Page 2 - Bunul_Econom_1906_10

Pag. 2 BU N U L ECONOM Nr. 10

s’au instituit comisari anumiţi, ca să tului, ci numai în. anul următor. Spre Totuşi să poate da ca, regulă, c ă »
supraveghieze la aceea, ca postavurile pildckîn anul trecut am gunoit din greu ne mai fiind teamă de îngheţuri, să­
să se facă conform cu trebuinţele un lo ^ m care am sâmănat cucuruz, mănatul luţernei să poate face.
publice. napi sad alte plante de săpat. Prin să­ îngheţuri mari şi mai îndelungate
Comisarii numiţi au întrunit mai patul acestor plante în anul trecut, locul i-ar putea strica luţernei de tot fragede.
târziu pe toţi meserieşii în corporaţiuni din vorbă s’a lucrat cât să poate de Nu mai puţin şi seceta, ce adesea să
(ţehuri) deosebite pe la oraşe, cari apoi bine şi a fost curăţit de buruieni. Dacă porneşte târziu primăvara.
supunându-se domnitorilor regenţi, că­ în toamna trecută i-am mai dat şi o Fiind timpul priincios, adecă călduţ,
pătau anumite privilegii de cetăţi libere; adâncă arătură, locul acela a devenit dar’ nu secetos, luţerna să poate să­
ceea-ce atâta însămna, că numitele ce­ foarte potrivit pentru sămănatul luţernei măna fără teamă în luna lui Martie.
tăţi, pot să-şi vândă marfa lor libere în primăvara ce bate la uşă. La dtncontră în Aprilie. Până şi la
de taxele fişcale. De sine să pricepe, că aceiaşi cale sfârşitul acestei luni, nu e târziu pentru
Corporaţiunile numite s’au lăţit pe ar trebui să urmeze în acest an plu­ sămănatul luţernei.
încetul pretutindinea în statele industri­ garul, care din întâmplare n’ar avea
ale şi cuprindeau aproape pe toţi lo­ pregătit un loc pentru sămănatul luţernei
cuitorii lor, aşa încât aceştia aveau, în această primăvară, ci numai de acum Cultura Dudului sau Agudului.
dreptul de a-şi ridica ziduri de apă­ într’un an. «
' ¥,=»
rare împrejurul cetăţilor, de a nu La sămănat să urmează în modul
Dudul, agudul (frăgarul, pomitarul)
primi alţii membrii noi şi de altă naţio- 1 următor: locul să ară şi samănă mai
nalitate în corporaţiunile lor, cu un cu- j întâiu cu ovăs sau cu orz, după aceea este arborele ale cărui frunze să folo­
sesc, de obiceiu, în toate ţările din lu­
vânt: corporaţiunile numite formau din ; să grapă şi pe urmă să dă sămânţă
me, la hrana viermilor de mătase.
cetăţenii meseriaşi şi neguţători o clasă de trifoi.
(castă) deosebită de celelalte clase ale Sămănatul să face cu mâna şi chiar Acest arbore, aşa de preţios pen­
locuitorilor, ca cum au fost şi în India având maşină de sâmănat şi această tru viermii de mătase, creşte atât săl­
bunăoară. sămânţă trebue aruncată prin împrâ- batic, cât şi cultivat de om prin grădini
ştiere, nu în rânduri. La un jiigăr de sau pe locurile din ţarini.
A g ricu ltu ră. pământ să cer cam 17 kilograme de După culoarea fructelor, forma frun­
sămânţă, care pentru a să putea sămăna zelor şi mărimea la care ajung arborii
mai de o potrivă, să amestecă tot cu să deosebesc trei specii sau neamuri de
Cum sâ îngraşă păm ântul şi cum
atâta năsip mărunt şi uscat. E de în- duzi:
să samănă luţerna. sămnat, că luţerna trebue sămănată cât I. Dudul negru este cea dintâi
Chiar şi cel mai bun pământ, stors de des. Cu chipul acesta buruienile şi specie care s’a adus în Europa din Per-
fiind prin cultură neîntreruptă, fără a alte ierburi nu pot ieşi la iveală şi sia. A fost cultivat mult timp pentru
i-să înapoia prin gunoire vlaga tre­ astfel să câştîjgă’' nfitreţ mai mult şi fructele sale negre,, mari şi mai gus­
buincioasă, nu dă roadele dorite. Şi de mai bun. > • toase decât a celorlalte neamuri. Trun- »
altfel, fiind 0 earbâ unică în felul ei, După ce a fost aruncată, sămânţa chiul nu este înalt, să face însă cu mult
care durează o mulţime de ani, dând e de a să îngropa trecând peste ea cu mai gros decât la agudul alb. Creşte
câte 3— 5 cosituri zdravene în fiecare grapa de mărăcini sau cu tăvălugul. încet, frunzele sunt de obiceiu întregi,
vară, luţerna trebue să se samene într’un Răspunsul la întrebarea: Când crestate pe margine, mai groase şi aspre
pământ bine gunoit şi bine lucrat. Intre anume e de a se sămăna luţerna, mai la pipăit. Primăvara dă târziu muguri
toate soiurile de îngrăşăminte cel măi de timpuriu ori mai târziu ? atârnă dela şi de aceea să potriveşte pentru lo­
priincios luţernei este gunoiul de grajd. mai multe împrejurări cari, încât pentru calităţile reci şi cele cari sufer de brumă.
Pentruca însă luţerna să isbutească hotarul unei sau altei comune, să pot Viermii de mătase să pot creşte
pe deplin, ea nu trebue sămănată în determina apriat numai prin încercări şi cu frunze dela acest neam de dud,
acelaş an când s’a dat gunoiul pămân- repeţite locale, dar’ fiindcă s’a dovedit, că gogoaşele

şedeau în jurul ei — devenîa locul gâlcevei; Intr'o zi Puiu era culcată printre flori fratele auzi cum Puiu pilea, şi-i puse lanţuri
o călcau cu piciorele şi o pustiau înfricoşat. şi dormia. Braţele le pusese sub cap, în cât mai mari şi mai grele de cât înainte.
Puiu să încerca să-şi apere grădina, însă fra­ el să răzima pe lanţuri. 'Genele ei cele mari In fine munca era terminată şi Puiu sta
ţii erau totdeauna mai tari. Mai veneau şi erau pline de lacrimi şi printre buze să fu­ pe culmea unui deal şi aştepta. Insă vocea
cejalalţî fraţi, fără a fi chemaţi, ca de ajutor rişa diu timp în timp un suspin, care fugia mamei nu răsuna încă. Puiu era nerăbdătoare,
ş' mestecâdu-să în ceartă, prelungeau lupta. cu mirosul florilor în depărtări nemăsurate. da din picioruşe şi-’şi muşca cozile cele lu­
Mai răpiau şi o bucată din grădina surorii De odată vocea zinei răsună din adâncime: citoare, cu dinţii ei de mărgăritar. Ea-’şi a-
lor, — căci, z ceau ei, Puiu era prea slabă de întâi încet, ca o suflare de vânt, pe urmă duce aminte, ce era libertatea şi tremuta de
pentru a-şi munci tot locul. tot mai tare, ca vuetul tunetului, de să cu­ dorul ei.
In fine unul dintre fraţi trânti pe Puiu tremură toate şi de să trezi copiliţa, Atunci începu o ceartă nouă. Unul din­
jos, îi pusă lanţuri grele pe mâni, şi-i ordonă a »Puiule!« îi zise mama, »nu despera! tre fraţi să zvârli prin grădina Puiului asupra
•da tot ce avea mai bun şi mai frumos în gră­ Auzi cuvintele mele şi-’mi dă ascultare. Noap­ celui-alalt frate, asupra aceluia care o mun­
dină. Astfel Puiu, fetiţa cea frumoasă, ajunsă tea, când toate îs liniştite, să te scoH-şi în­ cise atât de mult. Aceasta aştepta cu piciorul
a merge în lanţuri. Ea cânta atât de duios, cet cu încetul să rozi lanţurile toate cu pila. sănătos şi hotărât. Să începu o luptă cum­
•că pe mama sa o durea inima. Ea nu mai Insă nimeni şă nu te vadă, nimeni să nu te plită întră amândoi fraţii şi acel, care atacase
muncea grădina ei cu hărnicie şi cu veselie, audă, până ce-’ţi voi da un semn, ca %ă le era cât pe ce să o păţească.
•— iar’ fratele cel mai mare o certa şi o bă- azvârli dela tine!» Puiu sta şi să uita. Ea-’şi ridică braţele
tea, par’ că i-ar fi fost roabă. Multe nopţi petrecu Puiu pilind lanţurile de zăngăniră puţin lanţurile. Atunci să auzi
Când ceialalţi fraţi veneau de să luptau ei. Munca aceasta o întărea şi o iuţi, căci ca un tunet din adâncime: — »Acum ţi-a so­
'în grădina ei, Puiul să uita cu nepăsare şi lanţurile erau bine făcute, tare călite, trebuia sit timpul!» Şi cu un strigăt de bucurie fata
nici unul nu să gândea la dânsa. Dacă-i pro- multă putere pentru a le pili şi lucrul nu să îşi scutură braţele şiSe făcu libere. Lanţurile
miteau să o scape, nu-'şi mai bateau capul putea face decât încetul cu încetul şi cu is­ picară la pământ şi cu o putere neaşteptată
şi o lăsau în lanţuri ca mai nainte. cusinţă, ca niine să nu bage seamă. Odată ea ridică o stâncă şi o zvârli peste fratele,