Page 3 - Calauza_2001_588

^ Ş ă p t fe â M M e ţ ^

Din însemnările
D e t e s t c a m e l e o n i i !
unui ziarist comunist
Sinceră să fiu şi mie îmi provoacă repulsie articolele
Unde dai şi unde crapă! lui G. Zold. De fapt nu ştiu ce vrea să demonstreze prin
aceste articole! Că a avut un loc de muncă bine plătit şi
în cele ce urmează, vă voi povesti lapidar despre „beleaua" care a că i s-a pus o Pobedă sub fund? Aş putea să mă plâng
căzut pe capul nostru, din pricina publicării articolului despre Conferinţa eu dar nu o fac pentru că şi eu am lucrat la judeţeană de
raională de partid. După cum se ştie, articolul a apărut în „Flacăra partid care atunci era în Hunedoara (pe vremea aceea
Hunedoarei", sub semnăturile lui C. Chiţigoi şi a mea bineînţeles aprobat mă numeam Munteanu) şi băteam nopţi întregi la maşină,
spre publicare, de către încă şeful nostru buclucaş. ce mi se dădea seara la plecarea acasă şi mi se spunea
în articol, am insistat asupra conţinutului discuţiilor delegaţilor. Mă că dimineaţa la prima oră trebuie să fie pe masa lor, şi
voi rezuma aici, doar asupra cuvântului unui singur participant de unde care apoi cloceau în sertarul lor câte două săptămâni şi
a pornit buclucul şi care a provocat neprevăzutul necaz, pe capul nostru. iar trebuiau bătute noaptea pentru a fi pe masa lor
Acel delegat a fost un furnalist. Nu-i mai reţin numele, dar îmi amintesc dimineaţa la prima oră şi mai băteam şi materialele
esenţa cuvântului său. Citez din memorie: „Noi, acolo în secţie, avem ziariştilor (în afară de Mircea Neagu care le transmitea
un necaz şi anume că şeful nostru, un inginer pe nume Dinu se poartă telefonic şi am cunoscut ziarişti serioşi ca: Mitrofan de
urât cu noi, având obiceiul de a ne brusca pentru orice fleac comis în la „Munca”, Dumitraşcu de la „România liberă” şi toţi
timpul serviciului. De treaba asta, ştie şi tov. director N. Cătană, dar el
ceilalţi care au fost nişte oameni serioşi). Aş fi şi eu
fiind tolerant nu a luat nici o măsură împotriva acelui inginer bătăuş îndreptăţită să mă plâng pentru că după doi ani şi
care dă cu pumnii, fără deosebire, atât în membrii cât şi în nemembrii
jumătate n-am mai rezistat şi m-am întors în combinat
oe partid”.
de unde fusesem dată la partid şi la ieşirea mea la pensie
Citind această remarcă publicată (critică), în gazetă, a delegatului,
tov. director s-a oţărât foc pe redacţie (să mă ierte dânsul, conform am pierdut la vechimea în muncă cei doi ani şi jumătate
pentru că n-au mai ştiut pe ce liste m-au plătit. S-au
sloganului „Despre morţi numai de bine"), pe motivul că, chipurile, l-am oferit doi foşti activişti să-mi fie martori la Primărie, dar
făcut de râs în faţa lumii. Considerându-se lezat în autoritate şi în orgoliu, nu am vrut să-i pun pe drumuri pentru că unul era deja
dânsul s-a adresat instructorului CC ai partidului, în calitate de membru
prim-secretar la Alba şi unul era la judeţeană Deva şi de
supleant al acestui for suprem, deplângând ofensa redacţiei fată de el.
fapt am fost atunci mulţumită cu pensia care am primit-o
La aflarea acestei veşti, instructorul organului central a venit val-vârtej
la redacţie şi ne-a chemat la ordine în faţa lui. Pe noi, toţi trei, respectiv pentru că aveam cu 100 lei mai puţin ca salariul şi nu
mai plăteam 90 de lei pe lună că nu aveam copii şi soţul
pe semnatarii articolului şi pe şef. Ne-am strâns câteşipatru într-un
birou, iar acolo, tovarăşul de la CC, a început o vorbire adresată către meu la fel, nu mă mai abonam la toate ziarele şi eu şi
noi de parcă am fi fost nişte răufăcători de ultimă speţă. soţul meu, nu mai plăteam decât 1 leu cotizaţie la partid.
A fost un fel de păruială clasa I, nu critică. Tovarăşul ne-a frecat de Aşa au fost vremurile atunci şi ce rost ar avea acum
au ieşit fulgii din noi şi din ziar: cum de am cutezat, a grăit el, să publicăm să scriu în fiecare număr al „CĂLĂUZEI” articole care
aşa ceva despre un membru marcant al conducerii de partid. „Aţi se doresc foileton. Detest cameleonii. Vă daţi seama ce
devenit, ne-a spus el, un fel de ziar asemănător celor titoiste din articole elogioase or fi scris pe vremea aceea?
Iugoslavia, încurajând muncitorii la nesupunere şi la defăimarea închei şi doresc întregului colectiv, sănătate şi în
conducătorilor partidului...” continuare numere tot mai bune!
(va urma) G. Zold Cu stimă Splru Valeria - Hunedoara
"I ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- — --------------------------- ------------- -j
T
„Oare pentru mine,mila şi compasiunea nu vor veni la timp?” |
I Dragi oameni buni, am cumpărat eu pe datorie apometru (450.000 lei) şi i-am rugat ca l
j Am un suflet negru ca smoala iadului şi atunci am zis că trebuie măcar să îl monteze ei prin primărie. Nu se poate zic ei. Eu ce să !
I să vă scriu pentru că nu vreau ca viaţa să mă înrăiască. Păcate am mai zic? ' I
[ ca orice om dar rău la nimeni nu am făcut, nu sunt ranchiunoasă, nu Cei de la Electrica sau cum se numesc, de ce nu au întrerupt I
■ sunt răzbunătoare, nu cunosc ce înseamnă ura, invidia, unde e curentul când apăream cu o sumă mai mică pe care aş fi reuşit cumva ■
• nevoie de mine, de ajutorul meu sunt prezentă şi niciodată nu uit şi să o achit? Când au venit facturile cu sume mai mici, nu au vrut să ia •
| nu am să uit omul care m-a sprijinit când mă clătinam să cad. Şi banii pentru că trebuie să plătesc şi restanţa. |
| atunci cum să dau satisfacţii răului care pândeşte? Dar eu mai am o Băiatul este militar. E datoria lui, iar a mea ca mamă la imense ■
| armă foarte puternică, care nu va da voie răului să se cuibărească sacrificii. Spuneţi-mi voi, sau cel ce citeşte această scrisoare, ce aş !
I în inima mea. Iubirea. Dar nu iubirea pentru un bărbat anume, ci putea să fac?! Există în România asta cineva să te sprijine, să te I
I iubirea pentru copii. Iubesc copiii foarte mult, florile şi animalele. Să ajute, când eşti într-o situaţie atât de dificilă? I
■ zicem că mă cheamă Sorina, am 46 ani (31 mai). Nu am plătit facturile, nu pentru că nu am vrut, sau am avut alte {
• în anul 1997 soţul meu fiind bolnav cardiac, a fost pensionat pe planuri. Nu am avut de unde. •
| caz de boală. Pensie 570.000 lei. Trei persoane, şi,cel ce nu are Condamnăm mame şare au copii că se prostituează, îi |
■ preţ pe lumea asta - băiatul meu care era elev. Boala începuse să compătimim pe cei care se sinucid când ajung la capătul răbdării şi ■
! se complice şi să se agraveze. Spital, medicamente, doctori şi în al umilinţei, dar mai ales al degradării umane. J
I acelaşi timp facturi după facturi, care s-au adunat şi s-au adunat. Nu întotdeauna mila şi compasiunea vin la timpul potrivit. V-am I
I Locuiesc la bloc şi aşa se face că s-au adunat: apa rece, chiria, scris vouă pentru că sunteţi neutri de situaţie. Cunoscuţii mei când I
! lumina (acum când vă scriu, vă scriu foarte romantic la lumânare, încerc să vorbesc cu ei, fiecare se retrage în carapacea lui din teama !
• pentru că mi-au tăiat curentul). A terminat băiatul şcoala - şomaj. de a nu le cere ceva. De asemenea ştiu că sunteţi ziar, nu bancă, iar I
| Unde să se angajeze? Mina cu care a avut contract s-a închis. în scrisoarea mea v-am scris-o ca unor prieteni noi, care poate ştiu ei |
■ aprilie 1999 boala soţului a fost mai puternică, iar inima i-a cedat. A cum să fie alături de un prieten nou (eu) căruia să-i fie alături chiar şi ■
J decedat la 44 ani. în ziua în care a murit aveam în poşetă 15.000 de la depărtare prin intermediul unui ziar. •
} iei. Erau toţi banii mei. Cheltuielile de rigoare, enorme. Bani luaţi Ştiu că sunt problemele mele pe care nu am avut cum să le evit |
T împrumut cu dobândă. Trebuiau înapoiaţi la timp. Şi facturile veneau, dar spuneţi-mi voi, cum ar avea rezolvare? |
! iar sumele se tot adunau. îmi era imposibil să le achit. Am un venit Oare şi pentru mine mila şi compasiunea nu \/or veni la tfftlp? .
I de 340.000 lei pensie de urmaş după soţ. Ca să-mi fie mai uşor, am Cu deosebită stimă, Sorina C. Petroşani r
| făcut angajament de plată cu cei de la ape şi îmi trage lunar din N.R. Sorina, am publicat scrisoarea ta disperată. Şi nouă, în |
■ pensie 158.000 lei, dar totalul sumei e mare. Am fost la primărie, au cititori ne e puterea să vedem dacă cineva o să reacţioneze. Redacţia ■
■ zis că nu pot să-mi monteze apometru gratuit pentru că nu au. Bun, e pe fază; recepţionează scrisori, oferte, mesaje etc. ■

C Ă L Ă U Z A - S Ă P T Ă M Â N A L IN D E P E N D E N T A F L A T ÎN S L U J B A T U T U R O R O A M E N IL O R