Page 3 - Bunul_Econom_1906_10
P. 3
Nr. 10 BUNU L ECONOM Pag- 3
dau atunci mai puţină mâtasă şi de ca numai cu mâtasă multă dar’ şi de ca înmulţit sodalii români şi cu deosebire
litate mai slabă, e bine sâ nu să folo litate mai bună. învăţăceii, încât la şcoala de meserii din
sească Ia hrana viermilor decât in ca Dudul alb, ca şi celelalte neamuri, loc sunt înscrişi trei din patru părţi faţă
zuri de lipsă, sau când duzii albi ar fi cuprinde- arbori de două feluri: unii de toţi străinii.
fost mânaţi. cari fac fructe, iar’ alţii cari fac numai S’a prezentat Raţiociniul anului
II. Dudul roş, numit astfel după moţuri sau rânze. Cei dintâi sâ mai 1905, din care amăsurat documentelor
fructele sale roşii brune şi de un gust chiamă arbori de parte femeiască, iar’ şi a jurnalului de cassă să vede, că in
acrişor plăcut. cei din urmă de parte bărbătească. tratele cu depuneri cu tot au fost cir
El s’a adus în Europa din America, Cunoscându-se calităţile cele..bune finea anului 1905 de cor. 1461-90, iar’
sunt acum 276 de ani. E un arbore ale dudului alb pe'fitru hrana vermilor, eşitele de cor. 574, prin urmare saldul
care ajunge până la 15 m. înălţime şi crescătorii din diferite ţări au căutat cassei cu depuneri cu tot de cor.
2— 3 metri împrejurul trunchiului. Coaja sâ-’I cultive pretutindenea, şi să-i dea 88790.
după trunchi şi crăci le sunt de o co cea mai mare îngrijire. S’a compus şi aprobat Budgetul
loare mai închisă ca la toate celelalte Cu chipul acesta s’a ajuns ca din pro 1906.
neamuri. Frunzele sunt destul de mari, neamul dudului alb să se producă mai S’au întregit locurile din comitetul
de formă ovală şi vârful lor începe câ- multe varietăţi sau soiuri, având toată Secţiei, devenite vacante, prin depărta
teoadată din loc. Când frunzele sunt frunza întreagă iar’ nu scobită. Unele rea unor membrii .în America, şi anume
tinere, au pe dos nişte peri scurţi şi dintre ele fac fructe puţine, sau chiar vi ce prezident dl I. Ciontea, bibliotecari
mătăsoşi, care le dă o coloare albă. Ele de loc; aceste soiuri sunt cele mai răs dnii I. Vărmăgean şi G. Suciu iar’ în
nu sunt aşa lucioaseca ale aguduliii alb. comitet dl N. Oprişiu.
pândite în cultură. (Va urma).
Dudul roş rabdă mult la frig, dar’ această In comisiunea pentru supraveghie-
calitate nu e de mare folos, căci viermii rea ordinei, curăţeniei în casină şi în
hrăniţi numai cu frunzele lui, cresc în Dela renainnile noastre de meseriaşi. casarea taxelor de biliard şi a. s’au ales
cet, fac gogoaşe slabe şi cari dau pu domnii I. Cosma, Ştefan Pop, Ladislau
ţină mâtasă. «Secţia industrială« a «Reuniunei Roşea, G ( Bidu şi Nic. Opincariu.
III. Dudul alb îşi trage numele deja ecoiTomice din Orâştie« şi-a ţinut adu De încheere dl preşedinte, legând
fructele sale albe, mici, nu aşa de dulci narea generală ordinară Duminecă, în de inima fiecăruia interesul viu faţă de
şi nici aşa de multe ca la agudul ne 11 Martie 1906 sub prezidiul înv.-dir. Secţie, precum şi râvna neobosită de a
gru, Acest neam este de loc din mun Constantin Baicu. Prezenţi, conziderând căuta căi de atingere şi mijloace de a
ţii de Nord ai Chinei, unde creşte ca numărul membrilor, au fost puţini. atrage pe toţi meseriaşii în sinul Sec
arbore mare, şi cu o înălţime de peste După deschidere .prezidiul şi-a pre ţiei, mulţămeşte celor prezenţi şi dec
15 m D‘n acest neam să trag toate va
zentat raportul general despre activi lară adunarea generală de încheiată. —
rietăţile sau soiurile de duzi albi, cul
tatea Secţiei ea atare din anul trecut. Cei prezenţi mulţărnesc călduros dlui
tivaţi astăzi în Europa şi folosiţi la hrana Din raport s’a remarcat cu deosebire preşedinte pentru interesul viu, ce-’l
viermilor. In stare sălbatică, agudul alb arangiara alor două, sqrate teatrale, şe poartă faţă de meseriaşi.
are de obieeiu frunza cu scobituri, din
dinţele ţinute de comitetul Secţiei, co- Un participant.
care cauză nu e de loc* spornică.
respundenţa biroului cu diferite corpo-
Chiar când e tânără, ea e puţin raţiuni, neajunsurile şi pedecile ce să
Serate de-ale meseriaşilor români
apoasă, de aceea, după cules, sâ poate rostogolesc în calea progesului — ali
păstra proaspătă mai mult timp. mentate de indolenţă, nepătrunderea lu din. Sibiiu.
Frunza acestui dud e bine să se crului şi lipsa de simţ de jertfire pen A 2-a şedinţă literară a »Reuni-
dea vermilor în cele dintâiu zile după tru binele comun. Sâ vede mai departe unei sodalilor români din Sibiiu«, ţinută
eşirea din ouă, apoi când să apropie că numărul mâestrilor după diferite bre- Joi în 22 Februarie a. c,, se numără
timpul urcatului^ căci s’a dovedit că zle la unele s’au sporit, Ia altele au scă şi ea între întreprinderile bine reuşite
vermii astfel hrăniţi produc gogoaşe nu zut, dar’ în proporţie faţă de trecut s’au ale numitei Reuniuni. Nivoul ei a fost
care o făcuse nenorocită, de-i stărâmă pi mai nainte?» Puiu tăcea şi-şi simţea numai gând cu faţa la pământ. »0 mamă! mamă!»
cioarele. braţele, Cari atât de mult timp fusese zdro striga ea — »m’ai uitat de tot! Mi-ai dat o
Atunci să văzu Puiu stând la lumina bite de lanţuri. Fraţii îjsă nn să puteau li inimă călduroasă, cugetări zburătoare şi o gră
soarelui, în toată frumseţa ei. Ea să uita la nişti, că Puiu să trezise. Fratele cel victorios dină frumoasă, — însă un corp slab » Du
lanţurile, cari zăceau jos, să uita peste ele îi luă o parte din grădină, zicându-i: »Tu tot rerea şi înjosirea sunt soarta mea. >Dacă
la fratele, care-’şi luase pedeapsa şi îndrepta nu ai muncit-o.» Cel învins îi dărui o altă voiai să mor, de ce m’ai născut?» Atunci din
ochii cu duioşire spre grădina, pe care bucată spunându-i: »Nu am putut face nimic nou tună în fundul pământului şi mama răs
pentru întâia-şi dată o putea numi a şa, şi cu ea, cearcă şi tu.» Toţi ceialalţi fraţi înce punse cu o voce tare şi serioasă: »Nu te-am
surise. pură să se amestece în grădina ei, să mus ocrotit până aci? Nu în zadar te-am făcut
In măruntaiele pământului clocotea de tre una si alta si să ceară dela dânsă, ca să atât de bogată, nu în zadar ţi-am dat atâta
bucurie la privirea copilei celei frumoase şi facă de altfel. Puiu răspundea: »Ce vă a- frumseţă, o limbă atât de dulce şi cugetări
un vânt desmerdător aburia despre mare, mestecaţi voi în grădina mea?» Insă fraţii o atât de înfocate. Să trăeşti, să înfloreşti, plină
jucând cu părul fetei şi cântând prin frea luară de amândoauă braţele, o duseră din de putere şi de demnitate, ca să înveseleşti
mătul pădurii o doină victorioasă. brazdă în brazdă, din cărare în cărare şi o toată lumea cu mulţimea fruptelor tale*.
Fraţii însă era surprinşi şi uimiţi. Ei nu siliră să cultive grădina cum le plăcea lor şi Atunci Puiu sâ ridică în piciore, să uită
puteau credea că Puiu, fata cea mică şi pri nu altfel. Biata fată-’şi încreţia fruntea, la- în depărtare şi în ochii fetei sa oglinda vi
gonită zvârlisă stânca cea mare. Cei mai crâmi de mânie-’i umpleau ochii, dar’ toate sul ufiui mare viitor.
mulţi erau chiar nemulţumiţi, ei începură a erau în zadar. Fraţii cei mai tari voiau să ' (»Am. Tin.«)
o ameninţa şi a o certa. »Tuf. tu ai zdrobita frângă mândria ei, o ţineau cu mână de fer
pe fratele meu cel iubit.» — »Tu! tu ne-ai şi ameninţau cu zângănitul lanţurilor.
stricat priveliştea la lupta cea mareU ~~ * De In fine să termină şi munca cea grea,
ce te-ai amestecat unde nu aveai nevoie?» Puiul să liberă şi fugi în munţi, unde nimeni
*— »Nu puteai sta de o parte şi privi ca nu o putea vedea. Acolo ea să asvârli plân-