Page 1 - Bunul_Econom_1906_46
P. 1
Anul VII. Orâftte (Szăazviros), 9 Decemvrie n. 1906.
REY1STA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Reuniunii Economice din O răştie1' şi „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sib ii ni ui“
A B O N A M E N T E : A P A R E : ir I N S E R T I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.)i jumătate an 2 cor. (1 fl.) ♦ w 11 se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru România şi străinătate 10 lei pe an. În flecare Duminecă. Abonamentele ş i . inserţiunile se plătesc înainte.
parte dela meseriaşi şi negustori străini Să ne ferim de a lua lucrurile cele
A V I Z •r
de legea şi limba lor. bisericeşti şcolare în mod uşoratic sau
Deoare-ce cea mai mare parte a
Acesta e un rău mare în nisuinţa chiar de a nu le da nici o privire, căci
abonenţilor noştri sunt în restanţă, îi noastră de propăşire atît pentru unii de vom continua în feliul acesta, pre
rugăm din nou să-’şi achite şi trimită
cât şi pentru alţii. cum cu durere vedem că s’a deprins
abonamentul, fiind-că suntem la finea
Rău mare e şi lipsa de a învăţa unii de ai nostrii, să fim încredinţaţi că
anului şi nu mai putem aştepta.
pe popor în mod practic la acoperirea mergem la ruină sigură atât în'privinţa
Administraţia. trebuinţelor lui de tot feliul apărându-1 averii cât şi a culturii. Deci, înainte de
de ori ce lucruri străine si de lux, toate: şcoala şi biserica, pe afcestea să
»
Şcoală şi biserică. Ţăranii cari pleacă la America, le întărim cu mult mai bine de cum
dupâ-cum s’a adeverit, câştigă frumoase sunt azi, căci acestea vor fi şi în viitor
Meseriaşi şi negustori avem încă sume de bani, întrebuinţândule la înain cetatea cea mai sigură de adăpost e-
tot prea puţini decât să putem vorbi tarea economică de acasă El nu-’şi uită conomic cultural.
şi despre trebuinţele lor, ca şi despre nici de biserica şi şcoala sa, ci le aju
ale ţăranului. Cel mult dorinţa ni-o pu toră şi jertfeşte cu plăcere din câştigul Comerciul Ungariei cu Oriental
tem exprima ca să-i vedem înmulţin- avut şi pe seama lor.
du-se în aşa număr încât toate tre Acesta este cel mai frumos exem- (Urmare şi fine.)
\
buinţele ţăranului să se acopere prin piu, cea mai vie pildă pe terenul eco Exportul Ungariei în Rusia a lost
munca lor şi ei să-şi facă concurenţă nomic, de a ne întruni cu toţii şi pe de mai puţin de un milion în 1897,
cinstită întru a împlini cele multe tre terenul cultural, fără deosebire de cre dar’ a crescut mereu pentru a atinge
buinţe ale poporului nostru. dinţă, şi a jertfi cu dragoste de neam 6.5 rnilioane în 1902, apoi 7.3 milioane
Lipsa de meseriaşi şi negustori pentru şcoli şi pentru legea străbună, în 1903 şi 6 99 milioane în 1904.
harnici, pentru trebuinţele poporului, fiecare cu ce poate, cel cu învăţătura Comerţul Ungariei cu Turcia eu
o simţim foarte mult şi începem de a- şi cu sfatul cum şi cel cu averea şi ropeană s’a echilibrat aproape, căci im
colo că ţăranul, din cauza aceasta îşi munca, fiecare cu cât poate din priso portul ungar a trecut dela 5 la 7 mi
acopere trebuinţele în cea mai mare sul ce i-la dat D-zeu. lioane, pe când suma exportului Unga-
' F O I Ţ A U; Măr nu mai putu răbda, eşi din popor, chemă nu o să murim nici unul, căci trebue să trăim
cânii cu el, să duse la fată şi-i zise: şi să fim fericiţi.
— Scoală cocoană! nu te teme! că eu Poporul adunat văzând acestea zicea:
Măr şl Păr. nu te voiu lăsa să te omoare bâlaurul. — Ce om străin poate să fie acesta, de
— Din „Poveşti A rdeleneşti" — Atunci ea-şi lidică capul, şi văzândul vorbeşte cil atâta cutezare, ca-şi-când nu i-ar
(Urmare). de I. Pop-Reteganul. aci z se: fi frică de bălaur, sau e un voinic viteaz şi
Cine eşti tu de mă batjocoreşti, sau îţi atnnci poate că scapă fata împăratului şi ne
Acolo când ajunse văzu o mulţime de pui,capul pentru mine? mântueşte şi pe noi de nefericirea aceasta
oameni, cari aşteptau să vină fata împăratu — Eu sunt dragă un străin, care din ori că este smintit!
lui. Să băgă şi el în mulţime. Nu mult stătu norocite am ajuns aici, şi văzând ce este, Cânii neîntrerupt să prewmblau în jurul
căci iată veni dinti’o parte o trăsură, toată voi cerca să te scap... stoborului fântânii, râcăind cu picioarele In
îmbrăcată în negru, din care, când să opri, — O să-ţi pui viaţa, 1— z:se fata; — pământ, schilâind, par’câ ar fi ştiut că acolo
să coborî o fetiţă frumoasă, de' gândea-i că lasă-mă du-te de-aici, scapă-ţi barem viaţa este ceva.
Măr îi întrebă pe oameni:
e înger scoborît din cer. Păru-i galbin lăsat ta, şi nu gândi Ia mine, la o nenorocită, ale
pe spate, fâţa-i gingaşe, ochii cei vineţi, bu căreia minute de viaţă sunt numărate. Ce semne să văd, când ese bălauru
afară r
zele subţiri şi roşii, o ridicau peste celelalte — Fără tine nu mă duc; mai bine mor! — Es stropii dm fântână, — ziseră
zidiri ale Iui D-zeu, de pe pământ. — fu răspunsul scurt alui Măr. oamenii.
Gum să scoborî din trăsură, o înnecă — Apoi, de ce ţi-ai pune viaţa pentru — Atunci draga mea pune-ţi capul la
plânsul, şi cu ea plângeau toţi oamenii. Ţi-se miner! — întrebă fata. mine în poală şi odihneşte-te puţin, căci ră
rupea inima văzând-o pe sărmana fată cum îşi Atunci Măr nu. mai ştiu ce să z'câ. mân eu să priveghez.
aştepta moartea. Nu mai putu sta pe picioare, Intr’un târziu zze: . Ea-şi puse capul Ia el în poală fiind os
leşină şi căzu la pământ. Când văzu acesta — Nu mă întreba nu este erat şi nici tenită şi suferind mult, îndată şi adormi.