Page 1 - Bunul_Econom_1906_23
P. 1
Anal VII. Orăştie (Szâszvăros), 17 Iunie n. 1906. Nr. 23
REYISTĂ PENTRU AGRICULTURĂ, INDUSTRIE Şl COMERCIU
ORGAN AL: „Reaninnii Economice din Orăştie" si „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibtiulni"
A B O N A M E N T E : A P A R E : ! INSERTIUNI:
an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor. (1 fi.) i se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru România şi străinătate 10 lei pe an. In flecare Duminecă. . : Abtinhnientele şi inserţiunile se plătesc ,înainte.
ţueşte în bani, totuşi când perde câte o tem afla plugari harnici, cari de când
Lucrul câmpului. zi aşa de geaba, îl auzim zicând: »Ziua să cunoaşte ziuă şi până când însă-
asta nu aş fi dat’u pe mult h» Şi în rează, nu sâ mişcă din lucrul câm
Nici o clasă a societăţii omeneşti adevăr cam aşa şi este! Pentru-că de pului; putem afla plugari, cari deşi în
nu are lucrul împărţit aşa nepotrivit, ca câte-ori nu sâ întâmplă, ca lucrul rămas tinereţele lor au fost săraci lipiţi pă
plugarul. Aproape o jumătate de an, cât din ziua de ieri, să nu-1 mai poţi să mântul, prin lucru şi străduinţă neobo
ţine iarna, plugarul nu are alt lucru, vârşi în cea următoare, fiind câ te chiamă sită au ajuns mai târziu oameni cu stare
decât îngrijirea vitelor sale şi a celor altele mai grabnice, sau fiind că au in şi avere frumoasă.
de lipsă pentru economia casnică; în trat ploi îndelungate ş. a. Dar' nu toţi plugarii nostrii urmează
dată ce să desprimâvărează însă, să în Am zis mai sus, că lucrul câmpu pilda acestora! Sunt unii; cari au în
cepe şi lucrul lui mai cu deadinsul, în lui pe cele mai multe locuri, este sin ceput a părăsi pe încetuj hărnicia stră
câmp. La început în măsură mai mică: gurul izvor de câştig al plugarilor noştri. b u n ă ^ a să deda cu o viaţă mai co-
cu aratul şi sămănatul, iar’ după aceea Aceasta voim să o înţâlegem aici aşa, moadă şi mai trândavă. Urmările aces
în măsură tot mai mare, după cum adecă că ei adecă numai cu ajutorul braţelor tei vieţi să şi cam văd acum pe cele
să înmulţăsc şi lucrurile ca: săpatul, co lor şi cu puterea vitelor pot să-şi câş mai multe locuri. Copii rămaşi cu averi
situl, ogorul, secerişul şi celelalte. tige cele de lipsă pentru nutremânt, frumoase de pe la părinţi, le prăpădesc
Pe când meşteşugarul îşi poate face îmbrăcăminte dare ş. a. Dacă ici colea în decursul câtorva ani, iar’ după aceea
lucrul său în toată bună vremea: iarna să mai poate face încă câte o cărăuşie, iau lumea în cap cătră America.
şi vară, pe ploaie, ca şi pe timp. fru câte o orgie-4<Wă d£.Jem ae.şi attusle, - —■ aceasta, urniţi, din. plu
mos, pe atunci plugarul poate lucra în apoi acestea sunt nişte-veni te foarte rari. garii noştri af putea lua pildă bună dela
câmp numai pe timp frumos. De aci Tocmai fiind că plugarii numai cu aju conlocuitorii noştri Saşi. Aceştia pun la
urmează apoi de multe-ori întârzierea torul braţelor şi cu puterea vitelor, pot lucru de regulă nu numai pe fiii lor, fie
cu lucrul câmpului, când întră ploi în să-şi câştige cele de lipsă, trebuie ca ei cât de bogaţi, ci chiar şi pe femeile .
delungate; de aci apoi urmează de re pe acestea să le pună apoi în lucrare şi fetele lor Astfel putem vedea de
gulă şi opintirea lui de a-şi îndoi pu cu multă pricepere şi băgare de samă, multe-ori pe femeile şi fetele de sas ală
terile, ca să săvârşească şi aceea, ce pe ca lucrul lor să fie cu atât mai spor turea cu servitorii lor, arând toată ziua
timp urît nu a putut săvârşi. nic şi mai rodnic. la câmp, pe când la femeile şi fetele
Lucrul câmpului e deci pe cele In privinţa aceasta toate comunele noastre aşa ceva să întâmplă foarte rar.
mai multe locuri singurul izvcr de câş noastre sunt pline de pilde bune şi vred Urmarea acestei bune deprinderi este
tig al plugarului. Şi deşi el nu-1 pre- nice de urmat, de oare-ce în toate pu- tare binefăcătoare pentru poporul să-
-^1 F O I Ţ A ^ - cum poţi, iar’ după-ce vei creşte mare, să vii cum era, şi dară si flămând, aruncă mreaja
la mine să slujeşti în locul tătâne tău!« în Dunăre şi nu mai merge la ea până a doua
zi la ameszi. Atunci să duce şi trage mreaja.
Şi s’a dus bietul Alexandru, că asa-i
Nu era în ea nimic altă, decât o mreană, e
Zina apelor. <ra numele, s’a dus cerşind din casă ’n casă, drept, că foarte frumoasă. Noâ, o ia el în
din sat în sat, până a nimerit lângă Dunăre
mână şi o duce la cobbă să o belească şi
la un pescar. Pescarul acela nu era, D-zeu
să o frigă pe cărbuni, că era mai leşinat de
Pe vremile, pe când era iobăgia cea ştie ce om, bogat, trăia numai din pescuit,
foame săracul. Dar’ când dă să o spintece,
grea, trăia un om sărac într’o colibă din pă dar’ de oare-ce n’avea copii, luă pe Alexandru
rnreana îi scllpâ din mână, şi cum cade jos
durea domnească, căci era păzitor la pădu copil de suflet. La coliba pescarului a trăit
cum să face o drăguţă de fată ,ca ruptă din
rea aceea. Odată a mers domnul la pădure, copilul până ce-a crescut mare şi-a învăţat şi
soare şi îmbrăcată colea ca o ziuă; cu iie
şi părându-i-să, că pădurarul ar fi dat cuiva el meşteşugul pescăritului. Pescarul era acum
albă ca laptele, împănată cu flori galbene, roşi»
lemne fără slobozenie domnească, atâta Ia bătrân şi nu mai putea pescui, dar’ Alexan
şi vinete de mătasă, cu cătrinţă ca fetele
bătut, pănă ce la lăsat mort. Muierea pădu dru, ca om harnic, şi băiat de omenie, câş
noastre, cu peptăruţ mândru tot pene, şi cu
rarului cu un copil ca de 3 —4 ani, plângea tiga atâta, ca să poată trăi el, bătrânul şi
pârul slobozit pe spate. *Nu mă spinteca
şi să ruga la domnul, să nu mai bată pe baba moşneagului, liniştiţii Dă Dzeu însă, că
Alexandre, — zise ea, — că eu sunt rân
bietul om, că nici vreascuri n’a dat cuiva moare pescarul şi moare şi baba lui, şi ră
duită de Dzeu, să-'ţi fiu soţiei* »După ce
fără poruncă domnească — decum lemne. mase Alexandru numai singur. Acum pescuia
văd că eşti om ca şi mine, cum să te spin
Dar’ domapl nu vru să creadă, ci, după ce el numai pe seama lui. Dar’ gândeai că e
tec?* zise Alexandru, >dar’ eu gândeam că
omorî pe pădurar, să puse şi bătu şi pe mu făcătură, de când murise pescarul cel bătrân
tu eşti mreană!«
ierea lui, pănă ce rămase şi ea moartă jos. mai că nu mai erau peşti în Dunăre; umbla
Pe copil îl scoase apoi din pădure şi îi zise: bietul copil ziua deplină altă-dată, şi nu-i — >Eu sunt zina apelor», zise fata,
«Carăte de aici, mergi in lume şi te ţine prindea mreaja nici un peşte. Odată năcăjit .şi la porunca lui Dzeu am Intrat în mreaja
