi zice aşa într'o doară, dimineţă şi odată ferbe tot satul de trimbiţări.
petrec până la poartă salutându-ne. tini întorc
ca şi când puţin l-ar interesa ceea ce spune: Giovannina, îmbrobodită cu bazma albă, mă capul înapoi şi mă uit: în fereastră stă Gio
«Ştiţi D-le locotenent, că a dracului naţie tură sus în cerdac, fără să se uite la noi. vannina cu ochii plânşi şi-mi flutură mereu
de muiere e asta ?« Şi moara s’a pornit, roata huruie asurzitor în din batistă. IJn salut scurt cu sabia, dar’ mă
— »Care, măi Vasile?» încheeturi, Giacomo stă, alb de făină, în uşa
podidesc lacrimele. «Când te-oi mai vedea vr’o-
— «Păi, fata morarului!* morii şi ne dă: buona matină, signori! Lângă
datâ în viaţa- mea ?« Un pârâit de puşti în-
— »Cum dracu, bre? trepte afară ne aşteaptă cafeaua ce scoate
fioară zarea, tuntiri bubuie -în depărtări spre
— »Apoi (aici să şterge iarăşi pe sub nouri de aburi 5p aerul rece al dimineţii. Nu
Magenta, şi-aş vrea să-mi întorc înc’odată ca
musteţe) aseară trecea ea cu doniţa de lapte mai signor Vacano e cu noi, dar nuaşa de
pul, dar nourii de colb stârniţi pe drum îmi
prin ogradă şi Teodor îi zice: «Cum te cheamă, vesel ca ieri. îndată trebue să plecăm; de
răpesc ori-ce privire....
fa? Gură dulce?* Dar ea stă locuiţii, îl mă aceea ne luăm rămas bun dela Vacaho şi
sură aspra cu privirile şi-i răspunse: Diabolo! signora Giulia, ce tocmai cobora pe trepte
«Drept să-ţi spun domnule locotonent, ciu- cu pestelcă albă pe dinainte. Numai Giovan
daţi-s Pământrjii, ăştia! D-ta ce crezi? ori nina nu-i nicăiri! cum îmi pare de rău, măcar
nai vorbit cu dânsa?* să-mi fi spus o vorbă bună pe drum!
