Page 2 - Bunul_Econom_1906_02
P. 2
Pag. 2 B U N U L ECONOM Nr. 2
mai grase sau luminoase. Gunoiul proas (trainice) ale meseriaşului, dar nu aşa noroc din cauza neştiinţei. Să distingem
păt se recomândă mai cu samă la să- de acomodate gustului publicului şi bine acele meserii cari nu pot fi nici
mănăturile de primăvara, iar cel putrăd neasămănat mai scumpe decât produc odată de tot înlocuite de industria mare,
t —->■* — tele industriei mari. Si trebue să se ia care e fără inimă şi nu cruţă pe nimeni,
la cele de toamnă.
şi să băgăm la învăţătură pe tineri nu>
şi aceea în conzideraţie, că meseriaşii
(Va urma).
mai la astfel de meserii la cari să po
în ziua de azi în cele mai multe cazuri
nu mai fac altceva, decât compun fa triveşte şi pe viitor proverbul «meseria
Meseriile viitorului. bricatele laolaltă şi-ţi liferează apoi pe e plug de aur«. *
acestea, ca un procuct al meseriei lui.
De exemplu în branşa cea mai numă-
Proverbul «meseria e plug de aur* roasă între meseriaşi, a ciorogarilor (pă- ANDRE1U ŞAGUNA).
s’a cam învechit, nu să mai potriveşte pucari, călţunari, şustări ori cum le mai
împrejurărilor de azi, şi cu atât mai
zice) azi fabricile liferează croitura pă-
puţin se va potrivi, pentru cele mai pucului, liferează gumi-elasticul, liferează Biserica si şcoala gr.-or închină ziua sf.
multe meserii, în viitor. talpa pregătită şi croită după numerii apostol întâi chiefnatul Andrei, amintirii celui
Acest adevăr, ce e drept cam crud, cari înseamnă mărimea piciorului, aşa mai mare al său păstor, marelui metropolit
căci atinge şi - stinge multe existenţe încât pâpucarului nu-i revine altă ope Şaguna.
mici dar libere, să poate băga mai bine raţie decât ca să qoasă şi să compună Fii neamului românesc pretutindenea
de seamă în oraşele mari, unde anumite astăzi înalţă rugăciuni pentru sufletul binefâ-
laolaltă aceste părţi constitutive ale pă-
meserii ori p;er cu totul, sori cad în căţoriului său prin slugirea de părăstas; în
pucului pregătite de fabrică.
iobăgia industriei mari, adecă în aceea multe unghiuri locuite de români azi să ros
a reprezentanţilor acesteia, în iobăgia Compunerea aceasta însă n’o poate teşte cu smerenie şi cu recunoştinţă numele
fabricanţilor, cari dau meseriaşului de face aşa de lesne şi de multe-ori nici marelui archipăstor şi să reamintesc faptele
lucru şi îl plăteşte, ca şi pe ori-ce alt aşa de bine meseriaşul ca fabrica, şi lui măreţe, săvârşite pentru binele neamului
muncitor de fabrică. Meseriaşul să deo de aci provine, că publicul părăseşte românesc. Cuvinesă ca şi noi aci, în acest
sebeşte în starea aceasta de lucrătorul pe meseriaş. Acesta apoi abia mai poate 1 loc de frunte al românismului, după cuviinţă
de fabrică numai prin aceea, că pe când vegeta ca cârpaciu, ori îşi părăseşte să sărbătorim amintirea metropolitului An-
cel dintâiu lucră pentru fabricant acasă, meseria şi ia lumea în cap căutând dreiu, de aceia noi tinerimea neam străduit
cel din urmă este legat să lucre într’un ori ce fel de muncă pentru ca să poată după putinţă ca acestei sărbători să-i dăm
anumit timp în atelierul fabricei, încolo trăi de azi pe mâne. Cu cât mai bine înfăţişarea cît mii luminoasă. De aceea adu-
libertatea adecă neatârnarea de mai să poate dovedi şi înfăţişa acest adevăr natu-ne-am azi în hună de sărbătoare şi cu
nairite a meseriaşului, există numai Ia celelalte meserii, cum sunt osândite sufletele curate că să aducem cinste şi recu
la vedere, de fapt el e tot atât de atâr- să cadă jertfă industriei mari. Căci sunt noştinţă acelui bărbat, ca şi care numai pe
nâtor de fabricantul care îi dâ de lu şi astfel de meserii, cari — întrucât el a avut fericirea poporul român al adăposti
cru, ca şi muncitorul din fabrică. poate prevedea mintea omenească, nu şi încălzi la sinul său.
vor putea fi înlocuite nici odată de in Datorinţa noastră de ai sărbători amin
Dar nu numai în oraşele mari, ci
dustria mare, cum sunt de exemplu băr-
şi în cele mici să poate băga de seamă tirea, de ai aduce aleasă recunoştinţă creşte
bieria, tipografia,; hurloieria, cOvrigăria şi devine sfântă când vom cunoaşte, că el
aceasta schimbare, cum meseriaşii cad
ş. a.; acestea în genere luate sunt smeritul preot nea ridicat neamul nostru din
jertfă industriei mari; căci cu ajutorul
puţine, dar numai: pe acestea le putem cătuşul sclăviei negre; ne-a dat cel mai frumos
capitalului mare şi cu ajutorul mijloa
numi meseriile viitorului. dar: libertatea naţională si politică; el nea
celor de comunicaţiune moderne, pro
ductele industriale au pătruns până şi De aceia nu suntem nici decât de desgropat biserica, ce a căzut 150 de ani
în cele mai ascunse sătuleţe de munte, părere, ca să insistăm mereu ca părinţii în ruine şi era aproape să se prăbuşească,
concurând şi înlocuind cu succes pro să-şi dea pruncii la ori ce fel de me
(* Disertaţie cetită la sărbătorirea amintirii
ductele poate câte-odată mai solide serie, împingând astfel tinerimea la ne Lui în Sebeşul săsesc.
drum. Ascultând la glasurile plăcute, mergea — Na, Mariettă, de aşi şi vrea să-ţi Marieta fugi cu paşi grabnici înaintea
Ole Bull pe drum când deodată cine-va il ajut, tot nu pot, eu încă sunt sărac. artistului. Nu peste multă dădură pe un drum
grăi. Surprinsu privi îndărăpt. — Oh, signore d-ta eşti avuţi Insă pă lateral şi peste câteva minute Ole Buil
înaintea lui stătea o fetiţă îmbrăcată în rintele meu e morbos de patru săptămâni în văzu înaintea sa o căsuţă albă aproape dea
vestminte rele, pe braţ cu o coşărcuţă plină lungoare şi alaltăeri căzu morboasă şi mama să ruina. Acoperişul mic al casei să ridica
cu flori şi privea în mod rugător la el cu mea. Nu avem ce mânca, nici pâne, nici abia cu puţin peste tufişul ce-1 împrejura.
ochi plini de lacrimi. lapte, nici bucate, deci am gândit...
<— Aceasta el — striga copiliţa ară
— Oh, signore, îl ruga ea sfioasă — — Ce ai gândit? — întreba Ole Bull
tând spre coliba cea sărăcăcioasă.
cumpără dela mine această floare? — şi sco mişcat cele auzite.
ţând o creangă încărcată de camelii roşii şi — Mama mea, — răspunsă copiliţa, a O le Bull îi urma conducătoarei sale,
frumoase o întinse artistului. vândut pe rând din casă intreagă mobiliatura; insă stătu surprins pe pridvoru. In unghiul
casei umede, întunecoase zăcea pe paie un
— Mulţămesc copila mea — Ii răspunse în fine nu nea rămas nimic. Şi când azi am
om acoperit cu « velinţă rea, care gesticula
respingând-o Ole Bull şi voia să meargă mai văzut pe tatăl meu gemând, pe mama mea
în mod furios şi borboloşia cuvinte neînţe
departe. plângând — ni-se opriră ochii pe florile mele
lese. Lângă el stătea o femeie ghemuită ge
Insă copila nu să lăsa a fi spâriată, ci de cameli, cari am voit să le îmbiu maicii
să grăbi cu paşi repezi alăturea cu el. prceştii pe sărbătorile Paştilor. M ’am rugat mând încetinel.
— Oh, signore, fi îndurător, cumpără ferbinte, ca Maica prea curată să-mi ierte, In întreagă locuinţă nici un scaun nici
dela mine floarea! dacă le voi tăia si le voi vinde, ca să ajut masă. Numai o ulcea mică de pleu şi o lin
—- Glasul acestei copile nu era un glas sărmanilor mei părinţi. gură zăceau lângă femeie pe padiment. In
de cofăriţă de rând, ci un strigăt dureros de — Unde locuesc părinţii tăi ? — întreba fereasţa stricată, murdară, stătea încă tufa de
desnftdejde. artistul devenit serios. camilie — fără flori.
•— Cum te cheamă?—: întreabă muzi — Acolo, îndată dincolo de livadă, Ole Bull Ia vederea acestei mizerii groaz
cantul oprindu-se de nou. la v ii! nice nu fu în stare să zică nici un cuvânt.
— Marietta I — Haid şi mă condu acolo I Răzimat de şoşul uşei privia lung la grupa
