Page 1 - Bunul_Econom_1906_31
P. 1
Anul VII. Or&ştie (Szâszvâros), 12 August n. 1906. Nr. 31
REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Reuniunii Economice din Orăştie“ şi „Reuniunii române de agriculturi din comitatul Sibiiulul“
A B O N A M E N T E : A P A R E : ! I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) I se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an. În flecare Duminecă. | Abonamentele şt inserţiunile se plătesc înainte.
dar pentru aceasta e nevoie să-şi spo mesc cu hrană şi locuinţă proastă, de
F ac oare lux ţar anii ? rească venitul ca să aibă ce economisi. n’ar mai avea şi gustul de a să îmbrăca
Să aibă o minte mai născocitoare, să măcar sărbătoarea mai curat, ar fi chiar
(Urmare şi fine).
fie mai aprigi după muncă şi câştig Să în halul leneşului din poveste.
E drept, şi că ţăranii nostrii nu sunt nu tot aştepte pogoane de pământ dela
economi şi că trebuie să căutăm a-i stat, ci să caute a le lucra bine şi cu Ar fi un bine, dacă ţăranul ar simţi
face să fie. Pricina au fost năvălirile mai mare folos pe cele ce le are. Să nevoie nu numai să se îmbrace curat
străine şt zacuţiile nemiloase ale câr- şi frumos, dar să aibă casă bună, gos
mai cugete şi singur ce să facă cu roa podărie aşezată, curte curată şi îngră
muirei. Economia era adesea prilej de dele pământului ca să aducă mai mult
caznă şi moarte. De vreme ce, îndată tolos. dită, pomi în grădină, uliţele satului cu
ce să ştia de unul că are ceva, tâbârau Ce folos că pune, de pildă sfecle rate, copii spălaţi şi premeniţi. Dar’
pe el Turcii ori zapcii şi vai de el să şi cartofii, şi n’au preţ? Atunci, decât pentru a avea toate astea trebue îndru
nu fi dat tot ce avea, Aşa fiind, pentru să le dea pe nimic, mai bine să mai maţi spre-o muncă spornică şi regulată.
ce-ar fi fost pmul econom ? Muncea doar Acestea nu să scapă numai cu vorbe,
pue muncă şi să îngraşe porci, cari au ci să cere să aibă de unde lua pildă,
atât cât sâ-şi ţie viaţa. Economia e ur preţ mare şi să caută, ori hrănească va
mare firească a traiului nebântuit de cile de lapte, şi viţeii, căci brânza şi dela învăţător şi învăţătoare şi dela
primejdii, când omul nu tremură în untul au iarăşi preţ, tot aşa viţeii frumoşi. preot. Cei mai lesne de îndrumat ar fi
fiecare clipă pentru viaţă Ţărânii străini tinerii însuraţi cu fete cari au făcut
sunt economi, fiindcă au avut, dela o De asemenea, în loc să vânză po şcoala. Aceştia povăţuiţi, ar sluji de în
rumbul, să crească păsări, cari au preţ drumare şi altora.
vreme noroc de asemenea traiu. Din
pricina împrejurărilor neprielnice, la noi şi ele şi ouăle. Aşa tac ţăranii din Olanda, îndată ce sătenii vor fi mai cu
s’a luat chiar în bătaie de joc economia, cari trimet untul şi ouăle prin Anglia. prinşi vor căpăta şi gustul de-a econo
dovadă zicătoarea: »Cu’n pitic tot calic; Aceştia au pământ prost şi puţin, cu misi. Cine are o sută pusă bine, mai
toate acestea cu munca şi iscusinţa lor,
cu’n rac, tot sărac!», »Pune mâţa’n fiare, râvneşte să-i pue păreche. Iar când va
când mulge vaca!« ori »Dintr’un ou stau bine. avea o mie, ori va fi pus banii în vite,
drege borşul de xlouă ori!« Toate aces La noi ţăranii au pământ bun, şi nu va schimba mia şi nu va vinde vi
tea să spun pe sama celor economi, unii au şi mult, dar’ din pricina neşti- tele să cumpere, să facă lux, ci va aş
celor porecliţi »zgărie brânză», de oare inţei, duc lipsă şi nevoie. Nu luxul, ci tepta să câştige alţi bani, ca să Cum-,
ce zgârciţi până peacolo ca în ţările neştiinţa e devină, pentru sărăcia lor. pere ţoale şi broboade. Românul zice
străine nu avem. Fără îndoială trebuie Aceasta poate îi mai înghioldeşte bine: »Omul de ce are de ce doreşte
să deşteptăm în săteni simţul economiei ; la muncă, de oare-ce cum să mulţu să mai aibă«.
nu mai trăeşte, nici unul n’a mai rămas dintre nimic în gură, căci împărţia toate neajunsurile
- 5* F O I Ţ A wn-
noi toţi!» cu soldaţii săi. Pe patul său de companie, în
«Cum? Nici unul ?« să răsti Regele, «tu multe nopţi a nins şi a viscolit aşa de tare,
It& M . eşti încă viu, şi cel de colo, iacă doi, şi de încât a trebuit să aşeze câteva scaune porta
— De Carmen Sylva. — colo vine altul, iacă trei, patru, cinci, şase, tive de fer peste manta, pentru-ca să rămână
şepte, opt, nouă, Zece. întoarceţi-vă, trebue să teafăr.
Era în noaptea rece, ploiasă şi neagră luaţi reduta, trebue, vă zici înainte, marşU înaintea cortului său, sta un tânăr sol
ca păcatul, după lupta sângeroasă dela Gri- Astfel îşi strânse el însuşi oştirea ce o şovăia dat de strajă, căruia îi ardea inima de pă
viţa. Regele Carol săvârşise minuni de vite şi o duse el însuşi înapoi unde era mai deasă rere de rău că a trebuit să rămână, căci şi
jie cu mica sa armată. De trei ori focul ia ploaia de gloanţe, şi redula fu luată! Şi ce ei voia să se facă vrednic de «Crucea Sf
dului asvîrlise înapoi de pe rădvanele Plev- era mai mult incă, păstrată peste noapte, când Gheorge» si «Virtutea Militară*, şi acum scăpă
nei pe vânători şi pe dorobanţi. Regele sta Turcii făcură o nouă încercare de a scoate din mână un prilej aşa de frumos, în care
cu faţa lui severă, ca cioplită în piatră şi cu pe Români de acolo. Regele Carol :edea în ar fi putut să-şi arete curajul. Noi trecea prin
ochii săi de vultur, în mijlocul, câmpului de cortul său şi asculta împuşcăturile cărei spu minte că putea să se afle şi el prin aceia
bătălie, în ploaie de gloanţe şi când pentru neau că s’a început un nou atac, şi sâ întrebă: cari acoperiau câmpul de bătae, ale căror
a treia-oară oamenii lui să retrăgeau, pentru- Oare armata lui cea tinâră şi neexperimen vaete erau şi mai înspăimântătoare ca muţe
că jumătate din ei, tocmai două mii, ză tată va mai avea putere şi curaj, după acea nia lor, când numai cu feţele lor palide che
ceau la pământ, atunci lacrimile îl năpă lungă zi grea în c»re a văzut atâţia inşi că mau mărturie cerul, că s’au^luptat ca leii, îm
diră pe obraji, dar’ cu glas de tunet striga zând? El mai văzuse şi că Gri viţa nu era potriva unor ziduri, cum ziceau e;, pe când
el cătrâ cei cari bâteau în retragere: «în Plevna, ci mai era o vale intre fort şi reduta Turcii după redvane trăgeau în carne vie. Să
cotro ?« cea mare. Cu inima împovorată de griji stă gândia numai ce bucurie era să facă miresei
«Vai stăpâne! Nici unul dint’rai noştri tea acolo. Somnul li sâ lipea de gene, nu luase sale când s’ar fi întors acasă împodobit cu
