Page 1 - Bunul_Econom_1906_13
P. 1

A n a l  V IZ.                       O r& ştie  (S z& ezv& res),  8  A p r ilie   n .  1 9 0 6 .                   N r.  13














                   REYISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  Şl  COMERCIU


      ORGAN   AL:   „Rennimiii  Economice  din       Or&ştie '1  ;i  „RemiBiii  romine de  agricultură din comitatul     Sibiinlni"

                   A B O N A M E N T E :                         A P A R E :                 i             IN S E R Ţ I U N I :
      Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                        ii  se  socotesc  după  tarifă,  cu  pr e ţ u r i  m o d e r a t e
        Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  10  lei  pe  an.  In  flecare  Duminecă.   ii  Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.

                                                  lor,  plopilor  ş.  a.  nu  sunt  acomodate     Comunele  şi  ţinuturile  lipsite  de
                                                  pentru  altceva.                           pomi  şi  păduri  sunt  lipsite  de multe-ori
                      -  R—>»  -                       Pomăritul  din  punct  de  vedere     şi  de  ploi,  de  oare-ce  este  constatat,
                                                  sanitar  este  de  însămnat  pentru  aceea,   că  ploile  mai  cu  cu  seamă  pe  păduri
           Pomăritul  este  de  un  folos  nepre­
                                                  pentru-că  prin  foile  pomilor să  prelucra   să  trag.
      ţuit,  atât  ca  ram  lateral  al  economiei,
                                                  aerul  aşa  numit  azot  şi  să  preface  în    Afară  de  aceste,  cine  nu  a  văzut
      cât  şi  ca  un  mijloc  însămnat  de  sănă­
                                                  oxigen  sau  aier  neapărat  de  lipsă  pen­  şi  nu  s’a  convins  încă  şi  despre  aceea,
      tate  (higienă).  Ca  ram  lateral  economic,
                                                  tru  răsuflarea  oamenilor  şi a animalelor!  că  cum  stă  de  frumos  şi  ce gust plăcut
      pomăritul  este  însămnat,  pentru-că  po­
      mii  cu  rădăcinile  lor  nu  să  nutresc  din   O  comună  sau  ţinut,  cu  cât  are   estetic  au  casele,  pieţele,  uliţele, drumu­
      pătura  aceea  de  pâm Yit,  care  e  desti­  pomi,  arbori  şi  păduri  mai  multe,  cu   rile  şi  râurile  plantate  cu  pomi  sau  ar­
      nată  culturei  leg imilor  sau  bucatelor,   atât  este  mai  plăcut  şi  din  punct  de   bori,  unde  cel  ars  de  soare  sau ostânit
      ci  din  pâtura  cea  moartă,  care nu  poate   vedere  sanitar,  şi  din  contră  cu cât este   de  lucrul  de  peste  zi  îşi  poate  afla  câ­
      fi  folosită  de  acelea,  iar’  ca  mijloc  de   mai  lipsit  de  acelea  şi  de  alte  verde­  teva  minute  sau  oare  de  odihnă  şi este
      sănătate  este  de  însămnat,  pentru  că ne   ţuri,  cu  atât  este  mai  neplăcut  şi  mai   scutit  totodată  şi  de  aerul  cel  plin  de
      îmbunătăţeşte  clima  comunei  şi  a  ţinu­  nesănătos.                                prav,  ce  să  ridică  în  urma  căruţelor  şi
                                                                                             trăsurilor  de  pe  uliţi  şi  drumuri.
      tului,  în  care  trăim,  după  cum  vom ve­     Pomăritul,  arborii jşi  pădurile  aduc
                                                               ‘nwdţH—* *'  *  «Mor.» «»•  .« -   r  ,  •  ■
      dea  şi  mai  în  josl                     un  folos  nepreţuit  şi  pentru  economia       Pomăritul  mai  este  privit  astăzi,
           Pomăritul  mai  este  însămnat  şi    câmpului  şi  anume:  conservează  timp     chiar  şi  ca  o  cumpănă,  cu  care să poa^
      pentru  aceea,  pentru că  pe lângă poame,   mai  îndelungat  umezala  pământului,  nu   te  măsura  gradul  de  cultură  şi  civiliza-
      ne  mai  dă  şi  lemne  de  foc  şi  pentru   lasă  să  se  surpe  coastele  şi  pământul   ţiune  al  popoarălor,  de  oare-ce  s’a con-'
      lucru.  Apoi  sunt  ţinuturi,  cari  afară  de   cel  rău  din  acelea  pe locurile cele bune   statat,  că  cu  cât  un  popor  stă  pe  o
      pomărit  nu  sunt  bune  pentru  alte  cul­  şi  roditoare,  iar’  pe  lângă  aceste  mai   treaptă  mai  înaltă  de  cultură,  cu  atât
      turi,  sunt  mai departe pământuri umede,   adună şi multă  roauă peşte noapte, aşa  că   preţuieşte  el  apoi  mai  tare  şi  cultura
     mocirloase  sau  nâsipoase,  cari  afară  de   sămănăturile nu pot fi  pârjolite  pe  timpul   pomilor  şi  din  contră:  cu  cât  apela
     cultura  răchitelor,  arinilor,  sălcilor,  acaţi-  de  secetă,  ca  pe  unde  acelea  lipsesc.  stă  pa  o  treaptă  mai  de  jos  a  culturei,

         - ^ F O I T A f e -                          • N’avem  oameni  să  ne  batem             Căci  voiau  doar’  să  se  bată
                    •  - r  '  '  ■  \   -            • Să  ne  batem  strălucit?!.  .            Numai  nu  ştiau  cu  cine.
                                                      • Să  ne  batem!  Să  plecăm,               Au 'plecat.  S’au  dus,  s’au  dus
            Jidanii  la  bătălie.                     • Că  suntem  voinici,  acuma               Când  în  jos  şi  când  în  sus,
                                                      • Tuturor,  să  Ie-arătăm!«                 Şi  s’au  dus,  sau  dus  mereu
     De  demult,  demult  odată,                                     *                            Până  când,  nu  ştiu  nici  eu;
                de  pe  când  de-abia  să  ştie,  • Să  plecăm  răspund  cu  toţi                 Căci  precum  ziceau  chiar  e i:
     Să  sculară  toţi  jidanii                            haidem  zic  într’un  cuvânt,          Poţi  a  merge  ori  cât  vrei;
                să  se  bată  ’u  bătălie,       • S’arătăm,  acuma  lumii                        Că  pe  drum  deacă  păşeşti
          —  »Cum  şi  Neamţ  şi  Turc  şi  Ruşii,         ce  voinici  jidanii  sunt             Parcă-ţi  cere  să  plăteşti?!
                                                                                                  Şi  s’au  dus,  sau  dus  într'una,
           «Toţi  să  scoală  şi  să  bat        • Să  plecăm*  răcneşte  unul
           • Numai  noi  să  stăm  ca  proştii,            si  când  vorba  nu  sfârseste         Iuţi  cumplit  şi  ’n  fuga  mare
                                                                                 •
                                                           i
                                                                               »
          • Gură-cască?  Nu-i  păcat?            • Scoate-o  ceapă  roşă,  mare,                 C’au  făcut  în  zece  zile
           • Cum?  Noi,  doară,  n’avem  arme?             dă  cu  pumnul  ş’o  turteşte.        Mai  o  poştă  ’n  depărtare!
          • N'avem  oameni  mulţi  voinici?!     • Şi  cum  mirosul  de  ceapă
          .Număraţi,  priviţi  voi  singuri                să  lăţeşte  ’n  depărtare            Tot  s’au  dus.  Aşa  mergeau:
          • Câţi  suntem  de  faţă  aici!        • Toţi  s’aprind  şi  zic  »sâ  mergem*         Pân’  şi  câmpii  să  temeau
          • Uit’te:  Iţig,  Haim,  Naitule,                • haidem*  strigă  ’n  gura  mare,    Şi  pre  dânşii  când  priveau:
          • Peisih,  Bercu  cel  buzat           • Hai  să  mergem  să  ne  batem*,              Mi-i  vedeau  colo  ’nşiraţi
          • Şi  cu  Nuhăm  cel  din  vale                  zic  cu  toţii  ’ntrun  cuvânt.       Cu  ciorapi  albi  încălţaţi
          • Şi  cu  Şulem  cel  bogat,                                                           Cu  halaturi  îmbrăcaţi
          • Şi  mai  pune  apoi  pe  ceialalţi        Pleacă  deci  cu  toţii  cârduri           Pe  coceni  încălecaţi
          »Şi  pe  Şmil  care-a  murit  . . .         Prin  câmpiile  vecine.                    De  păreau  curat  soldaţi.
   1   2   3   4   5   6