Page 1 - Bunul_Econom_1906_34
P. 1
Anul VII Orăştie (Szâszvâros), 2 Septemvrie n. 1906. Nr. 34
REYISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „RenninBil Economice din Orăştie" şl „Rennlnnli române de agricultură din coiitatnl Sitiiinlni"
A B O N A M E N T E : jl A P A R E : I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) j se socotesc după tarifa, oşwfpreţuri m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an. j In flecare Duminecă. Abonamentele şi inseţţiunile se plătesc înainte.
Adevărul este că prin grele vre jită cu munca, ne scoteam atâta cât ne
A V I Z . muri am trecut, dar’ mulţămim lui D-zeu, trebuia să trăim tot anul, — dar’, mai
că acum în urmă tiftipurile au început puneam câte un pogon de porumb, ca
De oare-ce avem lipsă arză
toare pentru achitarea speselor să se mai îndrepteze şi noi să mai prin să avem de mămăligă şi de uruială pen
'cu editarea feti, rugăm cu in dem curaj. tru vite.
sistentă- pe dnii restan{ieri, să Este de netăgăduit că aceste rele — Pe vremea aceea, spune de
achite urgent preţul neînsem cari ne-au bântuit, au avut de urmare acolo perceptorul, venea fiecare la mine
nat al abonamentului. un bine: ne-au făcut să ne gândim, că acasă cu banii birului; nu trebuia sâ
dacă vrem să nu mai suferim, cât am mă duc, ca acuma, de câte 10 ori la
Administraţia.
suferit în timpul din urmă, şi altă dată fiecare, până să-mi dea abia o parte
când, — Doamne fereşte, — va cădea din bir.
pe capul nostru vre-o altă pacoste, apoi — Aşa este, bune timpuri mergeau
Uscarea prunelor şi altor fructe. trebuie să muncim mai din răsputeri atunci. Dar’ de atunci, — căci sunt vr-o
De Dr. Maximilian Popovici chimist-agronom. ca până acum. 10— 12 ani, — dacă, cum ziceaţi altă
Nu voi vorbi aci decât de popu- dată, nu a-ţi avut viţă să plantaţi, sau
Dela o vreme încoace- s’ar părea, laţiunea din regiunea dealurilor şi a pod nu a-ţi avut cu ce o cumpăra, de ce
că am început a ne desmeteci din to goriilor, care a suferit, suferă şi va mai nu a-ţi sădit pomi roditori, măcar pruni,
ropeala, ce ne-a gţţprins şi ne-a ţinut în suferi încă de potopirea viilor, de pe pe aceste locuri, şi le lăsaţi pustii de
loc mai bine de'TO ani, din pricina ne urma filoxerei. Mă găsesc chiar eu într’o plătiţi fonciera de pomană ?
voilor şi greutăţilor cari au venit pe asemenea localitate, şi-mi plânge inima, — Apoi de, domnule, nici cu pru
capul nostru. când privesc spre dealurile şi coastele, nii nu este vre-o mare pricopseală, căci
acuma pleşuve, dar’ cari altă dată erau
Sunt vre-o 20 ani, de când dete nu rodesc de cât cam din 5 în 5 ani,
un izvor de belşug pentru populaţiunea
peste noi marea nenorocire a filoxerei, — îi strică mult omidele, mai brumele,
care până în timpul de faţă ne potopi care locueşte la poalele lor. când sunt înfloriţi, şi apoi şi cu ţuica
un mare izvor de bogăţie, viile. Apoi — Am sărăcit rău, domnule, de (vinars, rachiu) nu e multă treabă de
ne veniră câţi-va ani de secetă, când când ne-a luat D-zeu viile, — aşa ’mi făcut, că s’au pus prea mari taxe, din
aproape era să ni-se prăpădească şi vi grăesc sătenii când stau şi tăinuese cu tre cari, ceea pe hectar o'plătim me
tele. Şi tot de vre-o câţi-va ani încoace ei Când erau viile bune, mai vedeam şi reu, să fac nu să fac prune.
nu mai rodesc nici pomii, mai cu samă noi belşug în casă, căci din câte-va — Vezi aci, nu prea aveţi drep
prunii. prăjini de viie, mai muncită, mai nâcă- tate. La dreptul vorbind, când nfe ating
_ ' ■ i ■ i —
F O I Ţ A ^ lui tată-to. Are ce mă certa de seară, am vreme, aruncă foaea şi-o tuli repede in vale.
întârziat prânzul. Drumul da pe-o coastă de deal, um
— Repede, mămică, doar’ n’o să mă brită de câţiva stejari răzleţi rămaşi dintr’o
Fapte nu vorbe. culc în drum. pădure falnică. Acum vântul vâjâea mai tare
-— Vezi. Totdeauna zice că duci mân printre crengile dese şi înalte neîmpedecat,
carea după ce-i trece de toarne. El, ca el, nu ca’n vremile de demult, când nu-’»i putea
Soarele să apropia de amiază, tot mai
dar’ avem oameni la lucru. face chefurile prin pădurea deasă ca peria.
încet par’că alunecă pe bolta sinelie. A-i zice
Băiatul, luă traista şi plecă tot şuerând Hăt în vale era un izvor umbrit de câ
c’a obosit de alergătura unei jumătăţi de zi.
din Irunză. Maranda stătu o clipă la gând, teva sălcii, ce-’şi aţârnau a lene crengile în jos.
Smaranda a aşezat merindele în traistă,
pe urmă îşi zise : »Tot doarme fata, voiu să-’l Smaranda gândi:
cercetând de n’a uitat ceva. Mămăliga e în
iau din urmă. Nu-’i lucru curat. Ce face el »E însetat şi vrea să bea puţină apâ«.
văluită într’un şervet curat; lingurile de lemn
cu mâncarea ? George mereu bănue, că-'i tri Aşteptă dânsa cât crezu că-’i destul să ia
sunt albe şi leşiate. Sarea a legat-o într’un
mit puţină şi nu s’ajunge. Aseară m’a înfrun băiatul o gură de apă.
colţ a şervetului, s’o aibă pentru ouăle ferte.
tat faţă de un vecin: »Ce Smarando, la tine Băiatul nii i fnbar să plece.
Mâncarea e în oală, acoperită c’un pocriş.
totdeauna e mămăliga de’mprumut şi udătura — »Mă! Că mare ţi-i minunea! Ce face
După-ce s’a încredinţat că nu-’i lipsă de furat?* Să mănânce dunonul în drum. Nu el? Să mănânce? Nu cred! Nu e doar’ hă-
nimic, îşi strigă băiatul din grădină. cred, nu-’i lacom pân’ pe-acolo; doar’ îi las misit. Nu-’i născut în zodia calului 1 Ori
Culiţă împlineşte la Sân-Petru zece ani, blidul înainte pân’ să mulţumeşte. Ce face el doarme? De somnoros e destul, seamănă
dar’ e voinic şi isteţ. Vorba Marandei: »E cu mâncarea ? -George ca George, dar’ mai cu tată-so*.
mai isteţ decât toţi băieţii din sat la un loc*. mare ruşinea de oamenii străini. Aşa, tot depunând gândul, o luă pe
Copilul vine şuerând dintr’o frunză de teiu. Tot dând cu gândul, mergea Maranda, vale spre răchiţi, încet, să nu facă zgomot.
— Culiţă, repede pălăria şi du mâncare cât pe colo în urma băiatului, Culiţă*, dela o Printre ramurile de salcie şi răchită zări pe
