Page 7 - Bunul_Econom_1906_35-36
P. 7

Nr.  35-^36                                       B U N U L  ECONOM                                                   Pag-  7


           Şi  închinându-mă  ca  la  o  statuă   iască  de  pe  spatele  lui,  ci  în  schimb   putea  căpăta  atâta  moşie,  —  după  care
      sfântă  a  însufleţirii,  ara  ridicat  de  pe   trebue  să  dee  şi  el  poporului  din  în­  lucrând  din  greu  să  poată  trăi  bine.
      pământ  o  sfărmâturâ  din  vechiul  şi ne-   văţătura  lui,  şi  prin  aceasta  să-l  ridice   In  loc  de-o  casă  vor  trebui  făcute
      peritorul  pod.  Am  sărutat-o  cu  evlavie  la  o  stare  materială  şi  morală  cât  mai   5 — 6.  Şi  apoi  pământul  rămâne acelaşi,
      şi  am  adus-o  cu  mine  acasă.  Am  aşe-  înfloritoare.  Căci  scris  este:  «Ajută-te   el  nu  creşte  şi  nu  să  înmulţeşte,  pe
      zat-o  în  fruntea  mesei  mele  de  scris.   şi  D-zeu  îţi  va  ajuta«.  Cel  cu  carte  să   când  un  părinte  are  câte  5 — 6  prunci
      Şi  de  câte  ori  îmi  îndrept  privirile spre   nu-şi  uite  de  opincă,  căci  ea  este  talpa   şi  mai  mulţi.  Trebue  să  cugete  ori-care
      ia,  simţesc  o  cutremurare  delicioasă  în   ţării,  să  nu-şi  uite  de  meseriaşi  şi  ne­  părinte  cuminte,  sănătos,  cum  să-şi  asi­
      tot  corpul  meu,  care  mă  întăreşte  să   guţători  căci  fără  ei  nu  am  putea  trăi.  gure  un  traiu  fericit  pentru  toţi  fiii  săi.
      dau  pept  cu  nenumăratele  pedeci  ale        Cu  drag  dară  am  venit  în  mijlo­  Şi  aceasta  nu  o  poate  face  un  econom
      vieţii,  căci  sunt  Român  şi  Românul  în   cul  acestei  adunări,  ca  să  stăm  de  vorbă   într’alt  mod,  ci  numai  aşa  dacă-şi  va
      veci  nu  piere.                           câteva  minute  despre  lucruri,  cu  cari   aplica  din  fiii  săi  şi  la  măestrie şi  negoţ.
           însufleţire  scumpul  meu  neam  şi   credem  că  vom  aduce  ceva  folos.  D-         Sunt  mulţi  oameni,  fie  din  popor,
      vei  avea  şi  Teatru  Naţional!           voastră  şi  neamului  nostru  românesc.    fie  din  inteliginţă,  cari  zic:  «cum  să-mi
           Am  onoare  a  deschide  adunarea  Şi  pe  când  unii  dintre  fraţii  de  faţă   dau  copilul  la  măestrie,  că  nu  a  fost
      generală.                                  v’au  vorbit  despre  alte  lucruri  frumoase   neam  de  neamul  meu  maistor!«  Vezi
                                                 şi  vrednice  de  ştiut,  eu  de  astă-dată  Doamne!  tălpar  nu  e  bine,  că  iarna
      îmbrăţişarea  meseriilor şi a negoţului.   Vă  voiu  vorbi  despre:  «îmbrăţişarea     trebue  să  lucri  şi  zama  de  argăsealâ
                                                 măestriilor  şi  a  negoţului*.             miroasă  greu.  Ciobotarul  trebue  să  stee
                                                      Este  lucru  ştiut  că  la  noi  Românii,   toată  ziua  plecat  şi  închis  în  casă.
      Conferinţă  cetită  la  14129  Iulie  a.  c. ( în  adu­
                                                 măestriile  şi  negoţul  nu  sunt  destul  de    Şi  aşa  mai  departe  la  fiecare  mă­
      narea  despărt.  X\  Brad,  ţinută  în  Halmagiu.
                                                 îmbrăţişate.  Poporul  nostru  încă  tot  să   estrie  află  câte  un  cusur.  Atari  oameni
                „O  bună  meserie  face  ca  şi  o  moşie*1.  mai  fereşte  a-şi  da  copiii  la  măestrii  şi   mai  bucuros  îşi  lasă  pruncii  să  trăiască
                                  Proverb  român.
                                                 negoţ,  şi  aceasta  o  face  din  neştiinţă,  în  sărăcia  la  coarnele  plugului,  ori  ca
              Onorată  adunare I
                                                 iară  cel  inteligent,  ori  jplugarul  cu  stare   servitor  la  unul  şi  la  altul,  ori  apoi
           Sunt  rari  ocaziunile,  când  noi  oa-   bună,  nu-şi  dau  pruncii  la  măestrii,  de­  îşi  mâncă  averea  cu  ei  pe  la  şcoli,  ca
     * menii  cu  carte  suntem  fericiţi  a  veni  cât  în  cazul  extrem,  şi  siliţi  de  împre­  în  urmă  să  ajungă  nişte  «perdevară*
     ‘ în  mijlocul  poporului,  în  număr mai  în­  jurări.  Şi  nu  este  bine  aşa.  Este  spre  prin  cele  cancelării.  Astorfel  de oameni
     semnat;  deşi  aceste  întâlniri  ar  fi  de   răul  nostru  a  rămânea în  starea  aceasta.   la  cari  le-am  putea  zice:  «fală  goală,
      un  mare  folos,  şi  multe  lucruri  bune   Trebue  să  fim  în  curat  cu  adevărul  că:   traistă  uşoară«,  trebue  să  le  amintim,
      s’ar  putea  pune  la  cale.  De  o  parte   «un  popor  fără  clasa  de  mijloc  —  fără   că:  «meşteşugul  la  om  e  brăţară  de
      noi  oamenii  eu  carte  ne-am  putea  câş­  mâestri  şi  neguţători  —   este  sclavul   aur«.  Şi  «cine  are  o  măestrie  îsi  are
      tiga  încrederea  D-Voastrâ,  iar’  D-Voas-   altor  popoară*.  Trebue  să  punem  la  o   asigurat  un  codru  de  pâne«.
      tră  ne-aţi  putea  descoperi  toate  lipsele,  parte  ori-ce  prejudeţe.                   A  fi  prea  conservativi  sau  cu  alte
     ■ ce  aveţi,  şi  V’ati  convinge  că  noi  dor   Strămoşii  noştri  —   vechii  Romani   cuvinte  a  ţinea  prea  mult  la  ocupaţiile
      şi  zel  avem  pentru  înaintarea  poporului   —-  stăpânitorii  lumii,  înbuibaţi  din  ave­  părinţilor,  când  acele  nu  ne  mai  asi­
     ' românesc  în  toate  privinţele.          rile  popoarelor  subjugate  numiau  măes­  gură  traiul  vieţii  este  cea  mai  mare ne­
           Noi  inteligenţa  prin  întâlnirile  cât  triile  şi  negoţul:  «ocupaţiuni  murdare«.   bunie  şi  prin  aceasta  să  dă  dovadă  de
      mai  dese  cu  poporul,  am  putea  mai    Ei  o  puteau  face  aceasta,  fiind-câ  mii  prevedere  în  viitor.
      bine  să  vă  luminăm,  şi  din  cunoştinţele  de  sclavi  aveau,  cari  să  se  ocupe  cu   împrejurările  vieţii  astăzi  sunt  cu
      ce  am  câştigat  fie  din  cărţi,  fie  din  ex-   măestriile  şi  negoţfil.  Dar’  noi,  poporul   totul  altele  ca  înainte  cu  30— 40  ani.
      perinţă,  împărtâşindu-vă,  să  ne  ridicăm   român  de  azi  din  Ungaria,  ce  avem ?   A  face  din  copiii  noştri  »domni«  nu­
      împreună  bunăstarea  noastră  materială   Câte  un  petec  de  pământ  —  în  cele    mai  preoţi,  învăţători,  advocaţi  ori  ce
      şi  morală.                                mai  multe  părţi  ale  ţării  —   frământat   mai  ştiu  eu,  înseamnă  a  nu  mai  ţinea
           Comitetul  central  al  »Asociaţiuriei   în  sângele  străbun,  şi  udat  cu  sudorile   cont  de  progresul  continuu  la  popoa­
      pentru  literatura  română  şi  cultura  po­  noastre  de  sânge.  Ne-a  rămas  credinţa   rele  cu  cari  trăim,  precum  şi  de  tre­
      porului  român«  a  avut  o  fericită  idee,   în  D-zeu,  ce  ne  zice:  «ori  cât  timp  Ro­  buinţele  noastre  zilnice.
      când  a  hotărât  ca:  prin  satele  noastre   mân  vei  fi,  nu  te  teme  câ-’i  peri«.  Ne-a   Un  popor,  care  produce  din  sinul
      româneşti  să  se  ţină  prelegeri  publice   mai  dat  D-zeu  braţe  vânjoase  de  lucru,   său  numai  eonsumenţi,  iar’  producenţi
      poporului,  fie  din  economia  câmpului,   minte  ageră  şi  luminată,  cari  nu  le   nu  —   îndeajuns  —  devine  o  păpuşe
      grădinărit,  fie  despre  creşterea  vitelor   schimbăm  cu  nici  un  popor  din  lume.   numai  în  mânile  poporuluj,  care  s’a  în­
      ori  despre  alte  lucruri  folositoare  po­  Şi  azi  zicem  cu  fală:  «Suntem  Români!*  grijit  pentru  ridicarea  unui  capital  pro­
      porului.  Aceste  prelegeri  cu  drag  le-am     Timpurile  însă  s’au  schimbat,  şi  să  ductiv.  Să  luăm  exemplu  dela  poporul
      luat  asupră-ne  inteligenţa  care  să  inte­  schimbă.  Din  gloria  străbună  nu  putem   boem,  care  prin  meseriaşii  săi,  prin  in­
      resează  de  popor.  Alte  popoară  au  fă­  trăi.  A  ne  mai  provoca  la  trecutul  de   dustria  sa,  şi-a  câştigat  un  loc  de  frunte
      cut  de  mult  lucrul  acesta.  Noi  am  în­  odinioară,  a  despreţul  şi  noi  meseriile   între  popoarele  din  monarchia  austro-
      văţat  din  păţania  lor,  şi  abia  începem   şi  negoţul  ar  însemna  a  ne  sinucide   ungară.
      acum.                                      de  bună  voe.                                   Să  mai  provoacă  unii  la  rolul  mo­
           A  sosit  timpul  ca  toţi,  cei  eşiţi     Adese-ori  auzim  pe  mulţi  din  po­  dest  ce  au  meseriaşii  noştri  în  socie­
      din  popor  şi  crescuţi  pe  la  şcoli,  să   porul  nostru  zicând:  «cum  a  itrăit  ta­  tate,  şi  din  acest  motiv  să  reţin  a-şi
      ne  întoarcem  în  sinul  poporului  şi  îm­  tăl  meu  şi  moşul  meu,  voiu  trăi  şi  eu,   da  copiii  la  măestrii.  Au  nu  vedem,  că
      preună  cu  preoţii  şi  învăţătorii,  umăr  la   vor  trăi  şi  pruncii  mei?«   Da!  ce  e   încă  şi  azi  sunt  unii  din  clasa  aşa  nu­
      umăr  să  lucrăm  pentru  înaintarea  po­  drept.  Voiu  trăi  eu,  vor  trăi  şi  pruncii   mită  »cultă«,  cari  nu  prea  bucuroşi  cer­
      porului  nostru  pe  toate  terenele.      mei.  Dar’  e  deosebire  între  traiu  şi  cetează  Convenirile  sociale  ale  măestri-
           Advocatul,  medicul,  profesorul,  şi   traiu.  A  trăit  tatăl  meu  şi  voiu  trăi  şi   lor  şi  nu  să  prea  simt  bine  în  mijlo­
      ori-ce  inteligent  este  chemat  ca  şi  el  eu  cu  moşioara  mea  şi  încă  poate-că   cul  lor.
      să  lucre  după  putinţă  pentru  popor,,  bine.  Dar’  când  de  pe  această  moşioară     Faţă  de  aceste  excepţiuni  trebue
      căci  nu  să  cuvine  ca  cel  cu  carte  să   vor  trăi  5— 6  fraţi,  cum  vor  putea  trăi?   să  constatăm  curentul  sănătos  ce  să
      primească  numai  dela  popor,  şi  să  tră­  Moşia  va  fi  parcelată.  Un  frate  nu  va  propagă în  cercuri  tot  mai  largi  în  viaţa
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12