Page 2 - Bunul_Econom_1906_05
P. 2
Ş'UNUL ECONOM Nr. 5
Astfel să flicu din învăţăcelul ti* garia parlamentului serbeso, ci a amânat le dee republica bisericii, să *>e asigure
pogral, care părăsi oraşul său natal în lucrul acesta însemnat pentru care s’a pentru toate timpurile prin inventar
annl 1723 cn un dollar în buzunar, prin făcut atâta vorbă pe timp nehotărât. luat de autorităţi. Propunerea s’a şi
tăria voinţei, prin inteligenţă şi printr’o Să’nţălege. Bulgaria face obiecţiuni gu primit. Acum a venit vremea ca auto
nesăcatâ sîrguinţă de muncă, unul din vernului sâţrfciesc din cauza aceasta şi rităţile să-şi împlinească datoria aceasta
tre oamenii cei mai bogaţi ai oraşului din cauză că Sârbia vrea să subordineze hotărîtă de lege, şi au luat bisericile
Filadelfia, guvernorul statului Pensylva- uniunea vamală cu Bulgaria tractatului de-arîndul, ca să ia inventarul tuturor
nia, ministrul şi ambasadorul statelor comercial, cu Ausutro Ungaria. Azi să lucrurilor de preţ, ce să găsesc în a-
unite şi un mare învăţat şi literat. telegrafează deja din Belgrad că în cer ceste case ale lui Dumnezeu. Aceia
Franklin deveni prototipul ameri curile guvernamentale să vorbeşte că însă, cari ţin tare la întocmirile cele
canismului adevărat. El dimpreună cu săptămâna viitoare să va face un schimb vechL franţozeşti, clericalii şi naţiona
prietinul său Washington, au deschis de note diplomatice între Serbia şi liştii, s’au opus autorităţilor. Acestea fo-
drumul unei lumi nouă, unde fiecare om Austro-Ungaria, prin cari să se aplaneze losindu-sâ de puterea poliţienească, au
care voieşte şi munceşte bine, poate conflictul ce să iscase, şi în urma că dat naştere la nişte tulburări ce s’au
trăi şi înainta, unde nu să pun celui ce rora să va’ relua iară firul întrerupt al lăţit peste ţeara întreagă. Asa de ex.
are voinţă şi putere de muncă, stavile negoţiărilor' pentru încheerea convenţiei în oraşul Montpellier luarea inventaru
sociale şi religioase. In statele pentru a comerciale. lui nu s’a putut face, deoare-ce biserica
căror neatîrnare a lucrat cu cuvântul Rusia. era încunjurată de mii şi mii de cre
şi cu fapta acest mai e bărbat, până în dincioşi, când s’a prezentat comisiunea.
In toate părţile, ale întinsei împă Aceasta recunoscând starea primejdi
ziua de azi domneşte, fără privire la
neam, religiune şi altele, cea mai mare răţii ruseşti, revoluţia s’a liniştit. Veştile oasă, ca să încungiure ciocniri cu ur
ce vin acum din Rusia confirmă tot mai mări grele, mai bine a amânat inven-
egalitate ce să poate închipui între oa
meni. — »Noi suntem toţi copiii pă mult adevărtll asupra adevăraţilor pri tarizarea. Nu tot aşa de precaute au
mântului şi-ai mărilor«, a zis Franklin cinuitori ai revoluţiei, şi aceştia n’au vrut să fie autorităţile din capitala Pa
fost alţii, decât' socialiştii internaţionali ris. Aci încă era să se ia inventarul
într’o lucrare a sa, »şi chiar dacă vom
poticni vre-odată şi vom cădea la pă ajutaţi de banii capitaliştilor din străi bisericii Sf. Petru, care e zidită în acea
nătate. Condamnările la moarte şi exe parte de oraş, unde locuesc mai ales
mânt, să ne dea şi inspire atingerea
aceasta cu pâmânţul-mamă, unde zace cutarea revoluţionarilor urmează şi acum Francezii cei de neam mare, dar’ lu
cenuşa scumpă a părinţilor şi strămoşi încă, dar’ la noi ajunge vestea numai crul n’a mers aşa de uşor, căci o mul
despre executarea a unui anumit fel
lor noştri, voinţă şi putere nouă, pen- ţime nenumărată de oameni ocupase
de oameni, după cum reese din tele atât interiorul bisericii, cât şi curtea
tru-ca să reîncepem tot din nou lupta
grame de următorul cuprins: agitatorul bisericii şi cu nici un preţ nu voiau să
vieţii*.
Strauss a tost condamnat la moarte lase să treacă funcţionarii încredinţaţi
prin ştreang *şî - executat; revoluţionara cu facerea inventarului. Prefectul poli
Din ţeara şi ilin afară. L. Wolkenstein a fost împuşcată din, ţiei a provocat mulţimea să se depăr
cauza înscenări unei revolte în- stradele teze, dar’ e.a nu să mişca din loc. Ti
Wladivostopukfi. nerimea închisese uşile bisericii şi le
Conflictul vamal Intre Anstro-Un- Francia. baricadară cu scaune şi alte obiecte.
garia şi S&rbia. Văzând prefectul, că cu poliţia nu is
Dieta republice! Frahcia a primit prăveşte mult, a chemat pompierii în
După cum am amintit în numărul anul. trecut o -lege, prin care s’a hotă*, tru ajutor. Aceştia au căpătpt poruncă
trecut, Sârbia bate în retragere faţă de rît despărţirea^ bisericii de stat. La des- să spargă uşile, dar’ dupâ-ce au spart
Austro Ungaria. Guvernul şerb na cu baterea acestei legi de separaţiune, mai uşile, au dat de baricade. Atunci pre
tezat să supună spre dezbatere şi apro mulţi deputaţi, au propus în luna Apri fectul a comandat pompierilor să îm
bare proectul uniunii vamale cu Bul lie anul trecut, ca averile ce trebue să proaşte pe cei adunaţi în biserică cu
înainte. Acordurile sunan vioiu şi vesel. Trecu de acolo asupra lui doi ochi, cari străluceau Dar’ şi dela tine plăcută Felice — zise în-
apoi în fantazie prin livadia unde paserile de admiraţiune. torcându-se spre artistă — trebue săVmi cer
concertau in codrii frumoşi. Aci glasul vioii- La ultimile accente publicul erupse de iertare. Iartă-mi nebunatica mea mânie, cu
nei deveni fermecător şi sublim. Sfârşi. In nou în aplause. Toată lumea amintea numele care am voit numai să te aduc în confuzie
sală domnia o linişte mortală. Semnele dis- lui. De multe-ori trebui să se arete publicu — Graţie celui pocăit — replică a-
plăcerei dispăruseră de mult. Ole Bull făcu lui. In imperiul artei un împărat nou îşi o- grăita.
un compliment şi să gătă să easă. Deoarece cupa tronul. Când să întoarse în antisambră — Insă cum să-’mi arăt mulţumită faţă
tăcerea îngheţătoare să rupse. Sala răsuna de stătea înaintea lui cântăreaţa şi bărbatul din cu d-ta, d-le Bull ? Că câştigul îl vom îm
aplausele publicului. Numele lui îl auzi ros- logea întunecoasă. părţi să inţălege de sine; însă dacă ţiaşi pu
tindu-se din toate părţile. — Iubite amice — zise ea cu faţa a- tea da ceva semn de aducere aminte de a-
După-ce să făcu linişte, cu acelaş succes prinsâ de bucurie, strângându-i călduros mâna, ceasta însemnată seară, atunci m’aşi simţi
preda un sonet de a lui Spohr, cu care de — nu voese a Exprima Jaude deşerte, ci tre foarte fericită.
nou îşi dobândi recunoştinţa ascultătorilor. bue să-ţi mărturisesc* că aceasta a fost mi ■ — De-’mi este permis am o rugâre—
AN treilea punct a fost o piesă de a lui nunea cea mai; frumoasă din vieaţa mea! zise în ton tremurător Ole Bull, — reîna-
Beriot. Arcul în sărituri mari juca pe strune, Permite-mi însă, ca să-ţi recomând pe dl poiează-’mi buchetul de Gamelii.
prinsăturile duple şi arpegii succesără cu is Beriot, mirele meu şi soţul d-tale în artă. — Buchetul de camelii? tresări Beriot.
teţime admirabilă şi cântecul luneca peste oc- Beriot era foarte agitat. —- Da, buchetul de camelii 1 — Repeta
tavile chromatice cu o uimitoare îndemânare. — D-le, d-le, — bâlbăi, când team cu şireţie d-na Malibran.
Deveni stăpânul nedisputabil al violinei sale, auzit începând piesa mi-ai părut a fi unul — Trebue să ştii, iubite Charles, că la
şi putea să privească asupra ascultătorilor cu dintre cei mai da compătimit începători, iar rugarea mea dl Ole Bull îmi dădu acest bu
curaj, ba încă îşi putea întoarce privirea şi a- acum, când ai sfârşit concertul recunosc cu chet cu ocaziueea vizitei de ieri, când ma
supra logei. tot respectul, că eşti artist. Gând miam auzt rugat, să poată lua parte la concertul "nostru.
Acel bărbat, a cărui privire îl adusese opul meu mi-se părea a fi ceva nou, ne* El a fost acel cunoscut din Paris, pe care
d confusie, era tot acolo, însă acuma priviau cunoscut. O aşa predare n’am auzit nici-odată. l’am tăinuit!
I
