Page 1 - Bunul_Econom_1906_47-48
P. 1

Anul  VII.                       Orăştie  (Szâszvâros),  16  Decemvrie  n.  1806.














                     REVISTA        PENTRU         ACRICULTURA,               INDUSTRIE          Şl   COMERCIU


        ORGAN  ÂL:  „Reunimii  Economice  din  Orăşiie“  şi  „Remiimii  române  de  agricultură din comitatul  Si Mi u             lui“

                     A B O N A M E N T E :                         A  P  A R E:                              I N S E R T I U N I :
        Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                         se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
          Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  10  lei  pe  an.  In   fie c a re   D u m in e că .  A bonam entele  şt  inserţiunile  se  plătesc   înainte.

                                                    această  stare  nu-’i  vrednică,  nu-’i  bună,   şi  Să  te  poţi  tace  agricultor,  meseriaş
                                                    pentru  .că-’i  dejositoare  şi  neamul  româ­  şi  negustor  harnic  pentru  tine  şi  mai
                                                    nesc  este  mândru  de  obârşia  sa,  şi  are   folositor  pentru  ţara  ta?
                                                    talente  şi  putere  de  viaţă  ca  puţine      Nu  cercetăm  şi  discutăm  motivele,
             Pământul  e  acoperit  cu  zăpadă  şi   alte   ne  amuri  deci,  el,  trebue  să   dar’  constatăm  că  dl  ministru  de  agri­
        economul  harnic,  pe  lângă  îngrijirea  de   se  ridice  la  o  altă  stare  mai  vrednică   cultură  actual,  Escelenţa  Sa  Ignatie  Da-
        vite,  acum  are  timp  mai  mult,  pentru   de  obârşia  lui  şi  de  aşteptările  lui.  rânyi  să  ocupă  chiar  acum  cu  planul
        cetit  şi* pentru  învăţătură.                   De  sigur  aceasta  nu  să  poate  din-   de  a  întemeia  o  şcoală  mai  înaltă  agro­
             Cunoştinţele  de  lipsă  în  viaţă,  din   tr’odată,  ci  pe  rând,  treptat,  după  zeci   nomică,  şi  cu  reorganizarea  celorlalte
        agricultură,  industrie  şi  comerciu  să  în­  de  ani  de  muncă  şi  lucrare  bine  plă­  şcoli  de  agricultură,  aşa  ca  să  corăs-
        suşesc  şi  câştigă  mai  uşor  din  cele-ce   nuită.  Nu  să  poate  fără  de  şcoli  şi  băr­  pundă  mai  bine  trebuinţelor  ce  să  cer.
        fiecare  vede  şi  face,  sau  cu  alte  cu­  baţi  experţi  a  înaintai  o  cauză  ca  aceasta.  Cum  să  se  facă  şi  unde  şcoala  aceasta,
                                                                                               şi  cum  să  se  schimbe  planul  de  învă­
        vinte  din  praxă  şi  păţanie.                  Expoziţia  din  Bucureşti  a  lăsat  să   ţare  la  celelalte,  sau  cum  să  se  îmbu­
             Dar’  oare  câţi  oameni  cu  cunoş­   se  zămislească  multe  gânduri  bune  în   nătăţească  peste  tot  starea  aceasta  pe
        tinţe  temeinice  avem  noi  din  neamul    mintea  celor-ce  o  au  vizitat.          terenul  agronomic,  ne  interesează  foarte
        românesc,  cari  sunt  în  stare  de  a  tace    Asupra  noastră  a  făcut  impresiune   mult  şi  pe  noi,  pentru-că  darea  trebue
        întreprinderi  pe  ori-care  teren  cu  re­  bună  mai  vârtos  pavilionul  ţării  noastre,   să  o  plătim  ţării,  şi  ne-am  bucura  dacă
        zultate  bune?  De  sigur  foarte  puţini,  şi   Ungaria.  Iţi  era  drag . l'A. .vezi  şi  şă  ce­  ş‘  pentru  noi  s’ar  fiice  ceva  îmbunătă­
        aceşti  puţini  ne  sunt  necunoscuţi  şi  lucră   teşti  titlul  diferiţilor  aricii  scris  în  limba   ţiri  mai  ales  pentru  învăţătura  poporu­
       fiecare  singur,  cum  poate  şi  ce  poate.
                                                    ta  maternă  românească  şi  alăturea,  ace­  lui  în  mod  practic  şi  în  limba  lui,  acolo,
             Avem  mai  multe  foi  economice,      laşi  titlu  în  limba  maghiară.          unde  locueşte  în  masse  compacte,  în-
       dar’  puţini  experţi  în  feliul  de  a  sene    Pentru-că  alt  interes,  altă  price­  fiinţându-să  astfel  de  şcoli  şi  pe  sama  lui.
       şi  învăţa,  şi  tot  aşa  stăm  şi  cu  cetirea   pere  să  întipărea  la  moment  în  minte   Şcoalele  agronomice  de  repetiţie,
       •acelora.                                   şi  îţi  venea  oare cum  întrebarea  de  sine,   cari  ar  eorăspunde  recerinţelor  în  pri­
             S ’ar  crede  că  astfel  de  lucruri  nic1   că  oare  de  ce  guvernul  ţârii  nu  să   vinţa  aceasta  nu  funcţionează  cu  rezul­
        nu  trebue  învăţate  ca  doar  Românul    îngrijeşte  şi  acasă  la  tine  de  soartea  ta,   tate  mulţămitoare  şi  ar  fi  bine  dacă  li-
        e  născut  plugariu,  de  măiestrie  însă  nu   spunându-ţi  şi  arătânduţi  îu  limba  ta   s’ar  da  mai  multă  atenţie  şi  îngrijire
        vrea  să  audă  ear’  la  negoţ  nu  să  pricepe.  mai  întâiu  cunoştinţele  şi  apoi  şi  în   pentru-ca  poporul  să  primească  în  ele
             Destul  de  dureros  că  este  aşa,  însă  limba  maghiară,  ca  să  poţi  pricepe  uşor  cunoştinţe  practice  şi' folositoare.

           ^   P  O  I  ţ   A                      făcu  foc  şi  vru  să  frigă  nişte  carne  ce  a  fost   Ea  luă  trei  peri  din  cap,  îi  aruncă, jos
                                                   vânat-o  în  pădure.  Insărase bine,  când  le gătă   şi  zise  încet,  încât  el  să  n’o  audă:
                                                   aceste  şi  abia  îşi  putu întoarce  în  frgare car­  Lanţ  peste  cânii  tăi!   .
                 Măr  şi  Păr.                     nea  de  vre-o  câte-va  ori,  când  auzi  un  glas   Atunci  să  scoborî  şi  să  puse  Jângă  foc
                                                   din  copac.                                 şi  iar  zise:
          —  D in  „P o v eşti  A rd elen eşti"  —      :—  Vai,  că  frigu-mi-e,  mor  de  frig.   —  Vai,  că  mor  de  foame.
       (Urmare  şi  fine).     de  I.  Pop-Reteganul.   Să  uită  în  sus  şi  văzu  o  babă  bătrână   —  Fă-ţi  de  mâncare,  zise  Măr.
                                                   în  copac.  Ca  om  .milos  ce  era,  zise:     Baba-şi  luă  o  broască,  o  împlântă-în  fri­
            Merse  Măr  multă  lume  şi  împărăţie  cu   Scobori  babă,  de  te  sîncălzeşte.   ■  gare,  o  puse  lângă  foc  să  se  frigă,  pe  care
       gândul  la  norocul  ce  l’a  fost perdut,  când l’â   Ea  iar  z se:                  atingând-o  de  carnea  lui  Măr  zicea:  Cine frige
       fost  inferat  mumă-sa,  dar’  care  până  acum   —   Vai,  că  frigu-mi-e,  mor  de  frig.  broască,  va  mânca  carne  şi  cine  frige  carne
       nu  l’a  jăsat,  să  temea  că  acum  va  da  de rău,   —  Scobori  babă,  de  te  încălzeşte,  zise   va  mânca  broască.
                                                   iar  Măr.
       nu  avea  ce  face,  căci  ce-i  era  scris  în  cartea                                     .—  Taci,  babă.  spurcată,  —  zicea  Măr,.
                                                        —   Vai,  că  frigu-mi-e,  mor  de  frig.  —
      "  sorţii,  tot  trebuia  să  i-să  întâmple.'  Să  gân­
                                                   zise  a  treia  oară.                      —  şi  nu-ţi.  tot  atinge  broasca  de  carnea  mea
       dea  şi  la  fata  împăratului,  şi-atunci  uită  toate
                                                        —^  Dar’  scobori  şi  te  încălzeşte,  să  nu   că  te  dau  cânilor  mei  să  te  mânce.
       năcazurile  ba  pici  ,de  moarte  nu-şi  aducea                                          —  Te  'mâne  eu  pe  tine! —  răspunse  baba
                                                   nu  te  aud  văietându-te,   zise  Măr  răstit.
       aminte  numai  să  ajungă  iar’  Ia  ea  cu  veste
                                                        —-  Mas  scoborî  dar’ mi-e  frică  de  cânii   —  precum  ai  mâncat  tu  pe  cei  trei  feciori
       bună.                                       tăi, zise  baba.                           ai  mei.                1   A
            Eată  că  ajunse  cu  sara  odată  la  un loc   —-  Nu  te  teme,  până  voiu  fi  eu  aici   Atunci  ca  muşcat  do  şerpe  Sări  sus Măr
       unde  să  vedea  »zîna  de  peatră*.  Cugeta  că   nu-ţi  vor  face  nimic.            şi  strigă  cătră  câni.
       mai  bine  să  odihnească  puţinei  până  dimi­  —  Ba  mă  tem, , numai  na,  fi  bun,  trei   —:  Na  Fiorian!  na  Ciobani  na  Frunză-)
       neaţa,  Când  apoi  va  lua  apă  şi  va  pleca  cu   peri  din  capul  meu,  şi  ţîpă  peste  câni.  de-măgheran,  prindeţi-o  şi-o  faceţi  tot  fărîmi,
       ea  spre  casă.  Să  puse  deci  sub  un  copac,  şi  —   Bine.                        nimic  să  nu  mai  rămâe  din  ea.
   1   2   3   4   5   6