Page 2 - Bunul_Econom_1906_47-48
P. 2
Pag. 2 BUNUL ECNOOM Nr. 47—48
'Afacerea aceasta a reorganizării pre stupătit şi despre tovărăşiile de tot pora viticola « şi despre »filoxera #, ce
şcoalelor agronomice este pusă/spre soiul. ameninţă cu peire, toate viile. Arată
desbatere unei anchete sau comisiuni, întruniţi în şcoală ne-ara îndrep remediile de luat şi vizează la viţa a-
care dacă să va ocupa în merit din tat paşii spre fabrica de nnt, unde am mericaeă, altoită cu viţă indigenă, cu
acest punct de vedere, va face la toată fost primiţi bine de conducătorii »un- care trebue ca să se pro vadă toţi pro
întâmplarea cel mai mare serviciu po tăriei«, cari ne-au condus în toate des- prietarii de vij. Expune la înţeles mo
porului şi ţării. părţărilintele şi ne-au arătat toate ma dul de purcedere la lucrarea v ilor, la
şinăriile. Dl Foaie absolvent al lăptăriei altoire etc.
din Sârvâr şi al şcoalei economice din Cum fiecare Român din Cristian
Dela „Renn. agricolă din comit. Sibim‘1 Sânmiclăuşul mare, prin discursul său are câte o viişoară, e de sine înţeles,
instructiv, s’a dovedit a fi acasă în toţi că discursul dlui Iosif a fost ascultat
întrunirea agricolă din Cristian. ramii de economie. Dsa ni-a vorbit des cu evlavie de toţi .şi de toate. Tracta
pre numărul mare al lăptăriilor înfiin tul dlui Ioisif, despre cultura viilor şi
Duminecă, la 2 Dec. n. c., »Reu-
ţate în ultimii ani în întregă ţara, al în special a viţei americane, ce va a-
%ihnea agricolă din comitatul Sibiiu«,
căror număr sporeşte zilnic; despre fo părea în curând în editura Reuniunet
prin reprezentanţii săi dnii Romul Simu,
loasele cele mari ce l£ au economii de noaste agricole mă dispenzează de a
membru în comitet, Nicolae Iosif, învă
pământ dela lăptării, dat fiiindl, că ei mai stărui asupra importantului său
ţător în Aciliu, Demetriu Foaie, con
au să ţină vaci mai multe şi de soiu discurs
ducătorul lâptăriei dip Sălişte şi Victor
Tordăşianu, secretai»? Reun., au ţinut în ales, şi pe acestea să le întreţină cu nu Dl R. Simu, faţă în faţă cu o coş-
treţ bun şi să le dea şi o deosebită în niţă mobilă, mai perfecţionată, cu obră-
comuna Cristian o întrunire agricolă.
grijire dacă vorba este să obţinem dela zarul, eu dârgul, eu fagurii şi cu cele
Isprăvile' făcute de reprezentanţii ele lapte şi mult şi bun' şi bogat în ma
Reuniunii vor rămânea neşterse din a- terii grase. Ne-a vorbit despre feltul de lalte unelte ţinătoare de stupină, ne
mintirea Românilor din Cristean, dat arătă foloasele, ce le are bogatul şi să
manuare al laptelui, despre curăţenia racul deopotrivă diin cultura albinelor.
fiind, la întrunire â participat întreagă
de observat la muls şi lâ literare etc. Dsa arată in cifre cât câştig să poate
obştea românească, bărbaţi, femei şi co
Trecând la lăptăria din Sălişte, arată realiza anual din vânzarea mjerei, a ce-.,
pii. Timp de aproape 6 ore au fost în-
cum ‘economii de vite să întrec întru a rei şi cât să poate ajuta eu mierea ca
treţihuţi cu învăţături şi poveţe fel
produce lapte mult şi bun şi cum ei în nutremânt cu deosebire pentru ţăranii
*de fel.
deosebire de trecut, sunt în tot mo nostrii şi altfel reduşi la puţine feluri
După serviciul divin oficiaţ de
mentul şi în post şi în dulce eu bani de mâncare. De încheiere ne expune
adm. par. Modran din Poplaca, dnut
în buzunar şi cum ei întrebuinţează modul de purcedere la înfiinţarea şi în
Simu vesteşte credincioşii din biserică,
toată picătura de lapte, care în trecut mulţirea stupilor, etc. Şi în această cau
că după-ce vor fi gustat ceva, la ora nu odată trebuia aruncată ea mâncare
11 a. m. să se întrunească în şcoală, stricată în gunoi. Românii din Cristian, ză vizez la oplui dlui Simu întitulat
de unde vom excurge cu toţii la fa dintre cari cei^mai mulţi nu cunoşteau «Cartea stuparilor săteni* ce mă dis
brica de unt a conlocuitorilor saşi, un pensează de a mă ocupa mai pe larg
lăptăria din savul lor, au rămas mulţă- cu expunerile dfeale. Coşniţa şi celelalte
de dl Foaie, conducătorul tabricei de
miţi de cele văzute şi auzite. unelte la fine au fost dăruite corpului
unt''dm-,Sălişte ne va vorbi despre în
semnătatea lâptăriilor şi a celorlalţi Reîntorşi în şcoală, dl Iosif, cu bo învăţătorosc din Cristian, pentru a ser
râmi de economie împreunaţi cu lăp- gate cunoştinţe teoretice şi practice din vi de model obştei doritoare de a cul
tăriile, iar’ după aceea ne vom întruni viierit, câştigate la cursul de viierit din tiva albinele. t <
iarăşi în şcoală cu scop de a asculta Aiud, ne ţine timp de aproape 2 ore După toate acestea, secretarul Vie.'
câteva poveţe despre cultura viilor, des o prelegere despre morburile «peronos- Tordăşianu ne pune în vedere, că pen-
Cânii nici nu să mişcau, căci erau Iăn- lea în care ai plecat, iar’ când vei veni —- Care bălaur ?
ţuiţi peste tot trupul, cu perii din capul babei. înnapoi, să vii şi pe la noi. — Poate că ţia-i uitat de bălautul, care
Prinse sabia, dar’ nu avu putere să o Să duse mai încolo, multă lume, până l’ai omorât, şi de faţa împăratului, pe care
scoată, şi ne mai având nici alte puteri în ajunse în satul, unde omorî-se frate-său Măr o-ai mântuit de moarte şi rare acum te aş
trup, baba îl mâncă, iar’ inima ia aşezat’o în- pe taurul cel sălbatic. teaptă cu dor, să vii odată dela »zîna de pea-
tr’un buştean. Acolo fiind osteni; şi sosind pe însă- tră *; sau nu eşti D-ta acela, şi atunci gre
Păr rămânând acasă, în toată ziua pri- rate, să băgă la o bătrână, şi ceru cortel peste şesc eu?
via năframa dela frate-săuvMăr, odată privin- noapte. — N’am fost eu acela, ci frate-meu,
du-o, văzu trei picături de sânge pe ea şi — Cum să riu-ţi dau, ■— zise bătrâna, care a murit; acum mă duc săi caut; D zeu
zise: ■ că doar’ D-ta ne-ai făcut binele cel mare, cu ştie da-oi de el unde-va ori, ba?
— Ohl săracul frate-meu Măr, e mort, dihania cea de taiţr 1 — Unde a murit?
mă duc sâ-1 caut. — N’am fost eu, zise Păr, — a fost Nici eu nu ştiu, tocmai pentru aceea-l
Şi-şi luă rămas bun dela mumă-sa, dela frate-meu, care a murit şi mă duc să-l caut, caut. »
împăratul şi împărăteasa, cari de când să puşt i doar’ voi da de el unde-va. — Ohl cum sameni cu el, fie ertat şi
Măr, îl ţineau ca pe fiul lor. —- Unde a, murit? mâie pe unde-a ’nsărat, căci bun suflet de
îşi chemă cânii şi plecă. — Nici eu nu ştiu, tocmai pentru aceea om mai era; pe fata împăratului era să-o iee
Merse multă lume împărăţie, până ce mă duc să-l -caut. de soţie; nu mergi până şeolo? ,
âjunsş Ia locul unde erau'păcurarii. — Pagubă de el, căci era un suflet de — Nu merg, numai fi bună spune-mi
— pine, că ai venit*— ziceau păcurarii, om bun; D-zeu săţi ajute să-l poţi afla. cum s’a întâmplat de a omorît bălaurul, şi
până nug#ă apropie bine de ei, — de mulfc Stete noaptea aceea la bătrâna iar’ di cum s’a cunoscut cu fata împăratului?
te-am Jlfeptat, haid’ de-ţi ia ce ţi-am făgă mineaţa îşi luă rămas bun şi plecă mai departe. Ii spiţse bătrâna toate cum s’au întâm
duit, pentru că ne-ai scăpat de năcaz. Merse iar* multă lume împărăţie, până plat, şi i-a spus şi «zîna de peatră* la care
— De ce năcaz ? —1 întrebă Păr. ajunse în oraşul cu fântâna. Acolo să băgă s a dus.'
— De smeul care l-ai omorît, la bătrâna la care fusese frate-său Măr, şi să — Ce fel de zină de peatră e aceea?
— Ohl fraţilor — răspunse Păr —- nu^ rugă să-i dee cortel peste noapte. j— întrebă Păr.
cu l-am omorât, ci fratele meu, care a trecut’ -— Eu îţi dau bcuros dar’ fost-ai la îm — Eu nu ştiu, dacă vei vedea, vei şti,
pe aici şi acum a murit, mă duc să-l caut, păratul? numai gr jeşte să nu păţi ca fratele D-tale.
doar voiu putea de de el. -----La ce împărat ? Noaptea durmi acolo, iar* dimineaţa
— Ce mare pagubă că a murit, căci a — La împăratul nostru, căruia i-ai mân plecă. Bătrâna-1 petrecu până la portiţă cu
fost om bun, — ziceau păcurari. tuit fata de moarte, şi-ai slobozit fântâna cuvintele: «Dumnezeu să-ţi ajute în calea, în
— Dumnezeu să ţe îndrepte în ca omorând bălaurul. care ai pornit.*
