Page 2 - Bunul_Econom_1906_03
P. 2
Pag. 2 B U N U L E C O N OM Nf. 3
Localurile acestea se deschid la un an, doi, şi în care se puneau atâtea grâu sau săcară, orz, ovăs, rogoz sau
8 ori la 9 dimineaţa şi să închid la nădejdi. Să înţelege cu astfel de ele frunze de arbori. Cel mai bun aşternut
9 seara. In ajun de sărbătoare sau de mente ale societăţii, chiar şi cu cele este cel de paie de grâu şi săcară, de
Duminecă să închid la 5 oare, deci mai bune şi aspre legi ce şi le poate oare-ce acestea au goluri mai mari, ca
înainte de ceasul când să face plata închipui mintea omenească, nu ai ajunge celelalte; şi astfel absoarbe mai multe
muncitorilor, şi rămân închise până a la rezultatele ce' le am văzut ajunse părţi din ud şi balegi.
treia zi. Tot aşa să face în zilele de în cele doauă state scandinave. Pentru o vită mare, sa socotesc
alegeri, de târg, şi totdeauna când în ca aşternut, cam 4 chtlograme de pae
localitate (oraş—sat) este un număr de Ţinerea şi îngrijirea vitelor; pe zi, iar pentru un viţel numai pe ju
oameni mai mare ca de obicei, ele Sarea pentru vite este de ne mătate atâta. Un chilogram de pae de
stau închise. apărată trebuinţă.. Sarea face nutreţul grâu sau săcară, absoarbe câte patru
Urmarea a fost, că unde pe timpul vitelor mai gustos şi mai plăcut şi pe litri de ud; cele de orz şi Ovăs numai
când s’a introdus legea asta, în Svedia lângă acestea le măreşte şi setea. S’a pe jumătate atâta, iar rogozul şi frun
să trecea atâta beutură, de venea 23 constatat, că vitele lipsite de sare în zele arborilor nea vând goluri mai mari,
litre pe tot capul de om al ţării, pe deobşte sunt mâi slabe decât acelea, abea pot absoarbe câte un litru.
atunci în 1896 venea numai 3 litre, şi cărora nu le lipseşte sarea. Sarea mai Cu cât se lasă aşternutul mai mult
azi abea ■ 1- f/8 litre. Iar în Norvegia azi are o înrîurire însemnată şi asupra în sub vitele cornute, cu atât se face gu
abea să 'mai trece 1 litru de capul de grăşatului. De aceea vitelor puse pe noiul mai bun, de oarece golurile, paie
om pe fiecare an. îngrăşat, tiebue să le dăm mereu sare, lor au timp mai mult de a se putea
La rezultatele aceste îmbucură căci altfel nu se îngraşa cum se cade. umplea cu udul şi balegile mai moi,
toare nu ar fi putut ajunge nici odată Sunt unele nutreţuri, cu deosebire ier şi astfel apoi pot ajuta mai curând des
numai cu ajutorul legilor, dacă nu lucra buri, cu cari când să nutresc vitele nu compunerea şi ferberea lui. De aceea
în acelaş timp şi spre acelaş scop, so prea au aşa lipsă mare de sare. Greu în unele economii mai mari, gunoiul nu
cietatea acestor ţări; căci e lucru tatea sau cantitatea de sare, ce trebue se scoate aşa des de sub vite, ci ceva
cunoscut, că o lege, fie ea încă pe atât dată unei vite nu se poate hotăr î To mai rar, In asemenea cazuri, grajdurile
de bună, dacă populaţia nu vrea să o tuşi pentru o vită -mare să socoteşte se fac ceva mai înalte şi cu eslile miş-
ţină, întotdeauna o poate încungiura şi de regulă câte o jumătate kilogram pe căcioase, ca adecă acestea să se poată
atunci rămâne numai pe hârtie. săptămână. Sarea trebue dată la vite ridica şi slobozi după trebuinţă.
La noi în Ungaria, puterii statu pe fiecare zi, sau la două zile odată.
tului nici prin gând nu ia trecut să Cea mai bună sare pentru vite, este In împrejurările în cari se află eco
făureacă o astfel de lege care să res cea măruntă, care să amestecă cu faină nomii noştri însă, aşa ceva e foarte
trângă întrucâtva desfrâul acestei patimi ori cu tărîţe. Sarea în zdroburi mari, nu greu. Este de ajuns, dacă gunoiul se
care să lăţeşte şi seceră tot mai multe să prea recomandă .pentru vitele rume lasă sub vite până cănd credem, că
jertfe mai ales şi printre populaţia noas gătoare, de oare-ce lăcomind ele prea aşternutul s'a umplut bine de ud şi
tră românească. Tot ce s’a făcut până tare după ea, pot să rupă de odată, balegi mai moi, pentru-că dacă nu se lasă
acum la noi, a fost circularul’ ce s’a prea multă, ca să se înece, ort pot atâta, ci se scoate aşternutul mai săc
dat sub presiunea congresului interna să-şi strice şi dinţii dinainte. pe grămadă, atunci gunoiul mucezeşte
ţional contra alcoholismului ţinut anul Sarea în grunzuri (bucăţi) să ca şi astfel apoi nu are mai nici un preţ
trecut la Budapesta. In el se zicea, că pătă de o vreme , încoace ieftină şi pentru economia câmpului.
preoţii de pe amvon şi învăţătorii de pentru vite, decând ministrul de finanţe Pentru a încungiura aceasta, este
pe catedre să predice contra necum- a dat poruncă ocnelor din Maramureş de recomândat a face gramada (plat
pătării la beutura spirtuoaselor. Câţi şi Ardeal să pregătească anume grun forma) de gunoiu ceva mai afundă în
preoţi să vor fi încumetat să urmeze zuri pentru vite ca. să poată linge bine. pământ şi cam în dos, unde să fle
acest circular, ne putem face închipuire adăpostită şi contra vânturilor şi a câl-
îndată ce ştim cum beau preoţii nostrii GUNOIUL. durei, apoi e bine a mai arunca din
cu ţăranii în rând în cârciuma -infectă când în când pe ea şi udul, ce se scurge
a lipitoarei satului. Şi aceşti preoţi nu Aşternutul, caro să intrebuinţează din gunoiu sau grajd, iar iarna e bine
sunt numai moraliştii de odinioară, ci sub vite, pentru a suge udul şi balegile a arunca câte o dată şi zăpadă, dacă
durere şi maturisanţii preoţiţi abea de mai moi, poate consta din: pae de presupunem că gunoiul nu are destulă
aduce la cunoştinţă dorinţa d-tale se va tpâhni — îmi pare rău — răspunse d-na Ma- la^aceea că ultimi cruceri şi-i dete Mariettei
foarte. Ori-cât de bucuroasă ţi-aşi tace plăcerea libran, — s’a dus ca să dee vizită' câtor-va şi că un singur cuvânt zis de cântăreaţa îl va
în poziţiunea de acum, aceasta — îmi pare prietini de artă, dar aştept în tot minutul mântui de gândurile viitorului mai apropiat
rău —• este cu neputinţă. sosirea lui. Pot spera, că vei aştepta sosirea lui ? însă numai decât să ridică întrânsul ambiţiu
■— Nu, d-na mea, întră aşa împrejurări — Durere aceasta- nu se poate împlini nea sa de artist contra primirei de pomană,
la tot cazul trebuie să abzic, — răspunse 0 |e — zise artistul în timp ce luând de pe masa şi liniştit dar cu stnguranţă sunară de pe
Bull desperat. Faţa îi era palidă. Se simţea buchetul de camelii se ridică. Trebuie să facă buzele lui:
ca şi cum s’ar cufunda şi ca acela, pe care-1 o cale până la medic şi chiar de aceia — Nu ştiu că în ce chip, d-nă.
părăseşte şi ultimul ajutor. trebnie să abzic de întâlnire. Ap oi întinzând mâna şt simţând durere în
— Dar ia concert permisu-m.e şă te inima sa pentru perderea ultimei nădejdi zise:
— Afară de aceea — continuă cântă
aştept r
reaţa, — Charles şi aşa astăzi e cu voia rea. — De sigur d-na mea! — D-zău cu d-ta, la revedere pe sară!
Vei şti doară d-ta, că mă despart de băr , — Iubite prietine! — zise trăgănat cân Deja prinse de clanţa uşei, când cineva
batul meu cel dntâiu. Am avut speranţă a îl atinse pe umăr. La spatele lui sta d-na
tăreaţa privind cu compătimire exteriorul miser
primi aici vestea, că juriul ne-a despărţit, dar Malibran.
alui Oie Bull, acompaniarea d-tale la concer
în loc de aceasta am primit o scrisoare, —- Iubite prietine — z se cu suris glu
tul de azi a trebuit să o resping, deşi cu pă-
după care despărţirea se amână de nou ' rere de rău. — insă dacă îţi pot servi altcum.... meţ — încă pe un minut!
pe un an.
Faţa lui Ole Bull deveni roşie ca jera — Acum eu am o rugare cătră d-ta.
— Atunci pricep indignarea lui. N’aşi ticul; — Ştia, ca prin această întrebare cân Nu mi-ai vinde buchetul de camelii din mâna
putea vorbi cu dl Beriot? — întrebă Ole Bull. tăreaţa voieşte ai oferi ajutor în bani. Gândi şi d-tale ?