Page 1 - Bunul_Econom_1906_35-36
P. 1
Anul VII. Orăştie (SzâszvârQs), 9 Septemvrie n. 1906. Nr. 35—36
REYISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGÂN AL: „Reuniunii Economice din Orăştie“ şi „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiuiui“
A B O N A M E N T E : I A P A R E : I N S E R T I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 iei pe an. I în flecare D um inecă Abonamentele ,vz inserţiunile se plătesc înainte.
Dar’ şcoala, învăţătorii, cu puţină pot fi altele de cât acelea pe cari să
Din conziderare la excursiunea I
dragoste şi abnegaţiune poate să de- razimă şi şcoala tuturor naţiunilor, adecă:
pentru vizitarea expoziţiei din Bucu lăture multe din aceste scăderi, poate Lumina minţii, împodobirea inimei cu
reşti numerii proximi ai revistei noas
să îndulcească mult amar şi uşureze şi virtuţi moralei spiritul naţional, unita
tre vor apărea comulativ la 1/14 Oc-
aline multe dureri şi suferinţe, poate tea sufletească şi culturală a tuturor
tomvrie a. c., despre ce avizăm pe
să dee direcţiuni sănătoase şi preţioase Românilor şt independenţa lor econo
stimaţii noştri abonenţi.
în cultura socială şi economică, pe lângă mică.
Administraţia. cultura intelectuală şi morală, care e Pentru ca să poată învăţătorul lu-,
chemarea ei în prima linie. mina mintea şcolarilor educabili, el în
Mult rău poate fi alungat din si suşi trebue să fie bine educat. De aceea
La începutul anului şcolar. nul nostru şi mult bine încetăţenit, nu numai acela care să simte apt întru
mai voinţă să avem. această chemare să ia asupra şi această
Multe sunt scăderile de cari sufe Aşadar’ şcoala va trebui să înţe grea sarcină.
rim noi Românii în viaţa culturală şi leagă necesităţile vieţii practice ale vieţii, Tot asemenea este greşit şi acel
economică. Multe suferinţe ne amăresc să fie pătrunsă de importanţa lor şi învăţător carele crede, că este desăvâr
sufletul, multe poveri ne apasă umerii, să-’şi impună ca devisă împăcarea aces şit în cariera sa, când crede, că cu cu
din cauză că lumina razelor culturii n’a tor necesităţi şi armonizarea lor cu noştinţele câştigate da pe băncile şcoa
pătruns mai adânc organizmul vieţii idealele culturale şL paorale ale po lei, îi este deajuns, ci din contră tre
noastre sufleteşti şi trupeşti. In conştiinţa porului. i bue să cetim să ’nvăţăm, căci între ne-
noastră abia culmile sunt luminate de învăţământul nostru primar nu este perfecţiunile omeneşti să numără şi ui
razele soarelui culturii, ear’ în văi este atât de nod, dar’ nici atât de vechiu, tarea.
umbră deasă şi întunerec. In viaţa eco încât să nu ni-să poată da în chiar Când învăţătorul desvoaltă în elevi
nomică stăpânitor este aproape tot sis transformările lui prin cari au trecut spirit naţional prin aceea, că le-a ins
temul patriarchal al străbunilor din atâtea învăţăminte. pirat dragoste şi respect faţă de limba
evul mediu, viaţa socială e lipsită de o Şcoala este creată de lipsele zil şi legea românească, atunci face un paş
organizaţie luminată de principii etice nice ale vieţii cari prin conlucrarea hotărîtor spre unitatea sufletească a
şi nu să va putea închege până când şcoalei sunt mai uşor învinse şi împrăş neamului, pentru că ea să întemeiază
în locul altruizmului şi umanităţii va tiate. tocmai pe legea şi limba sa.
stăpâni egoizmul îngust, invidia pismă- Evident, principiile şi direcţiunile Unitatea sufletească şi culturală este
tăreaţă şi materialismul nemilostiv. de cari va fi condusă şcoala noastră, nu cel mai preţios tesaur ce’l poate avea
sub numele de Dobrogea. Dar’ regele Carol locurile de băi, pe acolo umbla bietul Ovidiu
- s N F O I Ţ A
I. al României trecu Dunărea şi o luă dela singur şi trist.
turci după-ce îi bătu.
Nimic nu-i înveselea ochii; împrejur erau
Inzula şerpilor. In Dobrogea e un oraş, care să chiamă numai colibe făcute din pământ galben ames
Kiustendje sau Constanţa, dar' pe vremea
tecat cu paie şi icî colo câte un pom singu
De Carmen SyJva. Romanilor să chema Torni. Acolo fu trimis
ratec, qare ’şi întindea crăcile uscate peste
Ovidiu în exil, foarte departe de Roma cea
câte o mlaştină ce mirosea urât şi câţi-va
A fost odată un poet roman pe care bogată, într’un Ioc pustiu pe ţărmul Mărei
oameni oacheşi tare, a căror limbă nu o în
îl chema Ovidiu. El a scris multe istorii fru Negre, unde nu cunoştea un suflet măcar, ba
ţelegea. Isvoare cu apă limpeoe nu prea erau
moase, şi astăzi încă, după 1800 de ani, oa unde nici oameni nu prea erau, ci numai nă-
multe şi poetul exilat învăţase să preţuiască
menii găsesc plăcere cetind ce a scris el, şi sip şi mlaştini să întindeau cât vedeai cu ochii.
apa proaspătă mai mult decât preţuia înainte
până şi în şcoli învaţă copii sâ-1 priceapă. Pe lângă aceasta şi marea îşi rostogolea va
cele mai alese vinuri din pivniţa sa.
De oare-ce Ovidiu trăia pe vremea Împăra lurile într'o vecînică monotonie şi era aşa de
tului August, să obi( înuise cu bogăţia şi cu întunecată şi posomorâtă, de parcă nu să Romanii cari să mai aflau pe acolo erau
luxul. El era bogat şi foarte admirat, şi scrise oglindea cerul întrânsa. Mai erau nişte vis oameni pe cari înainte nu i-ar fi onorat cu
într’o linişte sânină «Metamorfozele» sale. cole de nici nu bănuise Romanul că sunt o vorbă sau cu o privire, slujbaşi cari erau
Nimeni nu ştie cam ce o putut să se întâmple pe lumea asta undeva, iar’ vara o arşiţă de învinovăţiţi de furt şi osândiţi şi de sigur că
sau cu ce a supărat pe împărat, dar’ atâta să soare de ţi-ră usca gura. nici n’ar fi putut s’o ducă acolo şi că . ar fi
ştie numai că a fost exilat într’o ţară, căreia In locul unde să află astăzi măreţul ho murit de marea lui mâhnire, dacă n’ar fi avut
îi zicea pe vremea aceia Moesia; ţara asta de tel europenesc »Carol» şi uude să plimbă de o mângăere. Ori ce om trebue să aibă o mân-
atunci încoace a fost în stăpânirea multor colo până colo femei frumos gătite, ascul găere pe lumea asta, măcar de ar fi numai
domni, până-ce a ajuns în stăpânirea turcilor tând muzica militară care cântă ca în toate o culegere de fluturi sau de paceţi, o floare
