Page 4 - Bunul_Econom_1906_28

P»g 4 - ____________________ . BUNUL ECONOM Nr. 28

joacă. N’am găsit nimic nou, nimic ori­ Suntem în faţa( unei prăpăstii, şi viaţă Cât priveşte noua scăpare pentru
ginal, nimic interesant în desbaterile a căzut într’ânsa». poporul rus, Tolstoi o vede în pacini-
Dumei. Toate acestea au fost spuse şi Discuţia trecu la chestia a g ra ră : nicul anarchizm. Tolstoi predică cuce­
auzite de sote de ori. Deputaţilor nu rirea pasivă a pământului prin ţărănime,
le vine nimica nou în minte. Priveşte »Ceea ce am spus în anii trecuţi şi începutul unei vieţi nouă. »De rolul
ce-’mi scrie un englez: «Aşteptăm din asupra chestiei agrare — urmă Tolstoi viitor al unui guvern nici nu mai poate
partea Dumei voastre căi nouă, ea însă — susţin şi acuma: complecta soluţie fi vorba în această teorie«.
ne imită», Duma nu are nici o idee a chestiei agrare e posibilă numai prin
proprie, totul e imitaţie, ea îmi amin­ împărţirea dreaptă şi complectă a , pă­
teşte de modele din provincie. Pălă­ mântului. Asta e singura bază, care poate Mâncarea poamelor necoapte.
riile ce nu să mai poartă de mult în servi drept soluţie acestei cestiuni în
capitală, găsesc cumpărători în provin­ Rusia, soluţie pe care n’o privesc din Acum că e vremea poamelor şi
cie, pentru-că fiecare îşi închipuie, că punct de vedere social, ci din punctul fructelor de tot felul, nu strică câte-va
sunt moderne» Duma nostră e o ast­ de vedere al guvernului, căci sub ac­ vorbe asupra obiceiului devenit lege la
fel de pălărie demodată de provincie. tualul guvernament chestia agrară nu noi de a mânca fructe necoapte.
X "
'
'
Revoltătoare mi-să pare pentru-că toţi poate avea o soluţie mai bună. Regi­ * Nu sâ poate zice Că nu s’ar şti
aceşti parlamentari sunt sub nivelul mij­ mul vechi e imposibil, dar’ cel nou e de săteni ca şi de tîrgoveţi, că mân­
lociu al societăţii noastre şi-’şi preiau şi mai imposibil. Poporul rus samănă cu carea fructelor crude pricinueşte boa le
cu convingere misiunea de a decide de acel erou din vremuri străbune, care de stomac ce dau în friguri şi de multe
soartea unui popor de 100 de milioane. stă la încrucişarea a două drumuri şi ori în friguri rele şi chiar lingoare. Copii
Şi-’n sfârşit Duma este desgustătoare pe care îl aşteaptă peire pe ambele. mai cu seamă îi vezi toată ziua şi pe;
pentru mojicia ei, pentru neveracitatea Pentru Rusia să prezintă o nouă scă­ nemâneşte cu fructe verzi, şi apoi beau
motivelor expuse de dânsa, pentru exa­ pare. Cum să prezintă această scăpare apă şi gata boala, ei n’au de ce lăpăda
gerarea valoarei ei şi mai presus de vreau să descriu în lucrarea mea de obiceiul de a mânca iructe crude, când
toate pentru furia ei. acum şi de-aceea vreau s’o şi explic în pilda le-o dau părinţii.
câteva cuvinte*».
Tolstoi tăcu puţin, iritat, şi reîn­ Când răul e înţeles de fiecine, e
Tolstoi. tăcu câteva clipe şi apoi de mirat cum nu să desbarâ de el;
cepu apoi:
urma: nînvăţul are şi desz'âţ« spune zicătoa-
«Prima misiune ce o avem acum rea poporului şi apoi când cu ochii ve­
»Ceea-ce mă uimeşte este nesoco­
este să împăcăm clasele ce să duşmă­ dem cura ne bolesc copii din pricina
tită activitate a guvernului cu privire la
nesc. Aceasta este o misiune nobilă. La represalii. E lucru clar, că tiparul ne­ asta tot nu ne prindem la minte?
noi însă nu să vorbeşte, decât de po­ legal trebue să aibă cele mai pericu­ Dacă răul ar fi de nebăgat în
litică. Te poţi ocupa cu politica, dar’ e loase urmări pentru libertatea presei. seamă, dacă el n’ar trânti la zăcere
imoral să faci din ea suprema temă copii şi oameni mari — tocmai în vre­
Martirii tiparului sunt sărbătoreşti ca
a vieţii. Omului îi este doar lumea în­ eroi de cătră presă. De aceea una din mea muncii câmpuhd, dacă obiceiul în
treagă deschisă, lumea iubirei, a cerce­ două trebue distrusă, s’au libertatea sfirşit n’ar avea urmare rea mai târziu,
tării adevărului, a gândirei, a artei... asupra sănătăţii poporului, poate n!ar fi
presei, s’au represaliile.
Aici trebuie să-’ţi cauţi ţinta vieţii şi să de zis nimic. Răul cel mare, nemăsurat
aduci şi pe alţii pe acelaşi drum. Dar’ Şi pentru că libertatea presei nu de ,mare, este că copii îmbolnăviţi de
despre asta nu vrea să ştie nimeni ni­ mai poate fi distrusă, guvernul trebue mici şi prinşi într’una de friguri din
mica, ca şi cum dela început n’ar fi să ridice represaliile, pentru a nu-şi face pricina mâncării fructelor verzi, slăbesc
existat altceva, decât ziare şi Duma. singur rău«. f şi boala le suge sângele, aşa că nu-şi
mai pot veni în fire, iar’ întrând slăbiţi
tru'tutun mult mai mult decât 3 cr. pe zi, şi de renaştere. Deci uimiţi trebuie să întrebăm: în luptă cu nevoile vieţii, nu ne putem
ce sâ alege din acei bani? Fum şi iară lumi ce e cauza? Răspund faptele, că precum s'a făli cu o populaţie chipeşă şi voinică.
Să nu să amăgească cineva a crede, că lăţit fumatul la singuraticile naţiuni, şi cu In vara trecută mă aflam în satul
doară agricultorul, care produce tutunul are acesta sărăcia şi înveninarea, aşa a scăpat Păngâracioru şi văd pe prispa unei case
folos. Tutunul stoarce agrii mai tare ca ori puterea virilă, bărbăţia din sinul naţiunilor. un flăcău lungit la soare, care nu mai
ce plantă şi prieşte numai în loc gras şi Bărbaţii fumători, născuţi din părinţi fumă­ ştia unde este, aşa de greu bolnav era.
foarte bine cultivat. Dacă locul de grâu Dam tori, după atâtea înveninări sunt o slabă spe­ întrebând pe părinţi de pricina bpalei,
cultivat cu acea îrgtijire şi diliginţă ca cel ranţă de cultură şi progres. Spaniolii scăpă- mi-au spus că nu-şi pot da socoteală,
de tutun, atunci am vedea diferinţa. Iohnston, tară mai întâi pas de pas cu dedarea la fu­ dar’ că.de două săptămâni zace într’una;
chemic englez, arăta teritorii mari cari âu mat şi acum să duc Turcii, că sunt cei mai l’au descântat babele, l’au purtat pe la
rămas neproductive, sterpe din cauză că au mari fumători în tot orientul. Cu noi la un mănăstirea Bistriţei, de geaba. Îîlăcăul
fost mult timp cultivate cu tutun. loc trâeşte poporul ţigănesc, la care chiar însă era bolnav şi sgâlţiat de nişte fri­
In fine nu putem a riu aminti părerea şi copii fumeazl, dar’ şi. este cel mai de jos guri de cele năprasnice că nu mai ştia
renumitului autor francez, Iuliu Michelet. El popor al monarch ei noastre. ce e de el. Am mers la primărie să
pune în vedere lumea clasică romană, evul In vederea acelora s’a început astăzi o cer nişte curăţenie şi chinină, dar’ n’am
vechi cu oratorii, poeţii, bărbaţii de Stat, be- lucrare nouă, bărbaţii de ştiinţă culeg date, găsit, sâ isprăvise de o săptămână deşi
liducii, filosofii de atunci etc. După întune- să arete, că tutunul este adevărat venin, care oraşul piatra să afla la o palmă de loc,
recul evului mediu, vine epoca de renaştere slăbeşte memoria, conturbă nutrirea, ş. a. In ÎM am dus apoi la închisoarea Păngara-
ia ştiinţe şi cultură, aducând cu sine iarăşi fruntea lor e renumitul medic francez Dr. A. ţilor, unde găsind, dădui flăcăului cură­
oameni mari şi de admirat, deşi atunci nu Galopin, cu afirmaţiunea înspăimântătoare, că ţenie şi după trei ceasuri chinină Care
era tiparul şi deci învăţătura era tare scumpă, să stinge acea familie, care a numărat în sî- îmi fu mirarea când a doua zi văzui
că pe o carte să cerea preţul unei averi. nul sâu patru gent/raţiumuni de fumători. pe flăcău venind la gazdă la mine sâ
Insă astăzi învăţătura este gratuită, în fie-care îmi mulţumească că l’am scăpat de
Acum să se întrebe fie-ce fumător: oare
comună este una ori mâi multe scoale, căr- boală! lntrebându-1 cum a căpătat boala,
eu de ce fumtz ?
ţile sunt potop de eftine, şi totuşi lipsesc mi-a spus curat că i-a venit după-ce
Dr. Georgiu Popa.
oameni mari ca în lumea veche şi ca în epoca mâncase prune necoapte şi băuse apă;