Page 3 - Bunul_Econom_1906_14

Nr. 14 R U N P L j& C O N O M ________________ ______________Pag 3.

de boale, trebue se înceteze cu totul peste 1600 persoane în frunte cu ppresb. E frumos, când preoţii şi învăţătorii
esportul acelora şi se stea sub carantină. C- Lazar, prr < ţi şi învăţători iubitori de se întrec întru punere la cale de con­
In anul., 1904 s’au apucat . mai cultură — singura armă a p.ezertulni. veniri folositoare. Dar a se retrage unii,
mulţi capitalişti mari, şi au înfiinţat ast­ fiindcă fac alţii, ce pot Lee, nu-i fru­
Biserica gr.-or. de-ar mai fi fost
fel de societăţi, pentru tăiatul vitelor, mos. Fie siguri, că nu intenţia de a
pe atât de spaţioasă, încă ş’ar fi dove­
fabricarea de conzerve şi transportarea dit m;că. S ’au adunat şi ascultat cu lipsi pe preoţi de rolul cuvenit, ci ţinând,
cărnii proaspete şi în Brazilia, care se plăcere cele povestite. samă, că tocmai atunci preoţii erau
află tot în America de sud. De le va ocupaţi cu sinoadele electorale, apoi cu
succede şi acelora transportarea cărnu- Chiar şi capul administraţiei cer- mărturisiri etc. şi ştiind pe inv. Turuc
rilor proaspete şi a conzervelor de carne cuale, — care cerea, că înştiinţarea să tocmai aşa de prevenitoriu în cauze
pe pieţele din Anglia, Spania, Portu-, i se facă în singura mântuitoare limbă publice, ne-a îndemnat a ne adresa
a »ţării«, ba că adunarea să nu să cătră d-sa.
galia şi Italia, unde până acum a trans­
ţină în biserică, căci se va face politică
portat mai cu samă Argentina, atunci De-altcnm poporul a ascultat şi
aceasta şi-a căpătat un duşman de şi apoi în biserică d-sa trebue să tacă, s’a presentat în număr frumos. Sala
ba că a denumit deja comisar şi acela
moarte în Brazilia. dela scalde, pe care a pus’o direcţia
dispune şi câte şi mai câte verzi şi
Ce e drept, că până acum pe uscate, — încă a participat şi s’a putut scaldelor l?t dispoziţia prelegătorilor, a
pieţele noastre, nu s’au prea trans­ convinge că lumină vrem. Şi, dacă mai fost plină.
portat astfel de carne şi conzerve. curge în vinele sale barem câte un Poporul a dorit să i se vorbească
Dar, dacă până acum nu s’au trans­ »din drepturile noastre«. Multe sunt
strop de sânge dintr’al foştilor cu al
portat, se poate întâmpla ca în viitorul căror sprijin a ajuns şef^ desigur trebue năcazurile lui, în cari aşteaptă sfatul
cel mai apropiat să se transporteză, turiştilor eşiţi din sinul său.
să se fi convins, câ a trecut vremea de
pentru-că Americanii în privinţă aceasta Dumineca a 4. a în Paresim i s’a
a ne lovi cu pumnul în piept şi a ne
sunt cu mult mai practici ca ai noştri. mândri fie cu străbunul Traian, fie cu preles în Ciuciu, tot comună fruntaşă^
De aceea ani crezut, că nu va fi de Arpâd. Faptele proprii înşi-le dove­ centru notarial, în comitatul Arad, Ciu-
prisos, ca se le cunoaştem mai de desc, dacă suntem de viţă mare ori cenii s’au dovedit vrednici urmaşi ai
aproape şi noi, nu numai economia lor, nemernici. hâlmăgenilor. Membrii comitetului cen­
ci chiar şi modul acela cum ştiu ei tral sporiţi şi cu ppresb. Hălmagiului
să-şi vânză productele lor de carne şi Dumineca a j- a în Paresim i s’a şi diaconul său, au fost conduşi în co­
conzerve. preles în Vata de jos. Loc cu scalde mună pe trăsuri româneşti. La biserică
Ioan Georf/rscu. de sulfur. Centru notarial. Comună bine
se afla poporul adunat în frunte cu
înpoporatâ vara, dar iarna numai rare preotul N. Baltu, G. Ionescu, preotul
ori, când apare câte un «candidat» de Sirea, Maghiar şi alţii, cari între sunete
Din Zarand. »tată-1 ţârii« ori »înputernicit« de al de treascuri au salutat pe cei ce vin
tău, se mai adună bieţii doritori de la ei în numele culturii româneşti.
y>idei«. Nefiind preot în Vaţa, pregă­
Prelegerile poporale economice din După prelegere, privind spre crâşma
tirile de lipsă le-a făcut inv. N. Turuc.
Zarand au decurs cu însufleţire. prea mare şi "frumos întocmită, zise un
- Dumineca a 2 a în P aresim i a Nu ştiu cum şi pe .» ce cale, dar ţăran sub impresia combaterii beţiei: ,
fost închinată H ălm agiului, cândva loc preoţimea din jur s’a distins prin ne- »0, d-le, de n’am mai bea, să uităm
ales al Zarandului. Inteliginţa şi poporul arătarea sa. Chipul, că nu preotul adm de năcazuri, ne am prăpădi. (Se vede,
din loc şi jur au dovedit interes. Dela din altă comună, a fost Invitat să facă câ mulţi bieţi fraţi numai când sunt
gară până la biserică pretutindeni dra­ pregătirile de lipsă, ci invăţătoriul comun beţi se simţesc fericiţi! Dureros, dar
goste frăţească. La biserica gr.-or. erau din comuna centrală? adevărat.

naintarea noastră. v’a rămas să treceţi mai departe. Bietul Mihail Ordonanţa mea! Ce mai
inimă de om sărac! Adăugă nenea Nae, şter-
Duduitul roatelor dela tunuri şi chesoane —- Ura 1 Să trăiască nenea Nae strigam gânduşi două lacrâmi cari i să iviseră la coada
mă cutremurau, parcă călcau pe mine, nu pe cu toţii golind paharâle în sănătatea Iui.
ochilor, şi după ce a mai golit un pâhar cu
pământ, mi să împăienjenisă lumina ochilor Altădată ne istorisa de_ răbdarea, de vin şi a urmat povestirea înnainte:
şi cai şi oameni mi să părea din altă lume. bunătatea şi de vitejia soldaţilor noştri pe Ploua cu găletal In cortul meu să adu­
— Când am pornit lâ atac mi s’a încleştat timpul războiului şi fiînd-că povestea despre nase mai mulţi ofiţeri, pusesem mâna pe o
dinţii în gură şi mâna pe sabie, părul mi să alţii, vorbea cu foc şi n’ar mai fi isprăvind pâne pe care p plătisem cu o rublă, mai de-
sburlise pe cap, căci am mai îndesat chipiul lăudându-i. desem şi un pol pe o sticlă de jamaică, că
să nu cadă şi mi-am luat adio dela viaţă.
— Hei) Hei 1 Copiii Au trăit săracii ca nu ne uitam la bani, ziceam bogdaproste când
Asta s’a petrecut la început, pe'urmă vitele în noroi şi in zăpadă, dezbrăcaţi şi des­ aveam pe ce să-l cheltuim, tutun aveam bişag,
îmi trecea gloanţele pe la urechi, mă uitam culţi hrănindu-să cu boabe de porumb. — şi un butoiaş de vin pe care îl cumpăra­
cum cad flăcăii, treceam peste trupurile lor, Să întrerupsă comunicaţia cu ţara şi câteva sem dela un bulgar, aştepta ca să-i dăm cep
numai auziam nici vaitele răniţilor, nici poc­ zile porţia de hrană a fiecărui om era câte ca să ne mai uităm năcazurile.
netul puştilor, mergeam cu toţii înnainte, ca 6 drugi de porumb. — Ii ploua la avant- Dar’ nuştiu ce dracu mi-a abătut, să
oile în gtţra lupului, parcă ne împingea ceva posturi în şanţuri toată noaptea şi toată ziua vede că îndeamnă păcatul pe om, câ ne-a
din urmă spre vrăjmaş, căci cu cât ne apro­ şi unii din ei nu aveau nici cămaşe, ce brumă venit pofta de porumb copt.
piam mai mult de el, cu atât îmi veneam avusese să făcuse ferfeliţă şi purtau mantaua — Mihail
mai în fire şi prindeam mai mult coraj. — ruptă pe pielea goală, beşicată de mâncări- — Ordonaţi domnule Sub-Locotenent!'
După-ce am răzbit pe păgâni şi am luat re­ mea lighioanelor, care clocoteau sub zdrenţe, — Un porumb copt băete!
duta, când nu s’a mai auzit nici un foc şi — Doreau toţi lupta să moară sau să în­ —- îndată să trăiţi, d-le Sub-Loco-
când am descleştat mâna după mânerul să­ vingă, ca să scape de viaţă ori de suferinţă, tenenţ. (Va urma.)'
biei, îmi intrase unghiile în carne de tare ce şi cu toate acestea, ştiu să rabde şi să as­
o strânsesem în timpul luptei. Dacă v’o ajuta culte, erau buni de inimă ca copii, devotaţi
D-zeu o să gustaţi şi voi din păpara răz­ şefilor şi credincioşi ca cânii , şi să băteau în
boiului, că de... noi am trecut Dunărea, vouă luptă ca leii.