Page 3 - Bunul_Econom_1906_12
P. 3
Nr. 12 B U N U L ECQNOM Pag. 3
Noi încă trebue să facem aşa; cu cât rele întârziate rămân afară, dinaintea ur Aceasta aleargă zăpăcită prin mijlocul
mai îngrabă cu atât mai bine. Anume: dinişului şi pe multe le ucide frigul. O mulţimei. Dă ordine, ori primeşte; nu
vom introduce plantele de nunei, îndeo parte din i orod ■, e nevoit atunci să i o.ite şti S t pare însă, că ir ş rea
sebi trifoiul şi luţerna, dar nu numai iei să-şi părăsească locuinţa ca sâ lase loiului să face fără voia c . In mj otul
colea ca de pomană, ei peste tot unde pă ocul albinelor tinere, cari ies pe fie zorului de pl care să văd, un număr
mântul le prieşte, astfel, ca cu timpul nici care zi câte 2 — 3 mii de căsuţă, şi oarecare de albine, cari îşi caută în li
un paş de loc din hotarele noastre să să facă într’altă parte o nouă familie. nişte de treburi ca şi mai nainte, pare-
nu rămână numai pe lângă cultura grâ Această pornire firească a albinelor să că n’ar avea să se întâmple nimic. Aduc
ului. Unde să urmează aşa, pământul chiamă roire. La 6—7 săptămâni dela miere, apă, fac strajă curăţă stupul, în
să îmbunătăţeşte văzând cu ochii. Şi ivirea florilor, o nelinişte neînţeleasă cu grijesc de puet; nu sunt pr nse de fri
îmbunătăţirea aceasta este prea firească ; prinde tot mai mult acest norod mun gurile celor cari pleacă.
pentru-eă, ajungând la mult nutreţ, pu citor. Matcă pare că presimte înaintea Când roiul să hotăreşte a părăsi
tem ţinea vite mai multe şi mai bune, lucrătoarelor, roitul. Ia ouă din belşug, i stupul, lucrătoarele îşi umplu guşa cu
dela cari producem gunoi mai mult, ce ouă de bărbaţi — trântori cari vor face provizie de miere, ca să le ajungă 5— 6
să întoarce iarăşi în folosul pământului, rodnică matca tânără care o va înlocui, zile. Cine ar putea sâ ştie ce li se poate
îmbunătâţindul an de an, în măsură tot pentru ca astfel să. nu să stîngă nea întâmpla în timpul călătoriei : o zi-douâ
mai mare. mul albinelor rămase în stup. In urmă, nu Vor putea lucra, în căutarea unei lo
Acest pas este cel dinţii şi cel mai matca stă din ouat, aleargă fără rost cuinţe; o furtună, o ploaie le-ar putea
însemnat, care neapărat trebuie să-l fa pe faguri, şi neliniştea ei o capătă şi împedeca dela adunatul mierei. In mo
cem pentru îmbunătăţirea modurilor de lucrătoarele, cari încep să simtă ce să mentul roirii un zgomot mare să aude,
lucrare a pământului. Dela el atârnă pregăteşte, căci se pun a clădi botei în stup; mii de albine ies, să învârtesc
grabnică ridicare sau prăbuşire a plu pentru următoarele mătei. Numai trân repede împrejurul stupului. De odată
garului român. torii nu arată nelinişte, dar par’că ghi iese o grămadă deasă, cu matca în mij
cesc că se petrece ceva neobicinuit; cu loc şi par’că ascultând toate de o po
Şi tocmai de aceea stăruim atât
de adeseori şi cu atâta zor. Dorim ca câteva zile mai nainte de roit, îi vedem runcă, să întind în zare ca o pânză stră
ieşind cu grămada din stup, într’un zgo lucitoare sub razele soarelui.
fraţii plugari să se împretinească cât
mai neîntârziat cu gândul că modul de mot asurzitor. Roiul să îndreptează cătră locul ales
purtare a plugăriei este învechit şi tre Ce se petrece în sufletul albinelor, pentru odihnă. Acolo albinele să gră
buie schimbat cu altul mai potrivit îm când după o muncă anevoioasă, au adu mădesc una pe alta, formând o ciorchine
prejurărilor în cari trăim. nat miere şi polen, au clădit celulele mare, iar câteva lucrătoare pornesc în
Deodată cu schimbarea asupra că număroase de ceară, pe cari le lasă su cercetare după o locuinţă nouă. Se în
reia stăruim, ar trebui să se are din an rorile mai mici, iar ele pornesc deodată tâmplă uneori, dar foarte rar, ca albi
în an mai afund, să se întrebuinţeze var în lumea necunoscutului, e greu de ară nele, după-ce s’au învârtit pe sus, sâ
nestins şi alte soiuri de îngrăşăminte tat. Albinele lasă, buşătaţi nespus de între grăbite la loc. Matca să hotăreşte
măestrite, tot atâtea lucruri, cari ş’ar multe; îşi părăsescţ munca lor spre a cu, părere de rău a părăsi stupul, în cât
putea introduce fără mari greutăţi pre- merge la voia întâmplării şi la o muncă albinele sunt nevoite uneori s’o scoată
tutindenea. nouă, fără nici o părere de rău pentru afară de aripi. Alte ori o pierd pe drum.
avutul părăsit. Câte odată să pare că e Pierderea mătcii sau neieşirea ei din stup,
Roirea Albinelor. 0 luptă în âufletul lor, o îndoială, o ne- le sileşte să se întoarcă înapoi. Alte
hotărîre. In ziua roirii să vede de dimi ori sâ înapoiază fiind că nu se simt
—«= »— neaţă o mişcare neobicinuită, un zbâr- singure sau presimt o schimbare a vre-
Marea rodnicie a mătcii înmulţeşte năit, care rar înşalâ pe crescător. Sboară mei. Dacă matca n’a putut ieşi, roiul va
repede albinele, încât dela o vreme locul prin aer, întră îndărăt, pare-că îndem porni din nou în ziua următoare, sau în
din stup nu le mai încape. Sara lucrătoa- nând pe cele întârziate, dau zor mătcii. cea dintâi zi frumoasă.
întâiul roiu e totdeauna însoţit de
însemnate întreprinderi industriale de mătă- Despre glossele lui Lombtoso asupra matca bătrână. Câteva zile înainte de
sărie, ferărie de zăhar, au fost înzestraţi cu acestora, cu altă ocazie. roire, lucrătoarele au avut grije să pre
mare talent dela natură. In lumea comer gătească creşterea câtor-va pui de mătei,
cială şi financiară întâlnim bărbaţi ca Clofino H A Z cari vor avea să continue prăsirea po
Jordan, Lord Barrfields, Fiels toţi odinioară porului de muncitoare din stupul pără
ucenici de prăvălie, Phelp şi Dadge au fost D in ca sa rm â . Ofiţerul: «Câlţun sit. Când aceşti pui se prefac din larve
nişte diurnişti săraci, Gould, Rockefcller, Sage, Niculae! ce trebue să faci când stai în nimfe, adică la căpâcirea botcelor,
strajă la un magazin cu iarbă de puş cel dintâiu roiu îşi ia sborul. Dacă şi
Field au fost mici funcţionari privaţi. Car-
că şi vezi venind un domn cu ţigara după plecarea acestuia, poporul rămas
negie scrie, «oamenii să plâng de sărăcie, şi
aprinsă?« — Călţun: «Strig, stai, dom e prea mult faţă de încăperea stupului,
cu toate acestea e constatat ca cele mai
mari succese le au ajuns în viaţă cei săraci*. nule, şi aruncă ţigara!* — Ofiţerul: sâ ne aşteptăm Ia al doilea roiu. L a
Miliardarilor li să face imputarea ne »Şi ce faci apoi? — Călţun: «Apoi... 5— 6 zile după plecarea celui dintâiu
dreaptă că ar fi nesăţioşi după avere, nu ridic ţigara şi o fumez eu!« roiu, matca tânără iese din botcă. Cea
trebue însă să se uite că ei la începutul * dintâiu grije ce o are este omorârea
protivnicelor, cari stau încă închise în
carierei lor au stat inaintea alternativei să Intre prietini. »Să vezi numai!
botei.
tacă eu ori-ce preţ bani şi acest metier 1;- Pe domnişoara Romanescu au cerut-o
s’a prefăcut în a doua natură. Astor răspunse de nevastă şi Rusescu şi Georgescul* Albinele însă dacă mai au de gând
unui interwiev care îşi exprimă mirarea — «Ei şi care a fost fericitul din doi ?« să roiască, o împedică dela aceasta, iar’
asupra aglomerării milioanelor nouă la cele — «Fericitul a fost Rusescu, fiindcă a pe măteile celelalte le ţin închise până.
vechi, că in cazul acesta nu e vorba de luato bietul Georgescn!« la ieşirea celui d’aldoilea roiu, îngroşind
câştig, ci numai de satisfacţia sufletească de cu ceară capătul botcii. înfuriată că nu
a crea nouă întreprinderi înfloritoare. Mili poate să-şi nimicească protivnicele, matca
ardele între ele au putere magnetică, dovadă cea tinărâ aleargă în neastâmpăr pe
uriaşele trusturi (consorţii) americane. faguri, cântând spre seară tui, tui, pe=