Page 6 - Bunul_Econom_1906_14
P. 6

Pag-  6_______________________________             BUNUIJ   ECONOM                                                    Nr.  14

             Osămintefe decedatului preot sâ aşe­  gatul timp spre  repedea  înaintare  a ome-   da  de-a  roata,  de  li  se  îngrozise  şi  pă­
        zat  spre  odichnă  vecinicâ,  Vineri  în  31   nimei,  dar  totuş  e  prea  groaznic  să  te   zitorilor  de  atâta  nebunie  ce  făcea  el.
        Martie  v.  a.  c.  la  1  oră  p.  m.  în  ci-   ridici  ca  războinicii  la  azalturi  de cetăţi,   La  8  oare  îl  aduseră  la  spânzură-
        miteriul  gr.-or.  din  Tămăşasa.          pe  cadavrele  jertfelor  lăcomiei  neînfrî-   toarea  care  era  pusă  în  mijlocul  târgu­
                                                   nate.  Jertfe  vor  fi  ele  totdeauna  căci   lui  şi  era  ocolită  de  lume  .    •
                                                   aşa  e  natura  lucrului;  însă  ar  trebui      împăratul  şi  Spăia  încă  erau  de
             Idei bune, slab sprijini te.  «To­    să  ia  statele  protecţiunea  cel  puţin  asu­  faţă  când  sosi  cioroiul,  şi  mare  le  fu
        vărăşia-*  din  Hunedoara  scrie  următoa­  pra  băieşilor  de  cărbuni,  ca  unii  cari   mirarea  când  văzură,  că  dânsul  în  loc
        rele:  »Desi  tipărim  şi  expedăm  foaia   sunt  în  mai  mari  primejdii  totdeauna.   să  fie  trist  şi  să  se  bociască,  pentru că
        număr  de  număr  în  1200  exemplare,     Acum;  au  mai  scăpat  pe  unul,  care  de   meige  la  moarto,  el.  cot  cânta  şi  sărea
        până  acum  după  un  sfert  de  ân,  abia   25  de  zile  zăcea  în  fundul  pământului,   într’un  picior,  aruncând  privirea  în toate
        avem  peste  100  abonamente  plătite.  Şi
                                                   trăind  cu  merinde  din  -strâiţile  celor  părţile.
        noi  pentru  fiecare  număr  am  plătit câte
                                                   morţi.  Interesant,  că  acesta  fără  cias  si   Împăratul  ca  de  obicei,  îi  oferi  să
        60  cor.  şi  mai  mult,  numai  pentru  ti-
                                                   fără  lumină,  a  crezut  că  abea  de  vr’o   ceară  ori  ce  îi  pofteşte  inima,  şi ■■i-.se
        parhârtie şi expediţie...  rămânând munca   8  zile  e  îngropat.            (Mes.)
        noastră  redacţională  absolut  gratuit  fă­                                           va  da.  Ţiganul  învăţat  de  cu  sară  de
        cută.  Şi  suntem  săraci..  Şi  ni-se  rupe                                           împărăteasa,  ceru  să-l  lase  să  fie  el îm­
        inima  când  vedem  atâta  nepăsare,  atâta                         S f iim ,          părat  numai  atâta,  până  să  duce  mă­
        ignorare  a  unei  munci  cinsţiţe,  pornită                                           rul  în  sus  şi.  pică  iarăşi  jos.  împăratul,
        pentru  un  început  atât  de  reclamat  de     Un  Ţigan  trecu  odată  pe  lângă     Spăia  şi  toţi  cei  de  faţă începură  a rîde
        trebuinţele  noastre  vitale«.             grădina  unui  Spâie ungur,  în  care  erau   de  pofta  Ţiganului,  şi  ţinură  sfat  că
                                                                                               împlini-vor  pofta  sau  nu?
             Nepăsarea  marelui  public  faţă  de   prunele  coapte.  Fiind  flămând,  nu  stătu
        sprijinirea  foilor  noastre de tot  felul  era   mult  pe  gânduri,  ci  sări  gardul  şi  să   Spăia  şi  ceialalţi  Domni  ce erau aci
        cunoscută  mai  nainte  de  ce  apăruse    apucă  de  cules.                           de  fată,  fiind  curioşi  să vadă  ce va  face
        »Tovărăşia«,  şi  nu  mai  eră  lipsă  să mai    Cum  însă  era  firicos;  rupse  pru­  Ţiganul  ca  împărat,  fură  de  părere  ca
        apară  atâtea foi  economice,  ci  la  drept   nele  cu  frunză  cu  tot.  şi  le  vîrî în  trai­  sâ  i-o  împlinească.   --
        vorbind  era  datorinţa  a  sprijini  pe  cele   stă,  până  o  umplu  ca  de  curechi,  apoi   Atunci  împăratul  păşi  spre  Ţigan,
        vechi  existente,  cari  a  lucrat  şi  pregă­  să  pregăti  să  sară  înapoi.  Dar  păzito­  şi  zise  în  auzul  tuturor  aceste  cuvinte:
        tit  terenul  în  decurs  de  mai  mulţi  ani;   rul  îl  văzu,  şi  cât  ai  bate  în  palme  şi   «Pofta  ţi-e  împlinită,  astfel,  că  cât  să
        căci  în  fine,  nici  poporul  cărturar  şi   fu  lângă  el.                          duce  mărul  sus  şi  până  cade  jos,  tu
        inteligenţa  noastră,  încă nu  poate  abona     »feremtete!«  Si  mai  ştiu  eu  ce,   eşti  împărat  în  locul  meu«.
        pe  toate  foile  şi  sprijini  pe  toţi,  câţi  au   destul  că-1  luă  pe bietul  cioroi  şi-l duse   Sâ  trăiţi,  înălţate împărate, zise cio­
        poftă  de  a  fi redactori şi editori şi atunci,   la  stăpânul  grădinii.  Acesta  nici  una   roiul,  şi  scoţînd  un  măr din  sîn,  să opinti
        când  nu-i  lipsă.  Regretăm  deci  plânge­  nici  două,  ci  haid-] cu  el  la  împăratul,   din  toate  puterile,  şi  zvor  cu  el  în  sus,
        rea  »Tovărăşiei«  şi-i  recomandăm  puţină   care  şedea  aci  în  sat, şi  era  prietin  bun   de  credeam  că  ajunge  în  nori,  iar  din
        răbdare.                                   cu  dânsul.       ;  •»*                    gură  strigă  cât  putu  de  tare aceste cu­
                            *                                                                  vinte:  D e  pedeapsă  sunt  mântuit!  P ă ­
                                                        Pe  bietul  cioroi  îl  închiseră  într’o
             13  inşi  îngropaţi  de  vii  în  mor­  temniţă  de  hale  mai  întunecoase,  iar   mântul  S/âtei  sâ fie  tot  a l  meu /  Vor­
        m ânt  de  foc.  In  Francia  nişte  mine de   Spăia  întră  să-1  pîrască.s           bele  îm păcatului  sâ  fie  »lege« /  Mărul,
        cărbuni  (băi  ocne)  din  Courrieres  s’au                                            trosc,  căzu  pe  exafod,  şi  să  sparse  în
                                                        Fu  primit  numai  decât,  căci  era
        aprins  şi  parte  au  ars,  parte  au  înecat   »Spăie«!  Şi  aşezâgdu se  pe  un  scaun,   toate  părţile.
        gazurile  ca  la  1200  de  lucrători  acum   sâ  luă  la  vorbă  cu  împăratul.            Spăia rămase înlemnit  la auzul aces­
        o  lună.  Inginerii  ca  să  stingă  focul,  au                                        tor  cuvinte.
        zidit  minele  aprinse,  neţinând  samă  că     Eu,  deşi  ascultai  la  uşă, puindu-mi     Cum  drac,  alîta  pământ  ce  are  el
        în  lăuntru  pot  fi  încă  lucrători  vii,  în   nasul  la  gaura  broascei  ca  să  aud  mai   să  fie  total  Ţiganului?!  Asta  e  totuşi
                                                   bine,  totuşi  nu  putui  înţelege  altă,  decât
        vr’un  loc  mai  ascuns  şi  neajuns  de  foc                                          prea  mult!
                                                   că  Ţiganul  are  să  fie  spânzurat  mâne
        şi  de  g.izuri.  La  20  de  zile  pe  de  alte
                                                   zi,  fără  a mai  fi judecat.  »De  ce  să  mai   Hei!  dar  ţiganul  când  a zis  aceste
        laturi,  au  dat  căutătorii,  peste  13  inşi,                                        vorbe,  a  fost  împărat,  şi:
        ce  în  întunerec  beznă,  în  umezeală  şi   facem  atâta  sfarâ’ri  ţară  pentru  un  pui   Porunca  împărătească
        în  frig,  flămânzi  nutrindu-se  cu  carne   de  cioară,  zise  împăratul,  îl  spînzurăm
                                                   şi  pace,  şi  te  vezi  scăpat  de  el.«           Trebuie  să  se  ’mplinească!
        de  cal  împuţit,  aşteptau  cu  nerăbdare
        iritătoare  momentul  de  scăpare  şi  nu­      Spăia,  mulţâmit  de  vorbele  împă­        împăratul  să  apropie  de  Ţigan,  şi
        mai  la  aceia  nu  s’au  gândit,  că  pe  ei   ratului,  îşi  luă  rămas bun, şi plecă  cătră   îl  întrebă,  că  cine  la învăţat.să facă aşa ?
        i-au  îngropat  cu  voia.  Când  i-au  scos,   casă,  iar  împăratul  eşi  la  preumblare,   »D-zeu  m’a  învăţat,«  răspunse  Ţ i­
        erau  nişte  morţi  vii.  Nici  lumina  n’au   prin  grădina  sa  cea  frumoasă,  şi  mare,   ganul,  dându-sâ  de-a  roata,  şi  sculân-
        putut-o  suferi  şi  in  spital  primesc  în­  cât  un  fund  de  căldare!             du-să  chiar  în  faţa  Spăiei,  care  de  ru­
        grijire  până  işi  vin  în  fire.  Torturile ia­  Dar’  am  uitat  să  vă  spun,  dragii   şine,  şi  plecasă  cătră  casă.
        dului  nu  sunt  mai  groaznice  decât  su­  mei  ş’ai  lui  D-zeu,  că  când  eu  ascul­   Ţiganul  fu  eliberat,  fâcându-să  stă­
        ferinţele  ţăţite  de  ei  şi  când  te  gân­  tam  la  uşa  cea  de  cătră  curte,  împă­  pân  peste  pământul  spăiei,  dar  tot  în
        deşti  că  bieţii abea câştigă cât  să-şi ducă   răteasa  asculta  la  cea  de  cătră  cuină,   cort  Ţigănesc  a  locuit  măcar  că  acum
        zilele,  trebuie  să  te  revoltezi  contra ac­  auzind  astfel  şi  ea  convorbirea  soţului   era  bogat  putrăd,  şi  de  n’o  fi murit,  şi
        ţionarilor  prea  lacomi  după  dividende   său  cu  Spăia.  Şi  fiind  din  fire  miloasă,   astăzi  trăeşte.
        grase,  ca  şi  acolo  unde  şi  peste  1000   să  duse  după ce  înseră  la fereastra tem­
                                                                                                    Cine-o  ştie  altfel,  spună-o,  că  eu
        de  procente  an  câştigat o  acţie.  Cărbu­  niţei,  şi i  spu-se  Ţiganului,  cum  să  se   aşa  am  auzit’o  şi aşa vo spun şi D-voastă,
        nele  e  un  motor  al  civilizaţiei.  Fără  de   poarte  mâne  zi  când  îl  vor  duce  la   iar  de  să  va  afla  cineva  să-mi  zică  că
        el  comunicaţia  cu  vapoarâle  ce  spin­  perzare,  apoi  să  duse  de  sâ  culcă  în   am  minţit,  îl  voi blăstăma să rabde foame
        tecă  valurile  mărilor  şi  cu  trenurile  ce   odăile  ei.                           când  n’are  ce  mânca!
        şerpuesc  pe  plaiuri  ca  bâlauri  mâncă­      Dimineaţa  când  să  sculă  Ţiganul,
                                                                                                                       T.  Slătinescu.
        tori  de  foc,  n’ar  fi  cu  putinţă,  ca  să   nu  mai  fu  trist  cum  era  de  cu  seară,
       aduni  depărtările  şi  să  topeşti  îndelun-  ci  era  vesel,  cânta  şi  juca,  zbera  şi  îşi
   1   2   3   4   5   6   7   8