Page 3 - Bunul_Econom_1906_24

Nr. 24 BUNUL ECONOM _ _ _ _ _ Pag 3

calitate şi cantitate. Ca să cunoaştem Să culeg foile de tarhon şi leoştean, ascuţite şi luc:oase, piept larg, şira spi-
mai bine dacă cea mai mare parte din cari să usucă şi să păstrează în anume nărei draptâ. şale largi, ugerul mare,
ierburi sunt înflorite, dimineaţa până ce săculeţe pentru a fi întrebuinţate în tim­ moale şi tşit afară spre. pântece, ţâţele
nu s’a ridicat rouă, ne plimbăm prin li - pul iernei. Foile de tarhon sâ pot păstra mari şi moi. vâna de sub pântece ca
vede şi dacă picioarele să încarcă de şi în oţet sau saramură. Să culege fa­ şi cele de pe uger să fie groase, ochii
mult praf, care este polenul florilor, este solea şi mazărea pâfetae, care să între­ eşiţi puţin afară şi cu o căutătură blândă.
semn bun de a cosi iarba. Cositul li­ buinţează în bucătărie, să se păstreze Oile, dacă nu s’au tuns în Maiu, să tund
vezilor naturale să face ca şi la cele ar­ pentru iarnă ca conzerve opărite, şi us­ în această lună,
tificiale, şi aceleaşi regule la facerea fâ­ cate sau în saramură Sâ culeg căpşu- Râm ătorilor cari pasc pe ogoare,
nului şi la facerea căpiţtlor, le avem nele care să întrebuinţează ca poamă trebuie să li-să dea apă bună, curată
în vedere. Un hectar de li vede naturală gastrică şi sâ serveşte la masă, sau să şi îndestul perptru be^rt, ca sâ nu să
poate să dea dela 2— 6 mii kilogr. fân face dulceaţă şi şiropuri. îmbolnăvească de brâncă.
uscat. Livezile naturale prin luna Au­ In potgorii. S i stropesc viţele cu Albinele. Roitul urmează în această
gust să mai cosesc pentru a 2 a oară, lună mai cu seamă când iarna a fost
salamnră ca şi în luna Maiu. O altă lu­
acest fân poartă numele de otavă. Mu- lungă şi primăvara mai secetoasă.
crare care să poate face încă de, pe la
şuroaele de furnici de prin livezi să pot 15 ale acestei luni, este plivitul viei. „Albina".. V. S M O ffU ,
stârpi astfel: Să amestecă un litru gaz La plivit să rup toţi lăstarii de prisos
petroleu, cu un kilogr. săpun negru, di- daţi din rădăcină sau din coarde, cei
solvat în 100 litri apă, acest amestec rămaşi să leagă cu teiu netopit, ca stru­ înaintarea economică a
să toarnă în furnicar şi astfel furnica- gurii sâ fie supuşi rât să poate în bă­ comunei Săliste.
rile să prăpădesc. *
I taia soarelui. Plivitul e bun să se facă
Cositul măzănchei. Măzărichea să- pe un timp noros, după plivit via să S ă l i s t e la j o . Iunie iq ob .
mănată ca plantă de nutreţ să cunoaşte stropeşte cu salamurâ şi după aceia să Aşezată comuna Silişte lângă munţi
când este în floare, cositul, uscatul, strân­ sapă Stropitul să face după-ce s’a ri­ (aproape de Sibiiu) are foarte puţin pă­
sul şi păstratul fânului de măzâriche să dicat rouă de pe foi şi pe un timp căl­ mânt potrivit pentru agricultură. In ur­
face ca şi la fânul natural. Măzărichea duros. marea aceasta ocupaţiunea principală
care să lasă pentru sămânţă să coseşte Vitele de muncă. In această lună aleăsă de locuitorii acestei comune şi a
după ce teciie s’au copt. Măzărichea celor învecinate fuse oieritul. Cu mii de
căldurile fiind mari, lucrările câmpului
poate să producă la hectar până la trebuie să se înceapă mai de dimineaţă, oi păşteau munţii din graniţă cu Ro­
7 000 kilogr. fân uscat şi sămânţă şi când dă căldura să lasă vitele să se mânia şi chiar câmpiile României. Pro­
18— 25 hectolitri. ductele realizate dela oi le trimeteau
odihnească. Vitele de muncă în timpul
In grădina de pomi. Să urmează verei pot lucra 10 ore pe zi. Boul şi bi­ apoi acasă şpre valorizare, să susţineau
cu altoitul pomilor cu ochiu sau mu­ volul să întrebuinţează ca animale de pe ei, familiile lor şi/aveau pe lângă
gure, să taie lăstarii cari au dat din muncă dela 3 — 10 ani, de aceia să în- aceasta din destul ce pune chiar şi ia
rădăcină şi „ţulfjină,, sau, dip,, ,cxăcuţele f graşe pentru măcelărie,, Vacile să dau o parte pentru zile negre. Multe fami­
tinere cari n’au o creştere regulată. Dacă la taur ca să poată făta în luna Martie lii fruntaşe ale acestei comune erau re­
timpul este secetos, pomii trebueşc udaţi. şi în Aprilie; vacile să taur dela vârsta numite prin avutul lor câştigat în cinste
Să culeg corcoduşele, vişinele şi alte de 2 '/a ani, iar’ taurul să întrebuinţează din oierit.
poame văratice. dela 3 — 6 ani. Vacile, poartă sarcina până Timpurile bune, cum le zic mulţi,
In grădin a de legume. Legumele la 9 luni, în acest timp vacile trebueşc fe­ au trecut, — anii critici pentru economi
să udă regulat şi să curăţă de burueni. rite de loviri, de răceală, decâldură şi prea au nimicit mijlocul de trai bun al oieri­
In aceasta lună să samănă ridichea de multă umezeală, trebuie bine hrănite. lor. Pe lângă aceasta în România să
toamnă, şi după ce a răsărit să răreşte, O vacă bună de* lapte trebuie sâ fie sporesc cei de acolo, ai noştrii sunt de
lăsând depărtare între ele de 40 cm. blândă sâ aibă capul mic, coarne mici multeori preteraţi, — câmpiile să tra-

Aşa şi făcu Alexandru; mâncă ceva ce el până dă de un câmp mare cu iarbă până Aiinunâdu-să Alexandru şi de acestea
mâncă, îşi luă merinde şi bâta în mână şi în brâu; acolo era n ciurdă de boi mari, dar’ vedenii merge mai departe până ajunge la
hai la cale. Şi s’a tot dus s’a tot dus, până, slabi, numai cu pielea pe oase: să legănau curţile lui Dzeu sfântul. Cu multă sfială întră
a dat de-o apă mare. Ar fi trecut bucuros de slabi ! Să minună mult Alexandru de asta înlăuntru şi dete bineţe ca un om de
dincolo, dar’ nu era nici pod nici luntre, — vedenie: cum de boii acei mari, în aşa bună omenie. (Va urma).
iar’ de-a înnotul nu să încumeta să-o treacă şi multă păşune, şi numai nu cade de pe pi­
fiind apa foarte iată. Deci sta pe gânduri: cioare de slabi?
ce să facă ? Dar’ merse el mai departe până nimeri
Atunci apa-1 întreabă: >ce stai aci intr’un câmp năsipos, numai ici colea câte o De Maria Ernest. —
omule ?« > buruiană, şi acolo văzu o ciurdă de boi mici,
— »Stau, răspunse el, că aş trece din­ dar’ frumoşi şi graşi de gândeai că acu-acu Gâşte grase mari şi mici
colo şi nu-i aci nici pod nici luntre şi de-a plesnesc de graşi. Pasc pe mal, o turmă
îpnotul ’mi-e frică să întru!» De asta vedenie să minună Alexandru Şi băiata de Ţigan
— »Şi unde mergi tu omule?* şi mai tare, dar’ merse mai departe până Vine încet în urmă.
— »Eu aş merge până aş da de Dzeu ajunse într'o pădure mare, acolo poame multe
sfântul că am un lucru mare să-i spunU şi grâneţe, şi prin copaci nişte pasări mări Şi ia plânge hu, hu, hu!
— »Aşa? Atunci te trec eu, dar’ să ţipau cât le lua gura : »vai de noi şi de noi Tremură şi plânge,
întrebi pe Dzeu: de ce în mine nu este nici că rău vedem, rău am văzut şi mai rău vom Gâştele mai cătră mal
peşte, nici broască, nici o jivină ?* vedeai* Ele adecă ţipotau de foame. La un loc le strânge.
— Că-1 voi întrebai Mergând Alexandru mai departe ajunse
Atunci apa să desface în două, şi merge într’un tufiy numai icî-colea câte p alună, Hu, hu, hu! Cu douăzeci
Alexandru ca pe-o cărare de prin cucuruz acolo mii de păsărele ciripiau şi cântau: A venit d’acasă,
prin mijlocul apei. »bine ni-a fost, b ne ni-e. şU-tnai bine vom Iar’ acum o gâscă nu-i,
Ajungând de cealaltă parte tot merge ajunge, că suntem tot sătulei* Găsea cea mai grasă.