Page 4 - Bunul_Econom_1906_09

Pag. 4 B U N U L E C O N O M Nr. 9

suit a ajunge la limanul unei sorţi mai bune, Floarea soarelui. Prepararea, terenului şi semănatu­
la fericirea culturală şi naţională, să desvăleşte i lui. — Terenul destinat pentru cultura
cheia ce săvîrşeşte cele mai măreţe lucrări: acestei plante să ară din toamnă la o
»voieşte şi. vei putea* el ne-a învăţat »să Floarea soarelui e o plantă origi­ adâncime de 20— 25 cm., şi să lasă
voim şi ori-cât vom putea, va fi câştig, iar’ nară din Peru şi Mexico; la noi nu să peste iarnă în brazdă crudă, spre a fi
cultivă decât ca plantă ornamentală în
de nu vom putea nimic, nimic nu perdem*. expus tuturor intemperiilor. In primăvară,
grădinile mărginaşe dela oraşe, şi mai
El ne-a mai lăsat învăţătura, care trebue să cam în a 2-a jumătate a lunei lui A-
în toate grădinile, dela sate.
o avem înaintea ochilor ca rugăciunile de prilie să ară de nou la adâncime de
toate zilele: cinstea înaintaşilor, Iată cum ne Ea, ca plantă anuală, merită a fi 5^-8 cm., când să şi seamănă seminţele
povăţueşte el: »Aş dori a vă spune multe în primită printre plantele de cultură, căci de floarea soarelui, în cuiburi ca şi po­
clipele despărţirii: să fi-ţi rîvnitori legii, să ne oferă foloase destul de mari. rumbul, punându-se câte două seminţe
daţi sufletele voastre pentru legătura părinţi­ 1) Florile ei ofcră albinelor o hrană în cuib, distanţa între cuiburi fiind cam
lor voştri; aduceţi-vă aminte de lucrările, cari foarte bună şi tocmai când câmpiile au de 40— 50 cm
le-au făcut întru urmaşii lor, cari suntem noi, perdut cea mai mare parte din flo­ Să poate sămăna şi prin împrăş-
şi ve-ţi lua mărire mare şi nume vecinie*. rile lor. tiere, dar e mai avantagios sămănatul
Aşa ne povăţueşte el, la cinste şi recunoştinţă 2) Seminţele ne dau un uleiu foarte în cuiburi dispuse în rânduri.
cătră înaintaşi şi cei rămaşi după el, cu su­ bun, gustos la mâncare şi uşor digesti- Seminţele să îngroapă la adâncime
flete obidite de perderea povăţuitorului jelit bil; pe lângă aceasta ele să mai pot de 5— 8 cm., căci ele au destulă forţă
de un neam întreg, l’au cinstit cu numele de întrebuinţa şi pentru îngrăşat pasările. 1pentru a străpunge scoarţa pământului
.Marele Şaguna*.
3) Foile le putem utiliza ca hrană . de la această adâncime.
Iar’ noi cei de acuma nu vom putea fi
pentru oi şi capre, iar cocenii înlocuesc i Floarea soarelui să mai poate cul­
fii mai vrednici şi urmaşi mai de laudă, de­
lemnele de foc, dându ne o cenuşă feo- ; tiva şi ca plantă de protecţiune a la­
cât avînd pildă vie pe Marele Archiereu: să
gată în salpetru şi potasă, bună pentru nurilor precum şi în cartofi şi în sfecle;
ne iubim cu căldură neamul să fim tari şi
îngrăşarea pământului; măduva să poate aci însă să pune un fir între 2 cuburi
neclintiţi în credinţa strămoşească să ne iu­
întrebuinţa la fabricarea x hârtiei.” când să samănă în cartofi şi un fir la
bim ţara şi biserica precum el ne a iubit.
4) Afară de acestea, cultivată în 8 sfecle când să seamănă în sfecle. A -
Să jertfim din cât avem cu dragă inimă pen­
locurile bâltoase, ea serveşte la însănăr ceastă cultură e avantagioasă din punc­
tru aşezămintele noastre culturale şi pentru tul de vedere economic, căci odată cu
toşirea Jor.
binele obstesc precum el a jertfit tot ce a
prăşitul cartofilor şi al sfeclelor, prăşim
agonisit, pentru fii săi. Pământul de cultură. —- Floarea şi floarea soarelui, iar cheltuelile de cul­
Aşa făcând, vom merge înainte pe că­ soarelui nu e o plantă prea pretenţioasă
tură să reduc foarte mult.
rările ce el ni-lea brăzdat, duchul lui, ce ve- în alegerea climei şi a pământului, şi
Cantitatea de sămânţă ce să dă
ghiază asupra noastră va găsi mângâiere la nici nu recere o îngrijire prea mare;
la un hectar e de 12— 18 kilograme.
fii recunoscători, iar’ noi ne vom lumina şi totuşi îi trebue, pentru o dezvoltare
ferici, Vom face tare cetatea vieţii noastre sigură, un pământ humos, bogat în sub­ Lucrările de întreţinere. — Floa­
româneşti, încât zidurile ei nu vor putea fi stanţe organice , dar’ reuşeşte binişor şi rea soarelui să prăşeşte de 2 ori, ca şi
dărlmate şi vrăşmaşii, cari cearcă peirea noa­ în pământurile uşoare: nisipoase, văroase porumbul, să muşuroeşte şi să răreşte.
stră să vor depărta ruşinaţi de hărnicia noa­ sau calcaroase, precum şi în ori-ce fel Pueţii să tae, lăsându-se numai 5— 6
stră şi noi vom trăi în vecii... de pământuri, 'numai dacă are căldură flori pe cotorul principal, ca ele să se
P. Moru.şcă. şi lumină îndestulătoare. poată dezvolta mai bine.
facă şi noauă dreptate pe lume... Şi-acuma Cred dragii moşului că alţi priceput a- Nu trece mult după ce-i murise
auzi vorbă de om gospodar, să mâ-’nveţe să cum ce vă spuneam adinioarea şi veţi ţinea nevasta şi eacă îi se îmbolnăveşte o
spui şi ijninciuni: că-i frumos, când el parcă-’i minte dela minş, că femeea*necertată e moa­ vacă ce avea, o vacă bună, lăptoasă,
spaima pădurei; ba m’ar crede nebună cine ra nefereiată. r. Vârtălaş. de îşi ţinea casa cu ea, şi după ce se
m’ar auzi.
bolnăveşte şi boleşte ce boleşte, moare
— F.e şi aşa femee, dar’ pe cine crezi ~ H A Z si ea
tu să luăm, că doat’ n‘om lua ori ce golan Ce vaiete şi ce tânguiri, gândeşti
de pe drumuri. N ’o să vezi. Să duce ţiganul că a fost pe Român? . . . la toţi se
— Vezi bine că nu: d’apoi eu de vre’o odată să se spovedească pentru că plângea, şi la toţi o lăuda şi nu se
doi ani mi-I tot ochesc, căci ştiam eu că venea Crăciunul, şi când venea Cră­ putea mângaia de loc de loc, că tre­
trebue să ne iasă noauă dreptatea la lumină; ciunul se mai spovedea să se mai scape cuse o săptămână . . , două . . . şi
iacă pe flăcăul Iui Dinu, băiat de om gos­ de alte păcate ce le făcuse. el tot de ea vorbea şi după ea se văi-
podar harnic, frumoşel, ţi-’i mai mare dragul Dar se vede că de data asta se eărea într’una.
să stai de votb i cu el... trecuse ţiganul de tot cu picatele, că
Intr’o zi îl ea popa satului de o
-— Hei nevastă,- ai fost însurată până popa supărat de tot, îi zise: parte şi-i zice:
acum, n’ai fost măritată;-tocmai acum după — Aoleo, haramino, tu n’o să vezi — Bine, fiule, nu ţi-e ţie ruşine,
amar de ani ’ţi-ai găsit leleo bărbătul. Uite faţa lui Christos. îţi muri nevasta, ziseşi ce ziseşi o zi
vatra plină de copii. Băeţilor le trebue că­ — Ei păi că par’că el o s’o vază două şi sfârşişi, şi ţi-a fost tovareşe
măşi, fetelor zestre şi tu te gândeşti la flă­ p’a mea, daca n’oi vedea-o io p’a lui, bună şi cinstită o viaţă de ani aproape;
căii oamenilor 1 îndecl... * şi acum când îţi muri vaca plângi şi
Apoi scoţând de sub suman un beţişor Nevasta şi vaca. Ii moare unui te olicăreşti de sunt două săptămâni,
de corn numai ca degetul de gros, îi dete o Român nevasta cu care trăise ani mulţi, de se miră toţi sătenii şi rîd de tine!
bătae de-o pomeni câte zile a mai trăit. Şi şi trăise bine, că la ei ceartă ori ne­ -— Ce să nu plâng sfinţia ta, şi
de-atunci ferneea noastră să dete la brasdă; înţelegere nu se pomenea nici când.
să nu mă vait, că de când mi-a murit
bărbatul nu’i-să mai părea urât şi nu să mai A plâns-o Românul, o zi două, a
nevasta vr’o şeapte inşi au venit să-mi
gândea de cât la gospodăria casei. vorbit cu unu cu altul de ea eacă aşa
dea altele, dar vacă, a venit vre-unul
Iar’ omul nostru nu să mai arăta mai o zi două, şi după aia a lăsat-o să se
gândeşti să-mi dea?
priceput de-cât lumea, ba învăţă şi spunea odihnească, şi şi-a văzut de treburi ca ■ ■ ■
păţania lui la ori-cine să lua de vorbă cu el. omul.