Page 1 - Bunul_Econom_1906_11
P. 1
Anul VII. Or&ştie (SzÂssvâros), 25 M*rtie n. 1906. Nr. 11
REY1STĂ PENTRU ACRICULTURĂ, INDUSTRIE $1 C0MERC1U
ORGAN AL: „Reanionii Economice in Oriştie" şi „Reuniunii române de ngricnltnră din comitate! Sibiinlni“
A B O N A M E N T E : A P A R Er !| I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) i] se socotesc după tarifă, cu preţuri m oderate
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an. în fiecare D um inecă. i] Abonam entele şi inserţiunile se plătesc înainte.
ziat de a se folosi de toate mijloacele După războaiele cruciate, popoarele
Meseriile şi negoţul. iertate şi neiertate, ca Şâ nu mai şi în venind tot mai des în atingere unele
cu altele, de asemenea şi statele fiind
şele pe aceia, cu cari aveau afaceri. In
modul acesta, încă în Ovul de mijloc, aşezate şi organizate pe baze mai solide,
au monopolizat ei aproăpe tot negoţul şi meseriile şi negoţul au luat un avânt
îi.
în mânile lor, au dat bani cu carnete tot mai mare.
Până după veacul al zecelea vin mari de câte 50— 6 0 % , până când Negoţul, care până aci eia purtat
derea mărfurilor în alte oraşe era atât regele Filip August al îl-lea, văzând la de cătrâ colportori pe caravane, a în
de nesigură, încât abia să putea face ce ruină au adus ei ţâftţ i-a alungat ceput a fi purtat pe corăbii, pe rîurile
prin anumiţi colportori, cari adecă far din Francia prin veacul al 12-lea. mai mari şi pe ţărmurii mărilor, ear
cărcau marfa pe cai, măgari sau catâri, Alungaţi de aci, Jidanii şi-au în dela aflarea compasului (1440), acela
fiindcă unii proprietari mai mari de prin credinţat toată averea rămasă acolo a început a fi purtat şi peste mările
împrejurimea cetăţilor erau atât de ră
unor particulari ear ei au trecut în cele mai îndepărtate.
pitori, încât năvăleau asupra bieţilor Italia, de unde au început apoi a da Prin aflarea âborului faţa întregei
colportori chiar în ziua mare, şi-i des anumite scrisori pe averea rămasă în Europe a început a se schimba, de
poiaţi până şi din banul cel din urmă. Francia. In modul acesta .să zice, că oare-ce popoarele nu s’au mai putut
Din cauza aceasta apoi colportorii de Jidanii au fost aflătorii cambiilor (vechse- ţinea despărţite unele de altele, apoi
regală umblau în hainele cele mai zdren- lelor), cari să mai folosesc până astăzi în întunerec şi sclâvie, ci venind ele
ţoase, numai ca să poată ascunde sub în locul banilor. tot mai des în atingere unele cu altele,
acelea starea lor adevărată. Interesele cele mari cerute de Ji au început a-şi- împrumuta ştiinţele,
O parte fasămnată de asemenea dani, aii deşteptat mar târnu-şi. între meseriile, .negoţul .şi agricultura, cari le-
colportori au fost în evul de mijloc neguţătorii de alte naţionalităţi interesul au legat 'apoi şi mai strâns linele «fer
Jidanii. Aceştia respinşi şi alungaţi de pentru aflarea şi -înfiinţarea institutelor altele.
toate corporaţiunile, şi-au întors toată de credit şi economii, unde cetăţenii Astăzi ştie toată lumea civilizată,
privirea asupra purtării negoţului şi a mai avuţi îşi depuneau banii de prisos că negoţul şi meseriile sunt cele mai
stringerii de bani, cu ajutorul cărora spre păstrare, ear cei lipsiţi puteau îm bogate izvoare de avuţie privată şi na
apoi puteau să scape în cele mai multe prumuta pe lângă anumită ipotecă (zălog) ţională. De aceea şi noi trebue se fim
cazuri şi din ghiarele proprietarilor şi pe lângă procente mai mici. mai cu multă băgare de samă cătrâ
răpitori. Meritul înfiinţărei institutelor de acelea. Dar’ nu în modul acela de până
Fiind Jidanii astfel alungaţi de cătrâ credit şi economii este a să ascrie Ve- acum, ci cu totul altfel. >
toate societăţile, cu cari veneau în atin neţianilor, cari pe la anul 1156 au de Am zis mai sus, că la noi s’au
gere, la rândul lor ei încă n’au întâr- schis cel dintâiu institut de felul acesta. aplicat până acum la aceste două ocu-
^ F O I Ţ A flăcăi, unul de vr’o două-zeci de ani, şi ceia- Garda imperială a fost tot-deauna com
laiţi trei fiecare mai tinăr decât celălalt cu pusă în majoritate din Români mai ales Nă-
un an. sâudeni şi Bănăţeni, băeţi din cele două »con-
v . împăratul s’a uitat la flăcăi, sa uitat lung finii militare* cari dădeau două regimente
la popa, s’a întors apoi spre generalii din de grâniţeri: păzitori de plaiuri în timp de
După suprimarea revoluţiei dela 1848 în suita sa. Generalii s’au apropiat, privind cu pace, purtători de steaguri şi avant-garda oş
Ungaria, tinărul împărat al imperiului austro- mirare. Popa era un voinic înalt, plin de tirilor imperiale în vremuri de război. In garda
ungar Francisc Iosif, a vizitat Ardealul. I-s’au viaţă, flăcăii asemeni de voinici, sdraveni şi imperială Românii erau în majoritate, nu nu
făcut ovaţiuni din partea Românilor şi, pe frumoşi. mai căci împăraţii cunoşteau credinţa şi ali
unde trecea, îl saluta poporul în frunte cu ,»Sâ trăieşti părinte, şi să-ţi trăiască flă pirea lor de tron, ci pentru-câ erau toţi voi
preoţii. căii! O să facem soldaţi de frunte din ei!* nici ca brazii şi frumoşi mai mare dragul.
Intre acei preoţi, cari l’au salutat, a fost Generalii continuau să şoptiască între >Cum porunceşte Măria Ta,« răspunse
şi popa Cojoc dintr’un sat din sudul Ardea dânşii; împăratul să uita cu ochi plini dezim- preotul. >Când ie-o veni vremea, am să dau
lului. Acest preot era în vârstă de vr’o cinci bet la flăcăi; erau Români, acei Români pe cu drag şi pe ăştialalţi doi şi pe cei mai
zeci de ani. împăratul adresa câte-o vorbă cari s’a răzimat imperiul habsburgic în vre mărunţi, să slugească ţara şi pe împăratul*.
două fiecărui preot şi une-ori şi bătrânilor muri de grele primejdii, voinicii lui Iancu »Numai pe unul ţi-1 mai vrem, că prea
mai respectabili dintre ţărani. Cum s’a potri cari au ţinut sreajâ tronului, când resvrătitorii e voinic. Unul să-ţi rămâe acasă, să-ţi spri
vit, cum nu, împăratul a întrebat pe preotul lui Kosuth au ameninţat cu ruină colosul jine bătrâneţele* zise împăratul familiar acum;
Cojoc, dacă are copii. imperiului. cu preotul încântat de el şi de băeţi Iui.
»Am, Majestate. Sunt aici.» »Să-’mi laşi, părinte, doi flăcăi, să-’i duc »Pentru bătrâneţe avem noi alţii mai
Şi din şirurile poporului au ieşit patru cu mine ia Viena.* mici. De va vrea Dumnezeu, vor creşte mari
