Page 6 - Bunul_Econom_1906_35-36
P. 6
Pag- 6_________________________________> BUNUL ECONOM Nr. 35—36
dent a fost ales Hodoş, secretar eu. Şi comitetul mi a adresat rugarea să-l re deşteptarea s’a din întuneric şi la pro
convocarăm adunarea constituitoare la prezint la viitoarea adunare generală, păşirea lui spre lumină ?
Deva, care s’a şi ţinut acolo sub pre care avea să se ţină la Braşov. M’am Noi românii suntem un neam care
zidiul lui Hodoş, în mijlocul unei mari supus. In adunare s’a primit renunciarea a moştenit virtuţi cari glorifică un po
însufleţiri, care par’că vedea începutul fostului comitet, sediul s’a mutat la Bra por. Şi dacă examinăm harta etnogra
unei ere noui. şov şi s’a ales un nou comitet făcân- fică ce ocupă elementul nostru, vedem
De atunci a început şirul adunări du-mi-se onoarea d’ami oferi postul de cu însufleţire câ oamenii noştri de naltă
lor generale. Am ţinut câteva şi la mar preşedinte. menire nu s’au înfăţişat numai intr’un
ginea extremă a elementului românesc. Am primit, căci mă credeam da colţ, ci au; răsărit în toate părţile.
Mi-aduc aminte că într’un oraş numai tor să fac aceasta ca cel ce am stat Dela noi cei de dincoace de Car-
trei domni au ştiut româneşte. Dar’ în dela leagănul Societăţii în serviciul ei. paţi s’au ivit Şincai, Maior şi Clain cari
toate s’a dat câte un bal românesc, de Am primit, căci speram progres; colegii au deschis istoriografia română; de aici
care nici pân’atunqi, nici de aturicia n’a mei din comitet făceau parte din elita a trecut Car păţii marele das ăl Lazar
mai fost acolo. clasei noastre inteligente mai tinere din care a întemeiat acolo învăţământul ro
Preşedinţii de atuncia ai comite Braşov. mânesc ; dela noi a răsărit Cipariu care
tului nu pfea puteau să asiste la adu Şi am început să lucrăm. Am ru a fondat etimologia română; tot aici a
nări şi astfel erau substituiţi de alţi mem gat pe mai mulţi în diferite părţi, să apărut George Bariţiu, care a deşteptat
bri, mai de multe ori prin fruntaşi din ne fie bărbaţi de încredere cari să adune neamul său prin primul ziar şi tot de
partea locului. membri noui, Am înfiinţat burse pentru aici a trecut în Bucovina vestitul Pum
elevi şi am anunţat premii pentru piese. nul care a fondat acolo şcoala română.
Dintre membrii comitetului şi<-au
Rezultatul să poate critica. Dar’ şi co La noi s’au ivit în lume şi strălucesc
câştigat merite deosebite: fostul jude
de curie dl Ioan cav. de Puşcariu în mitetul să poate scuza. , ca nişte stele în istoria culturei româ
calitate de cassar şi reposatul prezident Scopul ce ne-am fixat nu este atât neşti : Samuil Vulcan fundatorul gimna
al Curţii de compturi losif Hosszu care de mic, săi putem atinge atât de repede, ziului românesc din Beiuş, care a dat
mulţi ani a îndeplinit şi funcţiunea de ci ne trebuie timp şi sprijin moral şi lumină şi viaţă românească în părţile
cassar, pe urmă aceea de prezident al material cşre pân’acum s’a manifestat cele mai întunecate; Andrei bar. de
comitetului. Mai trebue să amintesc pe într’un fel foarte restrîns şi lipsit de sta Şaguna, care a înviat biserica sa, cre
veteranul Vincenţiu Babeş, care de multe tornicie. ând autonomia bisericească gr.-or. rom.
ori a suplinit pe prezidenţi la condu Noi Românii avem un defect, că de care numai este nici în România ;
cerea adunărilor generale, şi pe răposa ne cam lipseşte însufleţirea. Emanuel Gojdu care cu fundaţiunile ce
tul profesor universitar Alexandru Ro însufleţire! Iată cuvântul dătător a lăsat, s’a făcut un adevărat sfânt, la
man, care asemenea înlocuia pe preşe de viaţă şi de putere pentru toţi aceia a cărui memorie toţi trebuie să ne în
dinţii comitetului la adunările generale. cari întreprind jin scop înalt. însufleţire, chinăm cu evlavie.
Intr’acestea împuţinându-Se numă iată ce ne trebue nouă Românilor în De aici a răsunat în lumea româ
rul Românilor locuitori în Budapesta, stăruinţa noastră pentru ridicarea cul- nească »Deşteaptă-te Române« a lui
comitetul abea să putea compune, iar’ turei naţionale. Andrei Murăşanm;
adunările generale vre o doi ani din di Şi cum Să nu fim inspiraţi de în De aici sunt cei mai mari doi poeţi
verse cauze nu să ţinură. Eu mutân- sufleţire ştiind că avem toate elemen ce-i are azi literatura română; George
du-mă din Budapesta la Oradea-mare, tele cari îndreptăţesc pe un popor la Coşbuc care a tunat; »Noi vrem pă
mânt« şi Octavian Goga, care a jelit
lumii cum este »La noi!«.
de dihănii ce să zvârcoleau şt al cărei văl — De aceea am venit noi aicea, ca să
fâlfăia luminos în amurgul serii, eu am tă vedem şerpi! Am moştenit dar’ şi noi Românii
cut o mi ie de ani, pentru-ca să mă pot în —■ Să plecăm! să plecăm! strigă Ovi din acestea părţi însuşiri mari ca alte
tâlni în rai cu cei şepte copilaşi ai meii diu, care de groază îşi uită de prietinul cel crengi ale neamului. Toţi am avut o
Şi zbură în luntre. mic. Dar’ când să deslipi de ţărm, îşi acţuse mamă. Roma a fost leagănul tuturora.
Şi eul zise Colubra încet de tot. aminte şi strigă tare: Suntem strănepoţii celei mai renumite
— Tu ? întrebă Ovidiu trist. Atunci tre — Colubra! mica şi credincioasa mea ginte din lume.
Colubra! *
bue să mă despart de tine! ,
Atunci îi răsună la ureche un râs în Când am văzut rămăşiţele sfinte ale
Colubra să uită la poet şi pe urmă la
cet, încet de tot, de gâtul lui să încolăci ceva celebrului pod dela Turnu-Severin m’am
luntre: v
neted şi rece, şi doi ochi să uitară lung la i cutremurat de emoţiune, m’a pătruns
— Dacă aş putea rămânea fată cum
el, la lumina cea limpede a lunei. o simţire par’eă inspirată din cer, ca
sunt, nu te-aşi iubi decât pe tine şi numai
Vâslaşii Credeau că poetul a nebunit re-mi şoptea cu voce de titan o însu
a ta aş fi I
de tot, şi nu mai vorbia de loc; doar din fleţire, ce m’a ridicat în raiul fericirii.
O Colubra: Taci, nu minţi.
când în când şoptia:
De abia spusese vorbele acestea, şi Această voce par’că îmi zicea :
, — O miie de ani... pentru mine!
Colubra să făcu şerpe mic, cum fusese mai Români, priviţi la mine! Eu sunt
Şi mângâia ceva strălucitor pe gât, care
înainte. simbolul trăiniciei voastre. In cursul su
ei credeau că e vre-o podoabă.
Luntrea lui Caron plecă dela ţărm. A- telor de ani, mii de valuri au prăbuşit
Dar’ iarăşi râzând încet, Colubra îi şopti
tunci pomii să rupseră. florile să făcură pul asupra mea, să mă nimicească să spele
la ureche:
bere, iarba să uscă, şi în lumina lunei să şi urma existenţei mele. Dar’ eu având
— Nu te crede prea mult, dragul meu
zărea din ce în ce mai departe, tot mai de încredere în puterea de viaţă a celor
prieten; n am căzut numai pentru tine în
parte barba albă a lui Caron şi vălul alb al ce m’au clădit aici, puterea pe care am
minciună. Mi-am găsit iubitul tot în chip de
femeii care nu minţise o.miie de ani; şi pe moştenit-o şi eu dela ei, m’am simţit
şerpe, şi trebuind să rămână tot şerpe, şi eu
nisip şi prin stufurile de spini să zvârcoleau şi inspirat de însufleţire ca să fiu vrednic
vreau să fiu tot ca iubitul meu, până-ce vom
să târau trupurile de şerpi netede şi lucitoare. de cei-ce m’au creeat şi cum ei au cu
putea să fim unul al altuia.
Ovidiu să cutremută de groază; să duse cerit Dacia, astfel şi eu să susţin pe
De atunci inzula şerpilor a mai fost
cât putu mai repede la luntrea cu care venise; Vecie stindardul de neperire al sămân-
odată frumoasă, dar’ n’a văzut-o nirtieni doar’
deşteptă pe vâslaşi strigând la ei «ŞerpiiL ţiei care m’a aşezat drept sentinelă în
cine va trăi în anul două mii şi o fi poet!
Ei să frecară la, ochi n^mulţămiţi şi îngânară. locul acesta.
