Page 3 - Bunul_Econom_1906_20
P. 3

Nr.  20                                            B U N U L  ECONOM                                                  P»g  3.


        losim  la  răsuflare, dăm  afară  din  trup  ae­  Iată  de  ce  casele  trebuie  să  aibă   Dr.  Ioan  Popp,  medic  de  ştab.  supe­
        rul  stricat  care  este vătămător  sănătăţii.  odăi  mai  multe,  înalte,  încăpetoare,  cu   rior  în  penz.,  Dr.  Ilie  Beu,  Dr.  George
           Când  stau mulţi  într’o  odăiţă  strâmtă   ferestrile  largi  prin  care  razele  soare­  Sândean  (Sibiiu), Dr. Ilie Iancu  (Tâlmaci),
         mai  multă  vreme,  —   bună  oară  când   lui  să  treacă  fără  împedecare  şi care să   Dr.  ioan  Bucur  (Răşinari),  Dr.  Nicolae
        dorm  — /  aproape  tot  aerul  bun  să     se  poată  deschide,  pentru-ca  să  între   Caletar,  Dr.  Nicolae Comşa (Sâlişte), Dr.
        mântuie;  in  schimb  odăiţa  să  umple     din  alară  aer  curat  şi  să  iasă  cel  stri­  George  Prunaş  (Orlat),  Dr.  Victor  Mihu
        cu  aerul  cel  stricat  eşit  din  atâtea   cat  şi  iată  pentru-ce  nici  odată  nu tre­  (Poiana),  Dr.  Ioan  Elekeş  şi  Dr.  Ata-
        plumâni  şi  în  cele  din  urmă  n’are  de   bue  să  doarmă  prea  mulţi.  într’o odaie.  nasio  Moga,  (Sebeşul-săs.)  următoarea
        unde  mai  merge  în  plumâni  aer  bun,  ci     Mulţi  oameni  cunosc  prea  bine      rugare:
        merge  tot  aer  stricat,  acest  aer  stricat  aceste  învăţături;  de  aceia  ei  îşi clădesc   Stimate  D le  Doctori
        otrăveşte  sângele,  îmbolnăveşte  şi  slă­  casele  cum  trebue,  cu  faţa  spre răsărit,
        beşte  trupul.  S ’au  văzut  pilde, când mat  ca  să i  înveselească  soarele  des  de  di­  Poporaţiunea  noastră în  unele părţi
        mulţi  oameni  închişi  într’o  temniţă  cu   mineaţă  şi  ca  să  nu-’şi  aducă  ei  singuri   ale  comitatului  Sibiiu  scade,  iar’  în  al­
        ferestrile  mici,  au  murit  Cu  toţii  într’o   boală  şi  slăbire  trupului.  Mulţi  sunt   tele  sporeşte  foarte  puţin.
        noapte,  pentru că  prin  răsuflare  luase  Insă  de  aceia  cu  case  rău  făcute,  cum     Acest  fapt  îngrijitor  nu  poate  fi
        tot  aerul  bun  care  era  în  aceia  încă­  este  în  cele  mai  multe  locuri  la noi ro­  desconziderat  de  Reuniunea  noastră,
        pere,  iar’  aerul  vătămător  ce  l’au  dat  mânii,  umede, în  cari  neconturbat  să  să­  chemată  a  să  îngriji  de  bunăstarea  şi  în­
        din  plumâni  i-a  otrăvit,  ueigându-i.    lăşluieşte  germenele  boalelor.  Iar’  cei ce   florirea popora ţiu nit,  aceasta şi din  cauză,
                                                    dorm  în  astfel  de  locuinţe,  capătă  du­  că  conlocuitorii  noştri  de  altă  limbă
             Iată  de  ce  ferestrele  unei  locuinţe                                           în  unele  locuri  sporesc  binişor  şi  mult
        trebue  să  fie  de  o  mărime  potrivită, ca   reri  amarnice  pelâ  încheieturile oaselor,   mai  mult  decât  noi.  Datorinţa  ne  im­
        deschizândoie  să  străbată  aerul  curat   de  care  nu  mai  pot  scăpa  decât  cu
                                                    multă  trudă,  şi  eătare  chinuindu-să  în-   pune  deci  să  căutăm  cauzele  adevărate
        din  afară  cât  să  poate  mai mult dintr’o-
                                                    tr’una.                                     ale  decreşterii  şi  în  acelaş  timp  şi  mij­
        dată,  prin  ceia-ce  să  premeneşte  aerul,                                            loacele  de  sanare.
        să  premenesc  obiectele  din  casă,  ne         De  casă  deci  ţăranul  trebue  să  se
        premenim  noi  înşine.                      îngrijească  ca  şi  de  hrană,  căci  atunci    Acestea  cauze  credem  a  le  afla,
                                                    la  ce  Doame  iartă-mă  mai  trăieşte  el   între  altele  şi  condiţiunile  nepriincioase
             Ca  să  se  iacă  ferestrele  unei  casc                                          de  trai  ale  poporaţiunei,  cum  este  hi-
        cât  să  poate  de  mari,  azi  toţi  oamenii   dacă  nu  are  o  bucăţică  bună  cu  care
                                                    să-şi  ţie  trupul şi  o  casă  ca  lumea  care   ghiena,  alimentanţia,  ocupaţiunea,  cură­
        stăruie  deopotrivă.  Omul  în  tocmai  ca                                             ţenia,  locuinţa,  îmbrăcămintea  etc.,  cari
        planta  are  lipsă  de  lumină,  de  lumina   încă  să-’i  susţină  sănătatea,  dar’  nu  să
                                                    i-o  răpească  şi  în  care  să  se  odich-   toate  condiţionează  puterea  vitală  a ge­
        soarelui, care  are o mare înrâurire  asupra                                           neraţiilor  viitoare,
        simţirilor,  simţemintelor,  cu’n  cuvânt  a-   nească  în  tihnă  de  munca  grea  de
                                                    peste  zi.        '                 s.          Pentru  a  ajunge cu  mai  multă uşu­
        supra  trupului  întreg,  făcând ca  sângele
        să  fie  din  belşug.  Chiar înţeleaptă  vorbă                                         rinţă  la  cunoaşterea  mijloacelor  de.  în­
        din  popor  ne  spune:  »Unde  soarele        Expoziţia  de  copii  din                lăturarea  lor,  subsemnatul  comitet  ho­
        întră  pe  fereastră,  boala  ese  pe  uşă«.            Apold’af-românesc.             tărâre  a  luat  să  aranjeze . cu  binevoi­
        Pdate  însă  soarele  străbate  înlăuntrul                                             torul  concurs  al  maturului  corp  al  me­
                                                                                               dicilor  noştri  din  comitat,  o  expoziţie
        unei  odăi  cu  ferestruicele  mici cât pum­
        nul,  umbrite  de  streaşină  casei  şi  astu­   Comiteţul  cenţţşţl  al  •c»Reuniutnei   de  copii,  împreunată  cu  distribuire  de
        pate  de  multe  ori  cu  hârtie  ori  cu be-   române  de  agricultură  din  comitatul Si-   premii  în  bani,  prima  de acest fel  la noi.
        şică  de  bou ?  Şi  dacă  nu  e  soare,  lu­  biiu«,  apelând  în  cauza  aranjerii  primei   Idea  lansată  a  aflat  răsunetul dorit
        mină  în  casă,  nu  numai  că  e  trist  de   expoziţii  de  copii,  ce  o  va  ţinea  în   în  aproape  întreagă  ziaristica  noastră,
        trăit  în  ea,  dar’  să  împuţinează sângele,   Apoldul-românesc,  la  binevoitorul  şi va­  care  i-a  dat  o  importanţă  deosebită.
        mai  ales  la  copii  mici,  cari  rămân  pu­  lorosul  concurs  al  medicilor  noştri  din   Pentru  aranjarea  acestei  prima  ex­
        rurea  bolnăvicioşi.                       comitatul  Sibiiu,  a  adresat  dlor  medici  poziţii  de  copii  am  ales  comuna  frun-

        vale  în  deal,  din  codrii' în  tufişuri  şi  din  tu­  jos.  Dar'  ia  era  mută  nu  putea  vorbi,  fără   rămâneamutca  mumă-sa.  Aşa  vorbesc  muie­
       fişuri  în codrii, Jnutrindu-sâ  cu  smeură,  mure,   de  înţeles  înţelege^  vorbele lui şi-i fâctfsemne   rile  în  răutatea  inimei  lor,  din  râncoare  —
       alune,  fragi,  jir,  gfi'nde,  corobeţe  şi  rădăcini.   că  bucuroasă  ar  merge  cu  el  ori  unde,  ci   vezi  bine.
        Şi  de  ce  mergea  să  înfunda  tot  mai  tare  în   ia  e  mută.  Nu  face  nimic  zise  priinţul,  vîri’o   Nu  mult  după  botezul  copilului,  când
       codrii.  Odată  fiind  lângă  un  pârău  limpede   cu  mine  fii-mi  nevasta  mea,  nu  am  grijă  câ   era  crăiasa  singură  acasă  şi’şi  legăna  copilul,
        de  munte  'şi  vede  faţa  în  el  şi  rămâne  ui­  nu  poţi  vorbi;  Dzeu  e  bun  da  de  ţi-a  da  şi   întră  zîna  Ilina  la  ia  şi  o întreabă;  »Spune-mi
       mită  de  frumseţa  ce  zări  în  apă,  dar’  o  lo­  grai ;  dar’  chiar  să  nu-ţi  dee, eu pu merg fără   drept,  întrat’ai  în  casa  de  cătră  răsărit?*
       veşte şi  o  adâncă  jale  că  nu  poate  vorbi  şi   tine  de  sub  acest  copaciu  să  ştiu  că aş muri   Ia  făcu  cu  capul  că  nu.
       cântă  să-şi  facă  voie  bună.  Astfel trăi ea cam   aşteptându-te,  că  si  de voi  merge  tot  trebuie   —  Nu  ai  intrat ?
       trei  ani  singură  ca  o  căprioară,  neputând   să  mor  de  dorul  tău,  căci  altă  fiinţă  sub   :  Nul
       scoate  n:ci  un  cuvânt  din gură, şi  neîntâlnin-   soare  nu  pot  afla,  să  fie  mândră  ca  tine.  -—   Te  mai  întreb  odată:  întratai  ori  nu?
       du-să  cu  suflet  de  om.  Zîna  însă  o  scutea   Fata  să  înduplecă  şi  coborândusă  jos din co­  Şi  biata  cărăiasă  iar’  face  semn  cu  ca­
       pe  nevăzute  să  nu i-să întâmple nimic, alunga   paciu  merse  cu  prinţul  acasă,  unde  să  cunu­  pul,  că  nu.
       lupii  şi  urşii,  mistreţii  -şi  şerpii  din  jurul  ei.   nară  şi  mare  nuntă  făcură.  Atunci  zîna  ia  copilul  din  leagăn  şi  să
       Când  o  prindea  somnul,  ea  să  urca  pe  un   La  un  an  după  cununiă  făcu  crăiasa   face  nevăzută.  — Mai  ia  copilul  dacă  ai  de
       copaciu  înalt  şi  între  crăngile lui  dormia mai   (că  acum  era  crăiasă,  căci  murind  tatăl  prin­  undei   -
       liniştită  şi  mai  bine,  decât  pe  toate  dricaiele   ţului,  acela  rămase  crai  înlocui  tâtâne-său)   Cu  cât  fu  bucuria  de  mare  Ia  naşterea
       şi  perinde  din  lume.  Odată  i-să  făcu  milă  zî-   născu  zic  crăiasa  un  copil  frumos de gândeai   pruncului,  cu  atât  fu  supărare mai mare.  Vre­
       nei  de  ia  şi  îi  trimite  un  fecior  de  împărat,   că  e  rupt  din  soare. Mare  bucurie era  în casa   mea  însă  le  schimbă  toate.  Peste  un  an  are
       care  încă  rătăcise  prin  cei  codrii,  umblând   lor.  Lumea  zicea  câ  crăiasa  cea  frumoasă  a   crăiasa  alt  copil  mai  frumos  decât  cel  dintâv
       la  vânat  cu  puşcâ’n  spiate.  Cum  o  vede  fe­  făcut  un  copil  ca  ia  de  .mândru;  iar’  fetele   Acum  bucuria  Ie  era nespus de  mare; ospeţe
       ciorul  cel  de  împărat  dormind  între  crăngile   cari  s’ar  fi  măritat  bucuroase  după  prinţul,   peste  ospeţe,  veselii  peste veselii, dar’  odată,
       copaciului,  rămâne  înmărmurit  de atâta frum-   ziceau  că  crăiasa  cea  mută a  născut  un  copil,   când  era  iarăşi  crăiasa  singură  acasă  şi’şi
       seţă.  O  deşteaptă  şi  o  roagă  să  se  coboare  dar’  poate  că  n’a  trăi,  ori  şi  de  a  trăi,  va  scălda  copilul,  să  iveşte,  z’na  Ilina  pe  unda
   1   2   3   4   5   6   7   8