Page 2 - Bunul_Econom_1906_23
P. 2
Pag. 2 -________ _______________ BUNUL ECONOM Nr. 23
sesc, deoare-ce la ei s’a adeverit, că să ne-te de-i spune numai la careva, c’a* trebui clacă. Odată numai ce aud apoi,
pot păstra averile părinteşti timp mai poţ ţ’ai găsit nănaşpl, »câ doară astăzi fiind-că ei de regulă nici pe Ia holde
îndelungat ca la noi. . tot omul e doam. pe pârtiântulşi avuţia nu prea . merg până când le seceră, că
Când ar fi, ca să aflăm astfel de sa«, după cum să zice şi apoi e ştiut, acelea încep a să scutura. Atunci aleargă
deprinderi rele' numai pe icLcoIea, ne-am »câ domnia costă bani*. în stânga şi în dreapta după secerători,
mai mângâia cu proverbul bine cunos Da zău! In loc ca să meargă toţi pe cari îi plătesc adese ori foarte pi
cut: »nici o pădure fără uscăţuri«. Dar’ plugarii noştri la sapă, la secere şi alte părat.
aflăm pe unele locuri chiar comune în lucruri de câmp d e : când cântă rân Cunosc eu destule comune cari cu
tregi, cari părăsesc pe încetul bunele dunica, unii merg numai pe la prânz, braţele, de cari dispun, şi-ar putea săpa
deprinderi străbune : de a să scula odată iar’ când nu mai pot răzbi cu lucrul, şi secera şi fără lucrători străini. Cu toate
cu rîndunica la lucrul câmpului şi de duc lucrători pe plată, căci doară: »cine acestea nu este an lăsat de Dunezeu,
a intra în sat odată cu însăratul. are barbă trebuie să aibă şi briciu«, în care secerâtorii străini să nu scoată
cu prilegiul seceratului câteva sute de
Parte pentru noi, cei de astăzi, după-cum zic ei; cine are moşie trebue
ne-am , dedat a lucra mai cu cap sau să şi-o şi lucre. Astfel de oameni de coroane din. acelea comune. De aceea
apoi ne şi zic cu drept cuvânt plugarii
mai raţional, cum s’ar zice, apoi mai sine să înţelege, că nu şi prea bat ca
cu spor şi mai domol ; parte pentru-că pul cu întrebarea :> că oare cât poate1 învăţaţi: »că agonisim ca sălbaticii şi
şi mulţimea maşinelor de tot felul pre lucra un plugar harnic într’o singură .zi. cheltuim ca civilizaţii.»
cum: de săpat, sămănat, îmblâtit şi al De aceea vo:m să. le facem noi aci o Sfârşim aceste constatări prin aceea,
tele ni-au mai uşurat încâtva lucrul cu mică socoteală. că vom arăta două pilde de răbdare
mânile: noi cei de astăzi nu mai lu Un plugar hârnic poate săpa pe şi stăruinţă, pe cari poate unii dintre
crăm atâta, cât au lucrat părinţii şi stră rânduri, după maşina de săpat, loc de cetitorii noştri le vor fi mai cetit sau
bunii noştri, cari trebuiau să lucre nu trei ferdele pe zi; ceea-ce la săptămână auzit şi până acum.
numai pentru ei, ci trebuiau să mai facă face un loc de patru gălete şi jumătate, — Un graur sătos, să zice, că voia
câte 2 —4 zile în săptămână şi anumita iar’ la secere poate, secera, fără ca să să bea odată dintr’o sticlă cu apă, dar’
clacă domnului pământean. se încordeze prea tare, câte 4— 5 nu ajungea eu ciocul până la ea. Vă
Precum mândria şi petrecerile de clăi de câte 20 snopi pe zi, unde va zând el aceasta, s’a apucat cu o răbdare
tot felul, au făcut pe unii dintre plu fi holdă bună, ceea-ce într’o săptămână şi stăruinţă neobosită, şi a început a
garii noştri, ca să-şi pună moşia zălog fac 24— 30 clăi de grâu. Şi fiind-că căra cu ciocul petriceleie în sticlă, până
la cele bănci, iar’ ei să plătească an de seceratul pe cele mai multe locuri ţine când apa s’a ridicat aşa de sus încât
an carnete pipărate, de muite-ori poate câte două săptămâni, aşa un plugar har a putut ajunge cu ciocul la ea, ca să
numai pentru îndesutlirea unei pofte nic, ar putea secera în decursul unei poată bea.
deşarte, aşa au ajuns astăzi pe unele veri întregi la 5 0 ;clăi de grâu. Unde — Un lucrător sărac, să zice, c i
locuri plugarii, ca Jenevirea lucrului de rămân apoiceialalţi; membrii ai familiei. a mers odată la un bogat, ca sâ-i dea
câmp să o plătească foarte scump. . ceva de lucru.-----»Acum odată n’am
întrebaţi vă rog, iubiţi detitori în
Inţălegem aici pe aceia dintre plu toate comun&lfe, $l-dâcă veţi afla un ast de lucru,» ii zise bogatul; »dar* ca . Să
garii noştri, cari sunt dedaţi de a dormi fel de plugar, 'care' în decurs de câţiva văd că ai răbdare şi stăruinţă la lucru,
şi vara până colo târziu, când începe ani de-a rândul ■ a făcut acest lucru, apucâte şi-mi mută petrile acelea din
musca a cânta, ca să nu să prea umple atunci numele aceluia e vrednic de a locul acesta dincoace şi pe urmă o să-ţi
de roauă la secere, apoi cari sunt de fi publicat şi- luat:drept pildă bună pen plătesc.«
daţi a prânzi acasă domneşte, iar’ la tru toţi ceialalţi. Ba că pe unii îi doare Lucrătorul s’a apucat odată cu o
ameazi a trage colea câte un puiu de mijlocul la secere, ba că la unii li-e răbdare şi stăruinţă, de care s’a mirat
somnişor la umbră şi de cu sară a să prea cald, ba că an de a face ogorul chiar şi bogatul, şi până sara a sfârşit
întoarce iarăşi de timpuriu acasă. sau fânul, ba »că teacă, ba că pungă« cu căratul petrilor.
Că astfel de plugar nu lucră cu cum să mai zice, unii nu să prea îm- — »Bine«, îi zise atunci bogatul
cap, o va înţelege ori şi cine. Dar’ pu bulzăsc de loc la secere, la toţi li-ar >aici ai 2 cor. pentru lucrul tău«.
tă, şi pentru binele tău şi â altor oatneni tre n’aveau alte haine decât hăinuţele de pe ei. pela cina cea bună. Domnul îi a teaptă cu
buie să-ţi fiu muere!« Dar’ ce să vezi, dimineaţa când să pomeniră o bâtă de corn în poartă şi pe care cum tre
•— »Mulţam doamne*, zise iară Alexan din somn, să trezesc în nişte curţi mai pom cea mi-1 măsură peste spate de gândeai că
dru, »de când Văd că tu eşti fată 'mi trecu poase decât curţile domneşti, şi pline de toate dă în sac. Când ajunse birişul cel din urmă
foamea şi năcazul!* cele trebuincioase pentru trai -— şi de post la po«rtă zise: «Domnule! nu ne bate în z ‘-
— «No, hai Alexandre, acuma acasă Ia şi de fript —- şi curţile erau tot acolo în pă dar, că noi nu suntem de vină, că am în
tine, acolo, unde te-ai născut tul* dure, în locul colibei. Mulţămiră lui Dzeu şi târziat aşa tare, că uite, în pădure, colo unde
— «Hei, draga mea! Acolo nu-i de-a să puseră a căuta una alta prin curţi, şi du- era numai e r j— nu mai de mult, coliba cea
merge, poate că nici n’aşi nimeri că eram pă ce dădui ă de ale traiului — să puseră la părăsită a pădurarului azi aflarăm nişte curţi
mic, când am venit de acolo; dar’ chiar să prânz. mai minunate ca a Măiiei-tale, şi noi ne tot
nimeresc n’aşi merge bucuros că domnul la Birişii domnulului în toată ziua veneau Snholbârăm şi ne minunarăm de ele, până ce
care a slujit tata e atât de pogan de-a omo- câte cu zece cară în pădurea; aceea după uitarăm nu numai poruncă Măriei-tale, dar’
rît şi pe tata şi pe ţnama numai Că ce i-să lemne, şi fiind aproape de sat, ajungeau încă şi mâncare; blăstămaţi să fim de am mâncat
păru că ar fi înstrăinat lemne din pădurea lui!* de cu vreme acasă. azi ceva!» —
,■ -—!■ «Nu face nimic Alexandre, hai să In ziua aceea iară veniră ei, şi trecând — «Aşa ? zise domnul, mai potolindu-şi
mergem că va fi cum va rândui Dzeul* prin poeană unde ştiau ei coliba, rămân în mânia, noa bine; mâne dimineaţă să mergi
Şi s’au dus amândoi in pădurea aceea mărmuriţi de frumseţa curţilor, cari s’au făcut să chemi pe mişelul acela, care a cutezat a-şi ,
şi au dat de o colibă părăsită, era coliba în numai de ieri pănâ az;. Şi să tot înholbară face in pădure casă — fără ştirea mea, să-i
care să născuse Altxandru. Muierea făcu iute birişii pe de toate laturile, pe lângă cele curţi chemi la mine; ai priceput?«’
ceva de cină, adecă fripsă nişte bureţi ce până era târziu după ameazi atunci îşi aduc — ■ «Priceput domnule!*
aflase prin pădure, cinară, şi după ce ziseră abia aminte ce domn au, şi-şi încărcară iute Şi să duse birişul a doua zi la surţile
rugăciunile s’a culcat şf au dormit. S’au cul carâle, şi dau bici la boi să ajungă curând din pădure,, şi spuse omului din ele că e
cat — să ’nţălege — pe vatra goală, căci, acasă. Dar’ totuşi ajung târziu acasă, colo poftit in sat la curtea boereasc.'.