Page 10 - Calauza_2000_551

rf-gj£j^^<H2j:^£Z^SăDtamănalindependenţ?flaVîh^ljî]baiuturoiLdamenilor

r — — — — — — — — — — — — — — — — — - i
j întâmplări de pe frontul de Pumitru Velca
I Răsărit „Cazul Bivolari" la Teatrul Radiofonic

I (urmare din nr. 550)
Sâmbătă 7 octombrie a.c. a avut loc la Teatrul
I Pe la începutul lunii octombrie 1944 am ieşit cu un coleg serg.
* Major Popovici, iar când am ajuns în dreptul sediului Siguranţei, Naţional Radiofonic pentru copii, România Actualităţi,
I au apărut doi civili care s-au adresat colegului meu:
Premiera piesei „FRUMOASA LUMII” de Dumitru
| - Dum neata ai fost la ghetouri în Transnistria, vei merge cu
■ noi. Velea, după Mihai Eminescu. Regia artistică Vasile
* L-au luat la braţ şi a fost dus pe poarta Siguranţei şi nu l-am
Manta. Regia muzicală George Marcu. Transcriem
| mai văzut niciodată.
■ Tot martor ocular am fost când treceau convoaie de prizonieri motivarea autorului:
J români spre lagărul de triere de la Copou, când santinelele sovietice
I au intrat pe trotuar şi au luat patru tineri pe care i-au vârât în Bucurie curată
I convoi şi duşi au fost. Soldaţii ruşi obişnuiau să vândă pe parcurs
* prizonieri contra a 1 litru de ţuică şi spre a completa numărul con- „...poveste, poveste, Dum nezeu la noi soseşte, că ’nainte mult
I voiului lua.de pe stradă tineri imprudenţi care priveau convoaiele. mai este", aşa începe basmul Frum oasa lum ii, din partea de nord
| Lagărul de la Copou era cu gardul chiar la grădina unităţii a Transilvaniei, transcris de Mihai Eminescu în epoca de la Viena.
■ noastre de jandarmi, de la Gatovschi, iar prizonierii ne implorau Textul se găseşte integral în ediţia lui A. C. Cuza, din 1914, şi cu
* să le aruncăm de mâncare ce putem, dacă nu aveam destulă unele amputări în cea a lui Perpessicius, din 1963. Mi s-a părut, şi
I pâine cereau sfeclă, morcovi şi cartofi pe care le mâncau crude.
nu întâmplător l-a ispitit pe poet, că basmul luminează alegoric
I De la mulţi am luat adrese ale părinţilor pe care ni le dădeau când
destinul istoric şi estetic al României. Se poate determina un context
| santinelele se plimbau în partea opusă a gardului şi le-am scris
istoric şi geografic, o iniţiere ad Inferos şi o dezvăluire a frumuseţii.
I ca să ştie de copiii lor.
Din cauza aceasta, în ianuarie 1991, am încercat cu instrumente
I în una din zile m-am întâlnit în grădina Copou cu un cunoscut
dramatice să scot din umbră, pe cât posibil planul simbolic cu
■ (băştinaş din Bivolari) ajuns comisar la Siguranţă care m-a informat
ramificaţii: oul de m arm ură, pasăre de au r şi fru m o asa lum ii.
■ că se face o cercetare cu privire la executarea a 4 partizani la
Fascinaţia era maximă, fiindcă ele rezonau din cultura populară în
| Bivolari în martie 1944. în prima clipă nu m-am îngrijorat pentru
opera geniilor noastre: Eminescu şi Brâncuşi. Cu mulţi ani în urmă,
■ că nu aveam nimic în legătură cu această chestiune dar când
J m i-a spus că sunt două declaraţii ale unor cetăţeni din Bivolari prin 1976, scriind un eseu despre M em en to m ori, uimit şi bucuros
I care incriminează pe jandarmi de comiterea acestui grav eveniment îi comunicam, de la U.M . din Lipova - brâncuşologului, bătrânului
I deja mi-am pierdut liniştea. Comisarul m -a asigurat că o să mă critic de artă V. G. Paleolog de la Craiova, despre Pasărea M ăiastră
J ţină la curent cu mersul cercetărilor dar după o săptămână a fost a lui Eminescu, situată în chiar inima poemului şi pe umărul Dochiei:
I accidentat mortal de o maşină rusească. „Ia r când acea pasăre cântă, lumea este-n bucurie"şi despre faptul
| După vreo două luni am primit o citaţie să mă prezint la un că şi M ăiastră lui Brâncuşi rostea prin cuvintele sculptorului: „ Vă
■ organ de anchetă de pe lângă Tribunalul Poporului, un fel de
dau bucurie curată". Cu aceste puncte lum inoase aşezate în
* procuratură specială pentru an ch e tarea crim elor de război.
m emorie m -am înclinat cu umilitate asupra textului, adăugând
| Clasificarea o făceau după anumite criterii şi foarte puţini din cei
câteva accente şi pe „viclenia" frumuseţii, şi pe jertfa şi isteţimea
■ trimişi în faţa acestei instanţe speciale scăpau necondamnaţi, totul
artistului, fiind vorba de un moment fast şi de un triumf al artei. Iar
* se cântărea la indicaţiile politice, la care ocupantul avea ultimul
acum, în A nul E m in escu , am considerat că transcrierea m ea
I cuvânt.
■ (va urma) dramatică trebuie să o trimit la România Actualităţi spre a fi auzită.
■ G. BÂG U Ceea ce am şi făcut.
Români pe meridiane Uniunea Europeană, de NATO. Vă întreb: n-a venit oare timpul să
ne preocupăm în primul rând de noi? Nu credeţi că ar trebui să ne
vedem de treabă, şi să încercăm să ne ridicăm prin forţele noastre
Dl loan Curtean de Hondol, Consul de Belize în primul rând? Nimeni nu vine să-ţi dea degeaba ceva. Asta ar
trebui să i se spună românului.
- urmare din pag. 1 -
- Să ne întoarcem puţin la persoana dvs. Aţi revenit în ţară
ca m ama să-mi dea dezlegarea să plec şi pentru că ea era foarte după 35 de ani, aţi adăugat numelui dvs şi de Hondol. De ce?
credincioasă, am întrebat-o: „M am ă, dar Isus n-a plecat din ţara
- Hondol este locul unde m -am născut şi am crescut eu. De
lui?” şi ea atunci a stat puţin pe gânduri, şi mi-a răspuns: „Apă-i du-te,
aceea am vrut să-l port cu mine peste tot şi mi l-am trecut şi în acte.
că nu eşti prosti". De-atunci, am pornit un drum lung prin Italia,
Probabil mi-a purtat şi noroc.
America şi-n cele din-urmă m -am stabilit în Belize, un stat mic din
Da, în ţară m-am întors după 35 de ani. în toţi aceşti ani am
America Centrală unde mi s-a părut a fi raiul pe pământ. Dar în
făcut o serie de afaceri, în Belize am o proprietate, am afacerile
sufletul meu a fost întotdeauna dorul de ţară. Să vă spun ceva: există
mele acolo. Aş putea spune că am strâns vrem e de 35 de ani bani,
o mare diferenţă între exilul şi diaspora românească. Eu m-am exilat
ca să vin să-i cheltui aici. De când m-am întors, mi-am construit o
pentru a putea trăi liber. Şi peste tot unde am colindat m-am simţit ca
casă, lângă Bucureşti şi am început să fac o serie de afaceri şi aici.
un dac liber, mai bine zis ca un moţ liber. Şi astăzi sunt la fel. D a r,.
Pot să dau exemplu o fabrică de conserve de peşte la Tulcea.
după Revoluţie, eu am venit imediat în ţară, mi-am recăpătat şi
- La Hondol vă mai aşteaptă cineva?
cetăţenia română şi am încercat şi eu pe cât mi-a fost posibil, să - Sigur, am o serie de rude şi prieteni. Şi mă simt foarte bine
ajut ţara noastră să scape odată de durere şi mizerie. Se p arejnsă când vin. De fapt Munţii Apuseni mă im presionează foarte mult.
că este foarte greu şi românii vor mai avea încă de îndurat... Sunt parcă ai mei. în jurul lor, în tot teritoriul acesta este adevărata
- De ce credeţi acest lucru? Dacie. Regret foarte mult că ţara noastră nu se numeşte Dacia.
- E jale când te laşi condus de mediocrităţi. Cred că a venit Merita acest nume! Ar fi fost unică. Un italian m-a întrebat odată: de
timpul ca elita noastră să nu mai stea ascunsă în pădure. Să coboare, ce aţi pus voi ţării voastre numele de România? N-am pus noi, care,
dar nu cu topoare şi ciomege ci cu sufletul curat şl cu credinţa că am fost cu adevărat romani. Dar voi? Da, aş fi fost tare mândru să
trebuie să facă ceva pentru poporul acesta. Văd că se crează mereu spun că sunt din Dacia. Şi aşa eu mă simt mereu ca o pasăre liberă,
partide peste partide, dogme peste dogme care nu fac altceva decât ca un dac liber care poate pleca oriunde în lume, la orice oră. I- jş
să îngreuneze mersul ţării. Eu unul nu vreau să învăţ pe nimeni ruga şi pe cititorii dvs să nu uite că sunt urmaşii unor mari eroi care
alfabetul pentru că ar citi numai prostii. Aş vrea să-l învăţ pe român au ştiut să-şi facă dreptate atunci când a trebuit. Să rie punem în
să gândească. Asta i-ar trebui lui în primul rând. Să poată gândi cu faţă eroii şi să ne comparăm cu ei. Nu să-i uităm, căci aşa mi se
adevărat la viaţa şi ţara iui. Toată ziua nu aud decât vorbindu-se de pare mie câteodată, că-i uităm!
c â l â u z a - s ă p t ă m â n a l i n d e p e n d e n t a f l a t I n s l u j b a t u t u r o r o .a m e n i l o b