Page 3 - Bunul_Econom_1906_09

Nr. 9 B U N U L E C O N O M ■ . ; , ; .' "V ... ; ' y . v, Pag. 3

să mai adună ţărina rămasă, să face o ţiunea pentru cultura şi literatura poporului tenire poporului său. Chiar la mormânt nu­
covăeturâ, ca să aibă unde a să strânge român*, care încă n’a prins până a?l rădă­ mai un călugăr săvîrşi sluj ba preot ului, ca
apa de ploaie. cini puternice în sinul poporului, căci noi să nu să facă cheltuială ci să se cruţe. Prin
In locurile, ce sunt expuse vân­ n'am înţeles pe deplin rostul ei, dar’ totuşi grele osteneli şi jertfe de nespus, pusă el
turilor uscate, să se învâliască trupina îşi arată roada sănătoasă şi mântuitoare şi temelie la marele număr de fonduri din cari'
pomilor plantaţi cu paie. mâne vom şti preţui marea ei însămnătate, să acoper azi, trebuinţele arzătoare a poporu­
dacă cu un ceas mai de grabă vom asculta lui român. El pusă temelie fondului din care
Afară de astea, e bine a pune
glasul de chemare a celor cari poartă stea­ în z lele noastre să înălţă falnică catedrală
împregiurul pomişorilor gunoi, ca să tiu
gul culturii şi prin aceasta a mântuirii. dela S biiu, ca să mărturisească de vrednicia
abureze şi să nu să apese pământul
noastră românească.
atât de tare, mai ales pe toloace unde Iată t r e i m e a care mărturiseşte de
Aceste si alte multe, pe cari nu-mi
umblă vitele. fiinţa românească pe acest pământ stăpânit este cu putinţă a le arăta, a făcut Şaguna,
Pomilor celor înalţi să se dea şi acum de alţii: biserica; şcoala şi Asociaţiunea, căruia cu smerenie să închină cuvîntul no­
un razim contra vânturilor, legândui cu acele trei aşezăminte pe cari datorinţă sfântă stru astăz'. *
gânjuri de răchită sau de paie între avem a le îmbrăţişa şi sprijini, căci ele ne Lupte şi învingeri asupra duşmanilor
doi pari aşa de lungi, ca să nu ajunga vor aduce mântuirea, pentru-că pe steagul bisericii, a şcoalei şi a poporului întreg;
cu capetele lor ramurile coroanei. lor cu litere de aur este scris: L u m i n ă şi
lumina toate le sâvlrşeşte. trudă osteneli şi alergări cu jalbe la împăra­
Un par să pune lângă pom Într’o tul şi domnii ţăriv cu poveţe în mijlocul po­
depărtare de 3— 4 decimetrii de acea Şaguna nu numai le-a dat fiinţă ci s’a porului; zbuciumări şi frăţnântări cu aceia
parte, din care vin vânturile mai multe îngrijit ca să toarne şi viaţă adevărată în ele. din fii săi, cari nu vreau să-l înţeleagă; jertfe,
şi mai aspre, car celalalt par să bate Şcoala şi biserica avea trebuinţă de cărţi, câştig şi cruţate în averea neamului ; stăruinţă
în partea opusă în aceeaşi depărtare căci nici macar clin ce săvirşi slujbele dum-
de fer în toate şi nici-odată desnădăjduire,
dela pom. nezeeşti nu aveam. El dintr’al lui făcu tipo­ toate aceste izvorîte din nemărginita dragoste
grafie, în care sub ochiul lui a toate văzător
La 1— 2 ani să lasă numai un de popor,— iată cuvintele din cari să ţesu
să tipăriră cele mai bune cărţi bisericeşti şi
par, aşezându-1 în partea de câtră vânt, întreaga viaţă a bunului părinte, ia care tot­
şcolare, sub îngrijirea lui să tipări biblia, dă-
mai aproape. Lângă drumuri, pe toloace deauna găsia cel nâcâj t sprijin şi mângăere.
tătoarea de vecînică hrană sufletească şi mân­
să fac coşărci împregiurul pomilor şi să Munca slăbeşte puterile şi slăbiră fără de
gâiere în năcazuri.
pun încă 3 pari. ce să împreună cu vreme puterile trupeşti ale archereului pe la
laţuri. Insghebarea tuturor acestora ne cerea anii 1870. Insă suferinţele trupeşti nu-i erau
mult din ce aveam mai puţin, ne cerea sume
de-ajuns, ele au fost mărite prin mâchnirea
de bani pe cari în sărăhia noastră s’ar fi pă­ şi supărarea ce i-o adusă cauza naţională,
ANDREIU ŞACUNA. rut, că nici chiar dacă ne vindeam pe noi când în potriva dorinţei sale apucă pe povîr-
înşine nu le putem câştiga, iasă mintea lu­ ni ;ul prăpăstios al nefericitei passivităţi, din
(Urmare şi fine). ■
minată, dragostea de neam, înţelepciunea şi
care abia acum din mila lui D-zeu ne putu­
Prin şcoli să îngriji Şaguna de hrana jertfirea de sine a bunului archiereu scoasă
răm ridica iarăşi la liman.
sufletească a vlăstarelor tinere; legea firii Încă apă din peatră. Unde să înfăţişa înaintea po­ /Viaţa lui vrednică de cuvintele » luptă
ne spune că omul e dator şi e silit chiar să porului făcea colecte şi. aduna puţin peste buna am luptat, curgerea am plinit*, după 3
înveţe mereu de când să naşte si până co­ puţin, căci aşa să face grămadă mare; unde ani plecă spre mormânt. Pământul în pământ
boară în mormânt, iar* ochiul cuminte al ar- să găsiau mai mulţi fii ai bisericii nu lipsea să întoarsă, sufletul la D-zeu, iar’ duhul lui
chiereului văzu trebjinţa învăţăturii şi la cei colecta, căci Şaguna ştia să dndemne şi po­ nemuritor rămasă paznic vecinie peste viaţa
crescuţi. La zidurile luminii durate in şcoala porul îl asculta că pentru binele lui face. noastră şi faptele iui izvor nesăcat de pilde
de toate zilele, pentru a fi trainice să cere Dela stat şi rege nu mai puţin stoarsă el ca pentru urmaşi, cari au să săvîrşească mărirea
toperiş, să cere întregirea cunoştinţelor pe 148.000 cor. odată pentru totdeauna, iar 110 neamului.
cari le-au primit în fragedă virstă şi pentru mii cor. an de an. Asemenea tot ce adusă Din viaţa lui, care ja luminat ca o fă­
aceasta înfiinţă măreaţa instituţiuue >Asocia- cu Sine şi tot ce agonisi în viaţă lăsă moş-' clie cărările, pe care poporul român s’a ni-

— Mai aşa nici că să poate... Boerii — Ei, da ce-o să-ţi facă ? O să te în­ — Aşa este nevastă, dar’ alta-’i cânte-
ne cred, păcatele noastre, ca pe co- oanele chidă pe un an pe doi, că doar’ capul n’o cu, n’am înţeles eu bine cum era vorba. Le­
d-lor, leneşe şi g gări te, că au ajuns că nici să ţi-’l iee, că doar’ a eşit spânZurătoarea din gea care a venit, porunceşte ca toată femeia
zece de-al de ele nu fac cât o ţărancă de- ţeara Moldovei... să ţină doi bărbaţi.
ale noastre... ba zău atâta mă doare pe mine — Apoi nu-’i aceasta! ce ai să te faci Da nu isprăvi să vorba şi biata femeie,
capul, că ‘ nu m’ar durea in viaţă, cât ştiu tu singură?... cine are să se ducă la pădure, înebunisă de bucurie; juca, sărea ca copii.
boerii să pună ţara la cale: beau şi mănâncă cine şă-’ţi macine, ca să ai ce mânca ?... — He, he, săracii boeri, doar’ nu pasc
banii obştiei şi iată ce fel de legi pun pe — Oi mânca şi eu mai puţinei, te-oi ei bobocii acolo, ştiu ei ce ne doare pe noi,
spinarea noastră... Ba ştii una, bărbate, dacă jeli pe tine.?. nu degeaba le-a dat Dumnezeu cinstea şi pu­
mă iubeşti şi dacă ţii cu mine, să te duci — Fie femeie, îmi pun capul pentru terea de-a pune ţara la cale...
chiar mâne la isprăvnicie şi să spui boerilor tine, dar’ nu ştiu zău dacă tu ţi-ai pune cel — Nu ştiu ce aşi zice să nu greşesc!
de-acolo că ai femeie frumoasă, harnică şi puţin o unghie in primejdie pentru mine... dar nici legea asta nu-i acătării; cine a mai
gospodină şi nu-’ţi mai trebue alta... A doaua zi des-de-dimineaţă, omul nos­ auzit şi comedia asta, o femeie fi doi bărbaţi...
— Ce spui femee, vrei să mă pun cu tru plecă la târg pus la cale de femee, să cum crezi şi tu, dar’ eu aşi zice să mergi şi
stăpânirea?., mai bine să ne gândim la ne­ se ducă la isprăvnicie să spue boerilor de a- tu, nevastă dragă, la isprăvoicie să spui boeri­
vasta ceal’altă, săi facem pat, să cumpărăm colo, că el e în contra stăpânirei de dragul lor că ai bărbat frumos, harnic şl gospodar
oale mai mari, că doar’ n’om ţine-o flămândă... nevestei. El însă trecu numai dealul, dejugă şi că nu-’ţi mai trebue altul.
— Vai, săraca de mine, că mă duc în boii şi-i păscu până In seară când să întoarse — Elei bărbate, ce ’ţi-a mai dat pin
toată lumea şi te las să ţi-o aduci şi să faci acasă mai cu inima la el. gândi Da să poate oare să ne punem cu
pe voia stăpânirei. Ferneea văzându-1, până n’apucă să în­ stăpânirea? şi apoi cum ai crede că ’mi-aşi
— De, femeie, ce vrea stăpânirea, â- tre bine pe poartă, începu a-i răful. face eu singură rău de gustul tău, când nu­
ceea face; nu te întreabă dacă îţi place; noi — Aşa-i că nu 'ţi-a' fâcut nimic... nu-’ţi mai eu ştiu câte Miercuri şi Vineri am postit
nu putem să ne împotrivim stăpânirii, c’apoi spuneam eu... să asculţi, bărbate, şi din vor­ şi câte liturghii pe la preoţi am dat, numai
înfundăm puşcăria. bele femeii cel puţin una din zece. doar le-a da D-zeu în gând boerilor să ne