Page 3 - Bunul_Econom_1906_13
P. 3
Nr. 13 fi U NU L ECONOM Pag 3.
Să căutăm deci cu toţii a cultiva parte, la popoare culte, cari au încer .Cu un cuvânt, expoziţia va servi
cât să poate de mulţi pomi huni şi ro cat aproape toate - mijloacele de perfec ca mijloc pentru a fi \ rea defectelor, cari
ţiune omenească, -— de acrea m’a sur căuşe; zâ marea mor,t = i tate a cop ilor,
ditori prin grădinile noastre! Atunci nu
prins, la prima cetire, hotărârea comi arm şi a rt m- Uiilor de In t pentru im-
vom mai fi siliţi ca acum, să alergăm
tetului de a să ţinea o expbziţie de pedecarea relelor. Expoziţi i să va ţine
peste ţări şi mări cu primejdia vieţii
copii. Imediat ce am observat, că pro în ziua a 2 a de Rusalii şi va fi îm
după nişte venite închipuite, căci toate punerea vine dela dl V. Tordăşianu, preunată cu distribuire de premii în
acelea venite ni.de putem face şi noi deja m’am familiarizat cu ideia emisă. bani, ce să vor da mamelor harnice,
aevea aici acasă la noi, numai puţină Dl. Tordăşianu, e omul, care tace cari poartă deosebită îngrijire pentru
prevedere, hărnicie şi chibzuinţă să avem. şi lucrează, care, colectând cu banul, a dezvoltarea priincioasâ a copiilor lor.
izbutit în comitatul Sibiiului sâ între Cetind aceste lucruri, ne vine a ex
latin Georffeseu.
prindă lucruri mari, ca înfiinţarea unei clama : cât de aproape suntem de Ar
hale pentru vânzarea produselor mese deal şi cât de departe suntem de pro
Expoziţia de copii. riaşilor români din Sibiiu, ca înfiinţarea gresul ţăranului român de acolo! Este
reuniunei pentru înmormântare, ca or timpul ca medicii, preoţii şi învăţătorii
Ştirea despre expoziţia de copii, ganizarea expoziţiilor de fructe, etc. Şi noştrii sâ-’şi ia în serios sarcina lor de
proiectată la iniţiativa dlui V. Tordâ- nici odată nu s’a găsit cine va să-’i lau vindecători ai poporului nostru dela ţară 1
şianu, de «Reuniunea română de agri de fructuoasa activitate, totdeauna în- Mişcarea lor folositoare va găsi spriji
cultură din comitatul Sibiiu« a fost pri vâluindu-şi marile fapte sub haina mo nul dorit la toţi bărbaţii de frunte ai
mită foarte bine şi cu cuvinte de laudă destiei. ţărei. •
de întreagă gazetăria română, atât dela Dar’ faptele sale bune şi naţionale, JNr. I.
noi, cât şi din România. îngrâmădindu-să tot mai mult, sâ im
• Intre altele eată ce scrie despre pun atenţiunii oamenilor, şi astăzi a- Grădinărit.
expoziţia proiectată marea foaie »Con- proape nu e om în Ardeal, care să nu
servatoriul« din Bucureşti: fi auzit de Tordăşianu, sufletul mişcărei Luorări .pregătitoare în grădina
Ne-am obicinuit dela o vreme să economice de peste munţi. de legume.
auzim petrecându-să în viaţa poporului Expoziţia copiilor, hotărâtă a sâ
român din Ardeal tot lucruri lăudabile: ţinea în fruntaşa comună românească Alegerea locului pentru grădina
Muzeu, expoziţii de industrie caznică, Apold, e plăzmuirea celei mai frumoase de legume. Cel ce voieşte să cultive
expoziţie de fructe, înfiinţare de coruri, idei, ce a putut concepe şi pune la cale legume,- trebuie să chibzuiască mai în
de cabinete de lectură, etc. şi acum ne numitul fruntaş român,' când ne gândim, tâi dacă locul pe care-1 are la îndemână
vine vestea îmbucurătoare, că comite ce. foloase mari va putea aduce o ast să potriveşte pentru scopul ce urmă
tul central al «Reuniunei române de fel de expoziţie, generalizându-să pre reşte; căci ştiut este că legumele sunt
agricultură din comitatul Sibiiu* în şe tutindeni pe unde locuesc Românii. mai plăpânde decât grâul şi porumbul,
dinţa sa de Marţia trecută, la propu Scopul urmărit de expoziţie este că cer îngrijiri mai de aproape decât
nerea cunoscutului fruntaş român de de a să da medicilor români prilegiul acestea, şi că prin, urmare, nu să pot
peste munţi, d. V. Tordăşianu, a luat potrivit de a afla prin studii compara cultiva decât în anumite locuri unde să
hotărârea de a aranja în comuna Apol- tive dezvoltarea fizică a copiilor, con fie întrunite toate cerinţele, neapărat
dul-românesc o expoziţie de copii. diţiile de trai ale ţăranului, alimentaţia, trebuincioase creşterii lor.
Ideea aceasta pentru noi e destul ocupaţiunea, curăţenia, locuinţele, îmbră Cerinţele de căpetenie, de cari tre-
de originală şi ne sună la ureche ca cămintea., etc., cari condiţionează pu- bue să ţinem seamă când voim să cul
un lucru petrecându-să alt-unde-va (le tarea vitală a generaţiilor viitoare. tivăm legume, sunt următoarele:
»Ce voinici mai suntem I Uit’te T »Nu e apă nici aceasta — .N ’auzi, bade ? Latrâ-un câne
.Zău, jidanii sunt voinicii .Ştim noi, lasă c’am văzut! «Fugi degrabă! Mergi de-1 leagă
.Unde suntem noi aici! »Hai ’nainte făr’ de grijă, . Că se tem voinicii noştrii,
.Unde suntem noi acuma! .N ’avem vreme de perdut. »Că să teme oastea ’ntreagăl! . . . .
.Cine-ar fi crezut vr’odată .Este hrişcă, hrişcă, hrişcă l«
— Dacă-i câne, zice omul,
»Că pe-aici o să venim ?! strigă dânşii la olaltă
.Las să latre: de ce l-am?
«Am trecut şi Lembric poate, Când de-odată ’n jumătate oastea cade,
.Poate şi de Rusalim?! bof, in baltă, .Sapoi ce mai lătrătură
»A făcut şi el un ham!
»C^ gândeşti? De când tot mergem »Vai! Ghivaltl Ghivaltl E apă
»E, he, heill La urma urmei — »A făcut un ham, vezi bine,
»Nu e hrişcă! Poznă marel . . .
»Am ajuns, socot, acuma »Dar ce mai voeşti să facă?! . . .
Strigă, fug şi dau în laturi, »Şi de ce să facă hamuri?’
.Tocmai pân’ la coada lumei*.
cum apucă, fieşte-care. »Zi-i mai bine, zi-i să tacă.
*
Dar a doua zi când ziua
După multă socoteală, — Apoi el nu vrea jupâne . . .
şi-arată arşiţa-i albă
după ce s’a mai primblat •— »Dacă nu, atunce noi
Ce văzură? — un lan de hrişcă, .Nu mai mergem mai departe!
Uzi la haine pân’ la pele
înflorit cu floare albă. «Noi ne ’ntoarcem, zic cu toţii,
drumul earăşi au luat.
>Nu e apă, este hrişcă* »Sâ tocmim vr’o doi români
.Hai să m ergem ! Hai ’nainte
strigă toţi de rând acum. »Ca să meargă cu oştimea
.N e -a m udat puţin aici,
Şi pornesc cu toţii earăşi >Dar să mergem, hai să mergem, »Şi ş’o apere de cânii
mai departe ear la drum, «Căci suntem voinici, voinici! Th. D. Speranţă.
Tot să duc, să duc fntr’una Au trecut. Dar, hop deodată,
pân’ ce-odat la însărat cum treceau p-o ezătură
Ear zăresc ceva ’nainte, De la moară de devale, 1
lung, întins şi alb şi lat. 1 eată-aud o lătrătură.
