Page 1 - Bunul_Econom_1906_08

Anal VII. Orăştie (Szâszvâros), 4 Martie n. 1906. / Nr. 8

REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU

ORGAN AL: „Reuniunii Economice din Oriştie" şi „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului“

A B O N A M E N T E : A P A R E : I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an. în flecare Duminecă. ' ■ Abonamentele st inserţiuuile se plătesc înainte.

Se zice că unde sunt bani, acolo dau nimănui împrumut, deoare ce să
Caiinl (misei). e şi grijă multă, dar unde nu sunt tem, că nu’i vor mai putea scoate, de
altă parte mai sunt între noi şi oameni
bani, acolo sunt 99 de griji. Omul fără
bani e ca orbul, care tot pipăie, până lipsiţi, cari ar împrumuta bani şi n’au
când poate afla lucrul dorit. Aşa tre­ de unde. Haideţi cu toţii să facem o
Mai înainte de asta cu 2 0 —30 de buie să tot pipăe şi omul, care vrea să tovărăşie puternică şi cei-ce au bani să
ani, erau mai puţini bani între oameni, ajungă la bani. Dar astăzi sunt foarte ni-’i dea nouă pe lângă oare-care do­
ca astăzi şi totuşi nu să simţea lipsa rari cazurile acelea, în cari poate să bândă mai mică, iar’ noi să-’i dăm celor
lor aşa ca acum; nu să simţea lipsa lor ajungă cineva la bani fără de scrisoare. lipsiţi pe lângă ceva dobândă mai mare«-
asa fiind că cei de atunci nu aveau atâ- Păţania i-a învăţat pe cei mai mulţi ca :
j (Va urma) lo a n G eoryeşcu
tea trebuinţe, ca noi cei de astăzi, iar’ »c’o mână să dea, cu alta să ia«.
de cumva aveau câte o trebuinţă mai Dar cum mai înainte mai numai
înteţită, odată alergau la cei mai de neguţătorii aveau bani de dat împru­ Ţinerea şi îngrijirea vitelor/)
aproape ai lor, cari îi împrumutau cu mut, ei se pricepeau foarte bine şi la
suma de lipsă fără de nici o scrisoare stringerea de dobândă după aceia. Do­ Ce grije să mai dăm vitelor dacă
sau martor. bânda aceea era upe-ori tot aşa de le dăm bine de mâncare?
Dar timpurile acelea de odinioară mare ca şi capitalul împrumutat.
au trecut! lncrederei de mai înainte, »Iţi dau bani cu camătă«, ziceau Este o vorbă veche, înţeleaptă şi
ei omului ajuns în strâmtoare,« »dacă-mi adevărată, care zice că ochiul stăpânu­
i-a urmat astăzi neîncrederea şi făţăr­
nicia Nu să mai încred astăzi unii al­ dai 5 cruceri de zlot pe lună,« sau: lui îngraşă vitele De obicei ţăranul nu
tora, nici chiar fraţii între sine, de oare­ »îţi dau bucate, dacă la toamnă pentru ştie da vitei altă grijă, decât săi pună
ce au pâţit’o cei mai mulţi cu încrede­ o măsură, îmi dai două«, iar’ dobânda nutreţul înainte, aşa precum îl are bun-
banilor sau bucatelor se puneau cu pre­ râu, mult-puţin. Dacă în grajd e frig
rea lor oaTbâ, iar’ de cumva nu au pă-
ţit’o cei mai mulţi cu încrederea lor ţul lor de replătire în cambiu, a cărei sau cald; dacă vita are aşternut sau ba;
însămnătate cei mai mulţi nu o cunoş­ dacă gunoiul este rânit sau nu; dacă
oarbă, au auzit de sigur de păţania al­
tora şi astfel apoi şi-au băgat şi ei mintea teau, până când venea sorocul de plată. vita este plină de balegă până la pîn-
în cap. Cei mai nulţi îşi ziceau în aseme­ tece; dacă a mâncat şi a beut destul
nea cazuri: »ce’-s 5 cruceri de zlot pe şi la vreme, toate acestea sunt lucruri
Noi cei de astăzi avem mai multe
lună, sau două măsuri pentru una la pe care ţăranul de obicei nu le vede
trebuinţe măestrite decât fireşti! Avem
toamnă ?« Numai când venea timpul de şi nu le simte. Nu le vede şi nu le simte
trebuinţă de tot felul de maşini pentru plată, vedeau şi ei că ce dobândă mare fiind-că el nu ştie, că toate aceştea au
economia câmpului, pe când. înăintaşii
trebuie să plătească neguţătorului. Ei, şi ele partea lor mai mare sau mai mică
noştri îşi lucrau toate lucrurile cu mâna
dar atunci era prea târziu şi trebuiau la frumseţa vitelor sale şi la ieftinătatea
lor. Avem trebuinţă de tot felul de haine,
să plătească, că de unde nu, cambiul ţinerii lor.
ca să ne îmbrăcăm cu ele, pe când înăin-
ajungea în mâna »procatorului«. Ţăranul nu ştie, că o vită, care
taşilor noştri li-le făceau mai pe toate Starea aceasta însă n’a putut dăi­ stă peste iarnă într’un grajd, prin care
femeile şi fetele lor în sările cele lungi nui mult, de oare-ce s’a convins şi stă­ şuerâ vîntul, are trebuinţă de nutreţ în­
de iarnă. Avem trebuinţă de petreceri,
pânirea, că prea mulţi oameni să sără­ doit mai mult ca una care stă într’un
fumat, beuturi şi alte lucruri fără de
cesc. De aceia s’a adus o lege, prin grajd cald.
nici un rost, pe când înăintaşii noştri
care, s’a hotărît ca mai mult de 8 cr. El nu ştie, că mâncarea şi beuturu
îşi petreceau itimpul mai mult în cer­
de zlot pe an, adecă 8 % cum se mai date cu rânduială, la sorocul lor, nu­
cul economiei de casă şi al familiilor lor. zice, nimănui să nu-i fie îngăduit de a tresc vita neasămănat mai Wne, decât
In urma atâtor trebuinţe este prea lua dobândă după bani daţi împrumut, acelaş nutreţ dat fără rânduială, când
firesc, ca şi bani să ne trebuie mai mulţi Dar vorba să fie! Legea a rămas lege, îi vine omului în minte. El nu ştie că
decât acelora. Dar de unde să avem iar cei ce dedeau împrumuturi, ştiau vita care este plină de necurăţenie, care
noi cei de astăzi aţâţa bani, câte tre­ cum se umble, ca să nu vie în ceartă în veci să ciorsăe şi să scarpină, care
buinţe avem, pe când pământul rămas cu aceea. să culcă în balegă în loc de paie zvîn-
dela cei bătrâni, nu numai că n’a mai Văzând o parte din fruntaşii no­ tate, nu poate să se hrănească şi să se
crescut, dar chiar a mai scăzut prin ştri, că nici chiar legea nu poate ocroti nutrească în toată tigna. La o vită
deasa înpărţir'e şi parţelare, aşa că pe în de-ajuns pe omul sărac, ca să nu să rău îngrijită şi dacă îi dăm destul nu­
cele mai multe locuri pe moşia aceea, calicească cu totul a zis: »Mâi oameni treţ, ea tot slabă şi spîrlioasă rămâne- *)
pe care mai de mult a trăit o singură buni! Ian’ vedeţi, între noi sunt unii
*) Cumpăraţi şi cetiţi .Ţinerea şi îngrijirea vi­
familie astăzi trebuie să trăiască câte oameni, cari au bani şi-’i ţin pe fundul telor de Eugen Brote, costă numai 12 creţari şi sî
două şi trei. lăzilor de să mucezăsc acolo şi nu-’i poate procura lă toate librăriile.