Page 10 - Calauza_2002_620

M ARTOR „RÂPA PĂ TRU LU r T IJ V E R II N O Ş T R I,
T I N E R I I V O Ş T R I
Mai păstrez in suflet acea de batistă şi de va fi nevoie, s-o |
dorinţă a tatălui „să-mi cumperi aprinzi şi să o împrăştii în jur” . Am i
medicamente pentru inimă". De plecat simţind în obraji puterea ■ Jurnal cu abuz (de adolescenţă)
la poartă, m-am întors înapoi iernii. Când am închis poarta, am | 1 octombrie:
crezând că tata doreşte să-mi mai sim ţit cum mâna se lipeşte de . Azi m-am uitat ca de obicei pe fereastră la m izerul nostru oraş
spună ceva. Şi chiar mi-a spus: clanţă. N-am făcut decât cîţiva I şi n-am avut cum am de obicei senzaţia că trăiesc într-o văgăună
„Să nu pleci, să mai stai lângă paşi şi mi-am amintit de alte vorbe I plină de lilieci cu aer ieftin, bârfitor... am avut pentru prima dată în
mine, că şi mama ta e bătrână şi ale mamei că „noaptea nu e bine faţa ochilor o fantom ă de hârtie care umblă pe străzi, sperând. La
îi e frică să nu mă prăpădesc şi să te uiţi înapoi". Şi cu acest sfat I şcoală aceeaşi prostie! Toţi cei dinăuntru căutau acelaşi lucru.
tu să nu fii aici. Mai stai aici pe al mamei, am pornit pe drumul ce I Mai dem ult aveam im presia, atunci când nu stăteam sau când
marginea patului, că aşa îmi este mă ducea către „Râpa Pătrului". mergeam pe lângă oam enii de pe stradă sau mă amestecam cu
de greu când pleci, că frate-tău, Pentru a ajunge în satul unde mă | colegii, că m irajul stupid e un pur m aterial: tricouri şi papuc-imŞhţie
e departe şi n-am cum să-l ţin aştepta soţia şi copiii, nu aveam i cu Nike, haine cu im prim euri „Boin to be wild" şi alte form e a iu r ţâ ^
lângă mine. Deşi aş vrea n-am alt drurn decât dacă ocoleam vreo 1 care la noi nici nu există, cuvintele care se vor a fi numai nişte acte
cum. El are treaba lui acolo câţiva zeci de kilometri. Mi-am zis | de „şm echerism " - „forget it", „never mind", „ce faci în weekend?" pe
departe. Hai şi stai lângă mine, în gând că nu trebuie să-mi fie i care de altfel şi eu le folosesc fără nici m ăcar să-mi fie ruşine, purtată
că aşa mă simt de parcă n-aş teamă, să fiu curajos, că Dum- ' de On val de plăcere idioată şi adolescentină. Totuşi câteodată mă
suferi de nici o boală. Că, anii, nezeu mă ajută să ajung cu bine. | doare tot teatru ăsta lipsit de orice fel de farm ec sau originalitate.
nu-s puţini şi până nu de multă Cerul, dacă-l priveai simţeai că te . Dacă vin acasă mă urm ăresc m ereu aceleaşi idei, aceleaşi trei
vreme, am fost vrednic. Mă simt bate cu stelele ce clipeau, sau I culori albastru, roşu. steluţe albe peste tot: ziare, televizor, calcula­
aşa de uşor după ce m -ai poate tresăreau şi ele de frig. I tor, postere etc.
bărbierit. Faţa curată, îmi dă o Luna, părea fixată acolo în cer şi , Poate că sunt pur şi simplu o exagerată din natură şi singurul
stare de linişte. îmi făcea impresia că stă pe loc I meu refugiu e prim ordiala pădure. Păcat însă că atunci când cineva
Era cât pe aci să-mi dea şi nu se va mişca de acolo, cât o I caută să se exprim e, o face totdeauna prin prism a celor 3 culori
lacrimile, dar eram destul de tare să fie noaptea de lungă. Zăpada numai fiindcă e la modă. Degeaba mă exteriorizez acestei specii,
să nu le dau drumul. Lasă-I, măi şi gh e aţa tro sn e a sub ta lp a I căci sunt conştientă că fac parte din ea. îm i place să port şapcă,
omule, să plece că e iarnă şi e b o ca n cilo r, în câ t îm i fă ce a | blugi şi tricou şi să le spun tuturor că îm i plac posturile de muzică
noapte şi mai trece şi prin acel loc impresia că mai păşeşte cineva
englezeşti şi am ericane şi că am un „n” număr de CD-uri cu form aţii
rău „Ftâpa Pătrului". Tata, parcă odată cu mine. Nu mai păşea | com erciale etc.
nici nu auzise cuvintele mamei, nim eni, eu eram sin g uraticul i Toate astea se întâmplă însă acasă, în mizerul meu oraş, între
fiind cuprins de un somn ca un a c e le i seri tâ rz ii, d in tr-u n 1 patru pereţi unde eu fac abuz de tot ce-mi iese în cale, amplificându-l
om obosit după o zi de muncă decembrie aproape uitat. Dar, | la maxim.
grea. „Du-te sănătos şi nu uita cum să uit acele călătorii prin . Am înţeles c-a existat şi un miraj spiritual rusesc, de ce să nu
când treci prin acel loc să-ţi faci iernile ce te orbeau cu gerurile I existe unul în totală opoziţie, „am ericănesc"?
cruce. Uite şi nişte bucăţi de lor? (va urma) I 2 octombrie
ţjăm âie. Ţi le pun în colţul acesta Miron Ţ IC j Azi am aflat că am ulcer. Şi ideea ulcerului nu mă sperie atâta
timp cât îmi place. Poate că din cauza sim plei mele idioţenii am
ulcer... pe bază nervoasă...
Duelul cavalerilor de „Călăuza” Şcoala nu mă supără, nici prietenii. Azi e prima dată când văd
cât de disproporţionaţi sunt pereţii din cam era mea. Şi nu vor să
A început să bată Vântu O întrebare sau o ghicitoare: cadă pe mine, nici nu mă strâng. Sunt doar strâm bi, într-un fel.
Şi tot mai mult din an în an Ce asemănare este între Griul oraşului obsedat se m aterializează dureros în mine. Poate
In faţa lui nu stă nici „Sfântu" Băsescu că de la oraş... simt cuţite în stomac. Nu contează! Sunt adolescentă
C-a devenit un uragan. Şi „Mărul lui Adam"? puerilă şi cred că sunt liberă. Toţi credem de fapt. Sau, mai bine
Este lesne înţelesu': mai arunc cu plante din m laştină pe covorul nostrulA şa că dacă e
Lui Vântu i-aş fi urat Amândoi stau în gâtul lui gri afară, m âine am să plec! Şi am aşteptat atâtea secole să spw rţ,,
creştineşte Adrian. asta: 5 zile, cele 5 zile lângă GRI. Mâine plec!
De anul nou „La mulţi ani"! Delia Viorica Bold - elevă, clasa a Xl-a
Am renunţat c-ar fi răspuns Gheorghe VINŢAN Colegiul Na\iona! „Avram lancu" Brad
Doamne fereşte! (va urma)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------î
<------------------------------------------------------------------------------------------------------------
| Remember privilegiaţilor, flacăra le-a ars obrajii, ochii şi sufletele... Şi au înţeles
mesajul!
| Jim M orrison (8 dec. 1943 - 3 iul. 1971) „Music is your special friend, dance an fire as it intends...” Printre
I Când suntem prea ocupaţi ca să ne mai înfiorăm de o viaţă mizeră ei s-a numărat şi bărbatul acela cu ochii rătăciţi, copilul-minune al
şi când uităm, mai devreme sau mai târziu, să ne mai punem întrebări, anilor '60, idolul unei generaţii visătoare, JIM MORRISON, solistul
| vine-o umbră fantomatică să ne bântuie nepăsarea blazată, urlând: trupei The Doors... Muzica Iul Jim trăieşte, este materială, uneori te
i „Fathei I want ti kill you, Mother I want to... fuck youl", pentru ca apoi, atinge cu degete suave, alteori te izbeşte drept în plex. De multe ori
' doar după câteva secunde să murmure stins, cu vocea unui muribund: când vine vorba de Jim unii se grăbesc să-l eticheteze:-beţiv, cântăreţ,
I „this is the end, my only friend, the end?...” adăugând încă un punct poet, drogat, maniac... Nu neapărat în această ordine. Obişnuim uneori
• invizibil în linia de suspensie ce duce de la porţile percepţiei spre cu prea mare uşurinţă să lipim anunţuri confuze şi grăbite pe ceea ce
I infinit, în amurgul disperat a! unei zile.obişnuite... nu în ţe le g e rii şi ne sim ţim îm p ă ca ţi cu gândul că am atins
I ...'Mă uit la bărbosul cu ochii rătăciţi care mă întreabă de când n- cunoaşterea...
am mai fost liber şi îmi dau seama, de fapt, că n-am fost niciodată. Unii pot exclama nşstingheriţi: „A, beţivul ăla de Morrison?... Pec-
I De la naştere suntem condamnaţi la supunere tacită, în familie, la ple are strorige, when you'are a stronger” - le-a răspuns ecoul.
| şcoală, în societate... Mai apare, din când în când, un nebun care ar Jim, într-adevăr, a băut, a iubit, a cântat, s-a drogat, a trăit a
1 vrea să treacă dincolo de Porţi, dar mulţimea îl blochează cu repfroşuri negat, a murit, a şocat şi a sim ţit.* Nu neapărat în această ordine
| orientale, împrumutate, fără dobândă de la navigatorii eşuaţi prin Versurile melodiilor, semnate de Jim Morrison, îşi trag rădăcinile din
I Bosfor: „Nu-I ascultaţi şi nu faceţi ca el!... Avem pentru voi o porţie expresia poetică a lui William Blake şi cea a simboliştilor francezi Pe
I proaspătă de muzică dulceagă, ce n-o să vă deranjeze stomacul uscat lângă violenţă, sexualitate şi invocări mistice, în poemele lui se impune
I de foamete...” Scuip scârbit zeama călduţă, de aromă alterată cu şi o conştiinţă eliberatoare şi o înţelepciune naturală. ToaJă viaţa şi-a
. gust de manele, pentru că ştiu că MUZICA ADEVÂRATÂ, este de dedicat-o aflării unui drum propriu către libertate şi sălbăticie, spre
I fapt, încercarea disperată de a-ţi depăşi spaima în faţa existenţei un tărâm virgin, care a fost cândva America. Pe Jim Morrison l-au
| cotidiene, este o manifestare diabolică, o izbucnire necontrolată a interesat doar două lucruri: America şi el însuşj. Uneori le amestece,-* .
forţelor elementare ale vieţii. Muzica nu poate fi adevărată dacă nu alteori le iubea şi nu de puţine ori chiar le ura... în final, le-a părăsit pe
| implică LIBERTATE TOTALĂ, dacă nu îşi recapătă semnificaţiile amândouă. De fapt, le-a dăruit celorlalţi. A murit înfiorător de tânăr, [
I astrale, devenind inovaţie şi comunicarea cu zeii, din Noi din Voi, la nici 28 de ani, departe de casă, de prieteni... într-o cameră de hotel
i sau, cine ştie, poate, de aiurea... parizian.
| Au fost puţini cei care au reuşit Să'atingă acest nivel sincer de Mă întreb şi azi, după mâi bine dd trei decenii: „Oare, el, se
■ trăire prin muzică, cei pentru care muzica a însemnat NECESITATE împăcase cu moartea? Până voi găsi răspunsul, mă mulţumesc cu
I VITALĂ şi dureroasă dincolo de gusturi şi convenienţe, dincolo de gândul că umbra fantom atică cu ochii rătăciţi prin bezna ce ne
I limite şi spaime meschine. Au fost puţini cei care au trăit doar pentru înconjoară şi care ne bântuie nepăsarea blazată, ar putea fi chiar
Jjlacăra lor lăuntrică, supremă justificare a vieţii şi a morţii, iar acestora, sufletul regretatului Jirh Morrison... Ştefan BUDOI'