Page 3 - Bunul_Econom_1906_31
P. 3
Nr. 31 B U N U L ECONOM Pag 3.
Dacă afară de teritornl minimal chiri a re teritorial mai sas numit pe sama nostrii, puţină pricepere şi bunăvoinţă
-strict luat al şcoalei de arbori mai este şcoalei economice de repetiţie cui-în spre acest lucru.
deosebit la dispoziţie o grădină de po- văţător specialist, contractul însă tre Multe sunt obiceiurile economilor
mârit cu teritor corespunzător la cul buie încheiat pe cel puţin 12 ani. 'nostru de aşi nşezi cerealei--, aduna’e
tura poamelor conform împrejurărilor ... (Va urma). spre păstrare. Precum acest a obiceiuri:
regionale, --- este de a să construi un aşa şi locul este deosebit. Putem zice,
cuptor de uscat poame proporţionat Păstrarea bucatelor. că câte case, atâtea obiceiuri; încă şi
teri torului, respective producţiunii mere mai mult, şi chiar unul şi actlaş eco
lor, perelor şi prunelor, care să ser nom, în un an vede de bine a-şi pune
vească nu numai la urcarea produc Trecând vremea secerişului, fiecare cerealele într’un loc şi în un fel, într'al
ţiunii recoltate de pe acel teritor, ci econom ’şi adună bucatele sale multe, tul an, schimbă locul, schimbă feliul de
pentru o taxă anumită şi pentru us puţine, după cum i-s’a dat mană de păstrare. Şi de aici să poate vedea pe
carea producţiunii altor proprietari. ajutor, după cum a fost de harnic, după cât de mică însemnătate să dă luc
cum a fost însufleţit pentru munca, din
Procurarea recuizitelor de altoit, de rării acesteia, care mult este hotărîtoare
care îi este dat de a trăi, după Cum
manipulaţie, de curăţit, de legumărit, de întru a avea rodul pământului curat,
viierit, de pomărit totdeauna cade în şi-a ştiut chivernisi avutul său cu cu cerinţă, ce în în locul prim e a să so
noştinţele firei, după curti în fine dela
sarcina comunei politice, respective a coti pentru păstrarea cerealelor.
susţinătorului şcoalei. început lucrarea lui a fost binecuvân Deocamdată despre două lucruri
tată cu cinste şi omenie.
voi să amintesc. Despre păstrarea ce
i§. 16. ' , Pământul de o parte şi-a dat ro realelor în feliul ca să le scutim de
Pentru şcoala de repetiţie cu în^ dul îmbelşugat, celor pu puţin du pu prav. Ştim, că dacă stau grămadă ce
văţâtor specialist deosebit, dacă ramul ţin, celor cu mult cu mai mult. A cei a-ce, realele, şi mai ales la un loc uscat de
principal al economiei este pomăritul. abia au aşteptat să-’şi vază pânea din tot, cum este în cele mai multe cazuri
viieritul şi legumăritul, respective unul bucatele nouă, nu să mai cugetă pen podul paselor, şi ele să prea usca. Prin
dintre aceste, în acest caz este a să tru păstrarea lor mai îndelungată, pen- aceasta apoi bucatele, ele înseşi for
asigura pentru scopurile şcoalei econo tru-câ vor zice ei: »am şti noi ce să mează pravul. De altă parte neavând
mice de repetiţie cel puţin un teritor facem cu bucatele, numai dacă le am de loc primeneală s’au puţină de tot,
de 5 jugăre catastrale, —- unde însă avea«. Durere, că între împrejurările de îşi perd cerealele însuşirea proprie lor,
ramul principal al economiei este agri azi categoria aceasta a economilor mun adeca cruzimea, frăgezimea. In urmă,
cultura este a să asigura un teritor de citori este mai numeroasă. Aşa dar’ având în vedere faptul de mai mare
cel puţin 20 jug. cat. pământ de cali pentru a expune întocmirile pentru pă însemnătate, că prin păstrarea neraţio
tate bună. strarea bucatelor, şi mai ales a semîn- nală, să perde puterea de germinaţiune
Acest teritor este a să destina pe ţurilor de spicoase în acest înţeles înza- a boambelor de cereale, asupra acestui
cât posibil în interiorul comunei sau dar s’ar tace, cu toate că şi pe c‘ei-ce fapt apoi trebue să şe întoarcă privirea
aproape de aceea, cel mult în depărtare ]a prima privire hu-T'vS ‘'interesa felini fiecărui econom, Pentru-că, dacă e ade
de 1.5 kilometri şi numai într’o tablă de a păstra raţional pe aceste semân- vărat, că »ceea ce sameni, aceea ră
s’au încât aceasta ar fi imposibil cel ţuri, ar trebui să ţie şi ei. seama de sare», neavând semânţa puterea de
mult în două nu mai departe una de anumite întocmiri. germinaţiune, să răzbună de sine prea
alta de un kilometru. puţina îngrijire a acestor cereale atunci,
Recolta de grâu, de sâcară, orz,
Teritorul destinat pentru pomărit ovâs, peste tot a acestor mai de căpe când semânţa o sămănăm şi nu răsare,
si viierit este a să da întotdeauna în- tenie cereale afară de a cucuruzului, ci este aruncată numai fără mult rost.
»
tr’o tablă ca astfel să se simplifice paza din anul acesta o ştim, şi ca păstrarea Astfel, ca să putem fi feriţi de
producţiunii. acestora să fie cât să poate de desă primejduire, trebue să ne ştim noi în
Comuna poate asigura şi prin în- vârşită, să recere din partea economilor sine păzi. —■ întocmirile noastre de-a
tare şi cu neînfrântă credinţă în Dumnezeu. Inlr’o vreme, pe când căuta adăpost în le spuse că-1 vor zări pe Ştefan în luptă, căci
Stan să gândea la , aceea noapte în care Şte munţi şi i-se părea că nu va mai putea să ţie a venit să apere pe Rege şi ţara sa, atunci
fan gonit de Turci răzbise până sub zidurile piept duşmanilor, a fost găzduit în casă unei toţi îşi făcură semnul crucei, încredinţaţi că.
Cetăţii Neamţului şi, învins, acoperit de răni femei voinice şi frumoase şi adormi de obo poate totuşi soldâtul grăia adevărat,
sângerânde, bătu la poarta zăvoi îtă şi cum seală. In zori de zi ea îl desteap'ă din somn (Va urma).
nici o mână nu-i deschise, ci dimpotrivă, ră şi atunci văzu el venind pe cei nouă feciori j
suna glasul mamei/sale: ai ei, fiecare în fruntea unei cete mari; ea îi Binefacere modernă.
»Cme e străinul care bate la poarta fiuf trimise peste noapte ca să strângă oastea
lui meu?« pentru Domnul lor, şi cu această oaste câş — »Fetele senatorului nostru sunt
»Eu sunt marnă,, deschide! Sunt biruit! tigă el biruinţi peste biruinţi, până-ce Turcii foarte miloase«. — »Cum aşa?« —
Rănile mă dor. Deschide, mamă 1 Turcii îmi fură isgoniţi din ţară şi Ştefan făcu o învo »Ele dau concursul lor desinteresat la
adumelcă urma!» ială cu Papa dela Roma ca să apere creşti sărbarea pentru fondul de îmbrăcăminte
>Cine eşti tu, străine, care ai îndrăs- nătatea de Turci. Ştefan cu ţărişoara lui a a săracilor«. —- »Cine ţi-a spus?« —
neala să vorbeşti în numele meu şi cu vocea fost un zid de care să spărgeau valurile nă
»Tocmai acum şi-au comandat toaletele
fiului meu ?'Nici odată fim! meu nu s’a întors vălirilor şi el a ţinut pe loc potopul holde
cele m ai elegantei.
bătut din războaie. Fiul meu e pe câmpul lor tuceşti.
de luptă şi spulbeiă pe. vrăjmaşi. Şi dacă to- Stan să gândea la toate astea, până când
tuşfi aduci ruşinea asta asupra capului meu, veni schimbul gardei şi cum măreţul oaspe — Să vede că tu nu o duci prea
atunci află că învins nu vei intra aici!* încă nu plecase, îl cuprnse jalea la gândul bine cu măestrul tău, Ioane.
Şi Ştefan îşi duse buciumul la gură, că trebuie să-şi părăsească postul. Soldaţii îl
— De unde şti aceasta?
strânse oastea s’a risipită şi goni pe duşmani întrebară ce s’a întâmplat, şi el zise încet:
peste Dunăre dincolo de! hotare, şi să întoarse »A venit Ştefan-cel-mare«. Aceştia să uitară — Fiind-că o ureche e mai lungă
apoi biruitor, salutat de maică-sa cu lacrimi lung la el, şi crezură că grozăviile de peste decât cealaltă.
de bucurie, în Cetate. Aceasta era maică-sa!? n s i u n a nopţii l'au m d n mi iţi, elinii