Page 5 - Bunul_Econom_1906_04
P. 5

Nr.  4                                             BUNUL      ECONOM                                                  P»g-  5


              Ca  for  de  prima  instanţă:         sându-se  aşa  la  soare,  în  vre-o  3  zile  oţet  pentru  toată  viaţa,  având  îngrijire,
              1.  In  capitala  ţării,  —   antistele   la  soare,  pe  urmă  le  strecurăm  şi  tur­  bine  înţeles,  ca,  în  fiecare  an  în luna lui
        ■cercual;                                   năm  peste  ele  oţet  bun  şi  de câte  ori,   Martie  să  mai  adauge  atâta  apă  de
                                                    vara  avem  mere  şi  pere  putrede,  tot  ploaie  după  cum  vede  că  cheltueşte  pe
              2 .  In  oraşe  cu  magistrat,  —   pri­
        marul  sau  substitui  său;  în  oraşe  cu   turnăm  deasupra  zeama  lor  strecurată.   an.  Nu  vorbesc  aici  de. chipul  de a face
                                                    Când  n’ai  mere  şi  pere  e  destul  să faci   oţet  cu  surcele,  din  vin,  furnici,  vitriol,
        municipiu,  —   căpitanul  de  poliţie  sau
                                                    o  dulceaţă,  —   torni  apoi  în  tingire  ca   eta,  ce  să  întrebuinţează  în comerţ. Mă '
        un  funcţionar designat anume  din partea
                                                    un  litru  de  apă,  —   o  amesteci  bine cu   mărginesc  în  totul  a  povăţui  pe  omul
        consiliului  orăşenesc;             ;
                                                    o  lingură  de  să  ia  toată  dulceaţa  de   sărac,  cum  cu  puţină  cheltuială  să-şi
              3.  In  comune  mici şi mari,  -—«fibi-   pe  tingire,  torni  zeama  aceia  într’o stic­
        răul  cercual,  numai  în  astfel  de  excese   lă  mare  şi-i  pui  câteva  bucăţi  de zăhar   poată  aduna  în  casa  sa  ceiace  îi  înlez-
        prin  cari  dauna  (paguba)  causată  treco   şi  o  hârtie  albastră,  unsă  cu  miere, legi   neşte  traiul  zilnic,  ca  mai  ales  în  mi­
        peste  patruzeci  de  coroane,              gura  cu  o  petecă,  nu  dop,  şi  o  laşi  la   nute  de  cumpănă  grea,  să  nu  simţă ce-i
              din  contră;  dacă  dauna  causată  nu   căldură  După  trecere  de  câteva  săptă­  mizeria  (sărăcia).
        petrece  suma  de  patruzeci  coroane sau   mâni  ai  oţet  tare  şi  bun  la  gust.  De     Unde  mai  pui  timpul  ce-I  perde
        în  cazul,  când  cel  păgubit  ’şi  reduce   câte  ori  clăteşti  un  vas  de dulceaţă sau   omul  spre  a-şi -cumpăra cele trebuitoare
        «urna  de  despăgubire  în  senzul  §-lui   de  miere,  tot  torni  în  sticla  de  oţet.   şi  pe  cari  cu  atâta  puţine jertfe le poate
         110,  atunci ;                             De  câte  ori  faci  dulceaţă  clăteşti  tin­  avea  totdeauna  în  cămara  sa.
              a)  în  comune  mari este  competent   girea  si  torni  zeama  în  oţet,  ţinându-1                      Mlena  Savastos.
        s   judeca  judele  comunal  împreună  cu   mereu  la  căldură  acoperit  totdeauna
        un  membru  al antistei şi cu  notarul corn.   c’o  petecă.  Ai  apucat  odată  a  prinde
        sau  cu  substitutul  acestuia;             cuib  de  oţet,  îl  poţi  avea  toată  viaţa    Ţinerea  şi  îngrijirea  vitelor.
              b)  în 'comune  mici,  —•  judele  îm­  numai  să-l  păzeşti  ca  să  nu  îngheţe.
        preună  cu  doi  membri  ai  antistei.      Cât  de  sărac  să  fie  un  om  tot  îi  stă          Hrana  vitelor.
              Ca for  de a două instanţă (apelativ);  prin  putinţă  de  a şi  prepara  acest  oţet.   Una  din  pricinile,  cari  fac  ca  soiul
              a)  în  capitala  ţării,  în  oraşele  cu   De  are  miere  e  tot  acelaşi  lucru.  In   animalelor  noastre  să  nu  să  îmbunătă­
        magistrat  şi  cu  municipiu,  —   comite­  casele  unde  să  fac  mai  multe  soiuri de   ţească  în  mod  mai  simţitor,  este  fără
        tu l  municipal;                            dulceţuri,  acest  oţet  are  aroma  cea mai   indoială  şi  hrana  proastă  şi  neîndestu-
                                                    plăcută.  Mergând  cu  rânduiala  aceasta
              b)  în  comitat:                                                                  litoare  cu  deosebire  în  timpul  iernii.
                                                    avem  oţet  în  belşug  fără  a  ne  costa
              1.  In  aiacerile  judecata  în  comu­  nimic                                     Las  că  şi  peste  vară  să  ivesc  sumede­
         nele  mici  şi  mari  de  cătră  forurile  lor                                         nie  de  neajunsuri,  în  privinţa  hrănii  vi­
        •de  prima  instanţă,  —   fîbirăul  (proto-     Orice  cuib  de  oţet  e  pe  vecie,  de   telor.  In  foarte  multe  locuri  păşunea de
        pretorele);                                 aceea  trebuie  a’l  păstra  bine  spre  a nu   pe  ogoară,  de  pe  dealuri,  unde  nu
                                                    să  sparge  vasul.  In  cât,  aceste  vase tre­
              2.  în  afacerile  judecate  de  cătră  buiesc  împletite  cu  mlajă  de  salcie:  să   creşte  altceva  decât  pâiş,  în  mirişti  ş.
        tîbirâu  ca  for  de  prima  instanţă,  —  co­                                          a.  locuri  puţin  potrivite  pentru  hrănire,
                                                    împleteşti  începând  dela  fund  şi alipind
        mitetul  municipal.         l                                                           nu  poate  fi  altfel  decât  rea.  Dar  şi  în
                                                    nueluşele  roată  în  jurul  sticlei  până  sus.
              Ca  for  de  a  treia  instanţă: '    Cu  această  industrie,..,a.tât  de  uşoară   lunci,  de  altfel  roditoare,  păscând  nu
              Comitetul  muncipal,  —  asupra afa­  şi  folositoare,  s’ar  putea  ocupa  atât  co­  arareori  un  număr  prea  mare  de  vite,
                                                                                                păşunea  să  împuţinează,  uneori  în  veri
        cerilor  judecate  de  fibirău  ca  for  de'  a   pii,  cât  şi  oamenii  mari.  Când ,se  strică   secetoase  să  gată  aproape  cu  desăvâr­
        doua  instanţă;  eară  ministrul  de  agro­  o  sticlă  de  oţet  nu  e  atât  valoarea  ei   şire,  astfel  că  vitele  abea  o  duc  de  pe
         nomie,  —-  asupra  căuşelor  judecate  de  şi a  oţetului,  ci  regreţi  anii  de  îngrijire   o  zi  pe  alta.  Ear’  din  mână  nu  să  dă
        cătră  comitetul  muncipal,  ca  for  de  a   qe-ai  avut  pentru  el.  Oţetul  tare  şi  fru­  cât  ţine  vara  la  cea  mai  mare  parte  a
        doua  instanţă.                             mos  la  faţă dovedeşte veşnica  privighere
                                 _     (Va  urmi).  a  gospodinei,  Când  ai  trandafiri  strângi   vitelor,  aproape  nimic.
                                                                                                     Iarna  să  întoarce  foaia.  In  acest
                                                    foile,  le  pui  într’o  sticlă,  o  astupi  bine   anotimp  bogatul  ca  şi  săracul  trebue
                    O ţ e t i ]    1 .              şi  o  laşi  la  soare până s’au pălit frunzele   să-şi  hrănească  animalele,  multe,  puţine
                                                    de  tot,  deasupra  torni  oţet  şi după  ce’l
                                                    laşi  câtva  timp,  îl poţi întrebuinţa. Acest   câte  le  are,  dându-le  hrană  de  a  gată,
              Oţetul  e,  de  mare  folos pentru om.  oţet  e  cel  mai  frumos  la  culoare  din   e  întrebarea  însă,  câte  şi  ce  fel.  Sunt
              Oţetul e  bun împotriva multor boale  toate,  e  bun  la  gust,  numai  mirosul  e   ce  e  drept  o  seamă  de  plugari,  cari
                                                                                                adună  nutreţ  şi  mult  şi  bun,  şi  dau
        mai  ales  ca  să  te  freci  cu  el,  apoi  cu   prea  tare.  Fiind  sticla  închisă  cu  foile
                                                                                                vitelor  destul  şi  cu  socoteală.  Dar  cea
         comprese,  îndoit  cu  apă,  când  omul  e   de  trandafir,  toată  aroma  rămâne  în­
                                                                                                mai  mare  parte  a  plugarilor  nu-şi  trage
        leşinat,  ţinându-i  la  nas  oţet tare, îndată  ăuntru.  Unii  usuc  florile  mai întâiu,  dar
                                                                                                destul  de  bine  seama  câte  vite  poate
         să  deşteaptă.  La boale molipsitoare, (cari   acel  oţet  perde  mult  din  miros   Dacă
         să  iau)  stropindu-se  prin  odaie.  Sunt şi  insă  ai  pune  florile  de  trandafir  în oţet   ţinea  cu  nutreţul  care’l  adună,  şi  nu
         oţeturi  rele  pentru  sănătate,  care  să în­  de  îndată  după  ce  le-ai  cules,  să strică   arareori  pun  la  iernat  un  număr  prea
                                                                                                mare  de  vite.  Şi  atunci  trebue  să  le
         trebuinţează  în  comerţ,  de acele trebuie   cu  desăvârşire.  Dacă  pui  must  dulce  în
         a  ne  feri  cât  să  poate  de  mult.  Oţetul   sticle  ca  de  un  litru  şi  le  laşi  astupate   tragă  dela  gură,  sau  să  le  dea  hrană
         ce  să  vinde  pe  la  cârciume,  făcut  din   câteva  săptămâni,  s’a  făcut  oţet.  Dacă   proastă,  în  paguba  stăpânului  însuşi.
         vin  rău  sau  răsuflat,  e  bun,  dar  nu   n’ai  nici  bani,  nu  faci  nici  dulceaţă,  a-   Dânduli  să  hrană  puţină  şi  nu  la
         poate  fi  întrebuinţat  de  omul  sărac,  de  tunci  fă  atâta  jertfă  ca  să  cumperi  o   -un  timp  anumit,  vitele  slăbesc,  boala
        oarece  e  prea  scump,  Cel  mai  bun  lu­  singură  dată  un  litru  de  oţet,  ş’apoi   se  leagă  mai  cu  înlesnire  de  ele,  îşi
        cru  e  însă  ca  fiecare  gospodină  să-şi   torni  de-asupra  ca  la  zece  litri  apă  de   perd  din  preţ,  cele  de  jug  sunt  slabe
         pregătească  oţetul  în  casă.  Oţetul  să   ploaie  din  luna  Iui  Martie,  legi sticla cu   de  lucru,  vacile  împuţina  laptele,  cu
         poate  face  din  merele  şi  perele  cele ce   o  petecă  şi  o  pui  la căldură. După câtva   un  cuvânt  totul  iese  spre  râul  vitelor
         să  putrezesc  pe  copac,—   e  destul  să   timp  oţetul  să  face  tare  şi  bun  la gust.   şt  paguba  stăpânului.
         fie  perele  puţin  putrede,  —   le  aşezi   Nu  e  om,  care  anul  să  nu  cheltuiască   Tot  aşa  să  întâmplă  şi  când  să
         pe-o  leasă  una  lângă  alta, cele putrezite   cel  puţin  câteva  coroane  pentru  oţet.   dă  Viţeior  hrană,  de  altfel  multă,  dar’
        £>ine  cu  cele  mai  puţin  putrede  şi  lă-  Cu  acest  mijloc:  din  40  de  bani  ai  rea.  Să  pot  îndopa  cât  de  bine  vitele
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10