Page 2 - Bunul_Econom_1906_19
P. 2
Pag. 2 BUNUL ECONOM Nf. 19
mânturi sânt costişe şi prăpăstioase, de In apele Japoniei aţâţa peşti sunt, deşi nu sunt creştini, totuşi să bucură
na să pot lucra nici-decum cu vitele. încât aceia constituesc nutremântul prin la mai toate popoarele civilizate, de cea
cipal al locuitorilor. Aţâţa peşti să prind mai mare dragoste.
Boii şi caii să folosesc mai cu samă
acolo, în cât aceia ajung nu numai pen loan Georgeseu.
la transportul de bucate şi lemne. Ca
lul să mai foloseşte şi lâ călărit. Ca atare tru conzumul din lâuntru, ci mai rămân
chiar şi de vânzare (export). Peştii aşa
este apoi un prietin credincios ostaşu Expoziţiunea generală rom. din 1906.
numiţi «heringe» acolo să prind, să să
lui şi în războiu, de care nu să des
parte bucuros nici chiar când îl vede rează, să astupă în butoaie mai mari A v iz .
şi de acolo îi căpătăm apoi şi noi Eu
mort.
ropenii, Pentru orientarea Onor. Public ro
Prin introducerea qivilizaţiunei şi a
Rămăşiţele, cari să produc la pre mân din Regatul ungar, îmi iau voia a
culturei europene, s’au mai schimbat
gătirea heringilor, precum sunt maţele, aduce la cunoştinţă, că expoziţiunea
multe şi în Japonia, deşi poporul ja
aripile solzii şi alte părţi, să adună în generală română din Bucureşti să va
ponez încă e tare eonzervativ şi nu să
grămezi mari pe ţărmurii rîurilor şi ai inaugura în mod oficial la 1 4 1 2 7 Maiiţ^
prea poate desvâţa uşor dela aceia, ce
mărilor, unde să putrăzesc, iar după şi va rămânea deschisă până la sfârşi- \.
a apucat din moşi-strămoşi.
aceea să „ transportează în siguraticele tul lunei Octomvrie a. c.
Guvernul japonez a înfiinţajş acum
economii unde să amestecă cu apă cur Obiectele ce le-am primit până
de curând o academie de economie în
gătoare de să face ca mustul de gunoi acum în scopul de a le expune în Pa-
oraşul Cumaba, la care au adus pro
al nostru apoi'să udă cu acela răsadu vilonul etnografic al Romanilor din Un
fesori din Europa, ca să lăţască cunoş
rile tinere şi indigo, tea, tutun, trestie garia, au fost expediate la Bucureşti şi
tinţele technice ale economiei. Ascultă de zâhar şi bumbac. In modul acesta să vor aşeza în Pavilon până la ziua
torii absoluţi de%aceea academie sunt
pregătesc Japonezii gunoiul, ca adecă inaugurării. Acei expozanţi de aici din
apoi tot aţâţa apostoli, cari răspândesc
să-’l poată absorbi uşor ţinerile plante, ţară cari ar dori sâ mai trimită obiecte
în popor cunoştiinţele economice.
nu ca la noi, unde pe cele mai multe pentru expoziţiunea noastră, sunt rugaţi
Deşi Japonezii nu prea ţin vite în locuri să gunoieşte mai numai ca de a le adresa direct la » Comisariatul E x-
economia lor, totuşi metodul de . a-’şi clacă. pozihunii Generale în Bucure fii, Gara
gunoi, pământul îl cunosc şi ei. Guno Atară de nutremânt şi gunoiu, Ja FilareU cu asemnare: «pentru Pavilo-
iul de lipsă pentru gunoit, îl adună ei ponezii mai pregătesc din unii peşti nul etnografic al Românilor din Rega
mai cu samă de pe la oameni, din ră chiar şi un fel de uleu, ca cum e uleul tul ungar «.
măşiţele de mâncări, din cenuşa ce să npstru de in şi cânepă bunăoară cu Colectele ce să vor expeda sub
produce în cuină, din gunoiul de casă care îşi prăjeşc apoi mai toate mâncă această adresă, vor f i scutite de vamă.
şi curte, aşa că nici o curte, nu poţi rile lor. Cheltuelile ţje transport privesc pe tri-
vedea, din care să lipsească grămada In Japonia, ca şi la noi, în apro miţători. Expediţiuni nefrancate să vor
de gunoi. pierea oraşelor e mai desvoltată cultura refuza.
Afară de acestea mai adună ei şi legumilor. Ceva mai, departe ca de oraşe, Inaugurarea la 14/27 Maiu. a. c.
frunzele de arbori de prin păduri, pe să cultivă plantele comerciale: tea, tu va fi mai mult formală, deoare-ce o
cari le bagă apoi în anumite gropi, unde tunul, bumbacul, hurezul, trestia de ză- mare parte a Pavilioanelor să va termina
le udă, ca să se putrăzească mai cu har ş. a. iar în părţile, cari cad şi mai şi deschide abia în luna Iunie st. v.
rând şi astfel mai fac şi din acelea un departe de oraşe, să cultivă mai numai Din această cauză să recomândâ Publi
gunoiu bun pentru economie adună ce legumile şi' grâul. cului român din ţară, care doreşte a vi
nuşa de oase, turtele de uleu, varul După-cum să poate vedea din cele zita Expoziţiunea, să amâne plecarea
stins şi gunoiul de peşte (guano), cari înşirate pe scurt până aci, Japonezii ca la Bucureşti până la un termin mai în- .
încă să întrebuinţează la gunoitul pă economi sunt tot aşa de harnici, după- depărtat, şi anume cu conziderare la
mântului. cum au fost şi ca oşteni, din care cauză căldura mare ce domneşte în România
palatul zînei ca într’un raiu, nimic nu-i lipsea ; nu şti nimic; deci întreabă pe fată cu frumu
avea mâncâri peste mâncări, băuturi peste şelul, ca sâ nu o sperie: >Nu ţi-a fost urit ţ ig a f t ii'U L « « £ * * .;
băuturi, feliuri de haine şi de scumpeturi, mul fata mea, în timpul cât ai fost singură?
ţime de flori mirositoare şi pasări cântătoare, — Nu mamă.
Să adunară Ţiganii la sfat odată,
care de care mai minunate o încunjurau; şi — Bine-i draga, mea; dar’ nu ţi-a lip Intr’un loc umbros, ca să hotărască la
umbla dintr’o casă într’alta cântând şi vese- sit ceva ? care biserică să se alăture, — din cele
lindu-să. Dar’ zîna zăbovi multă vreme în — Nu mamă.
umblările ei. Odată, ce-şi gândi fata? Oare — Ai avut tot ce ţi-a cerut pofta inimei ? două ce erau în sat, —- la cea unită
'
să întru în casa cea de câtră răsărit? Doară — Avut mamă. sau la cea neunită ?
.)
zîna nu e acasă să mă vază, până vine ea; — Foarte bine; dar’ în casa cea de După mult ciorobor să înţeleseră
cătră răsărit înţrat-ai?
eu întru puţin şi închid uşa bine dacă es, de aşa: Să meargă toţi la amândouă bise-
— Ba nu, mamă.
nici n’a şti pimic. Ese până afară, să uită nu sericile, şi unde vor fi primiţi mai bine
— Nu ai intrat?
cumva vine zîna, şi hait cu cheia 13-a Ia uşa acolo să şi rămână.
— Nu mamă !
casei cei de cătră răsărit. Cum o deschide Plecară deci cu toţii, şi fiind bi
— Te mai întreb odată copila mea, în-
cade leşinată la pământ de atâtea mândrii ce serica cea neunită mai aproape, întrara
trat-ai în casa treisprezecea, în casa cea de
văzuse. Dacă să deşteaptă dă să se scoale, întâi în ea, şi să opriră în tindă. Oa
cătră răsărit, spune-’mi adevărul, că de min-
şi ca să se poată ridica mai repede adie menii văzînd atâta puzderie de Ţigani,
ţeşti îţi leg limba şi te alung să mergi unde
scaun cu degetul, atunci toate curţile ţîuesc intrând aşa fără veste în biserică, înce
te vor duce doi ochi cei ai! Spune drept,
şi degetul h rămase întraurit. Să supăra fata pură a-şi da coate, şi a să înholba la
întrat-ai ori ba ?
şi o prinde o frică, apoi să ridică, ese din ei, ba încă unii dintre cei răi de gură,
— Nu am întrat.
casa aceea şi întră în celelalte, apoi o închide mai ziseră şi «crrr cioară«, iar’ popa
Atunci nemiloasa zînă amuţi pe min
bine. Tot cearcă să-!şi destraurească degetul, din altar începu a cânta cu glas ascuţit:
cinoasa copilă şi o alungă dela palat.
dar’ nu poate. Intr’un târziu vine şi zîna. «Cei chemaţi eşiţi, câţi sunteţi chemaţi
(Va urma.)
Ea ştia de toată întâmplare, dar’ să făcea a eşiţi, ca nimenea..!«
