Page 10 - Calauza_2002_663
P. 10

(!l^ ^ ^ ^ " ■ ." Ş ă p ^ ă m â n a ^  independent aflat în slujba tuturor oamenilor D9(!^ ^ n ă iV O ^ lf Qt)



        E       ^     e s i u n i  i n c o n f o r t a b i l e T  ^
                     LA POARTA NATO
           Ne grăbim, stimaţi cetăţeni, din '90 încoace, să fim acceptaţi în NATO!
        Deoarece existenţa românului este încununată de succesul proverbelor,   Mă aflam pe una din străzile capitalei şi aşa cum face ardeleanul,
        am simţit pe pielea noastră că „graba strică treaba” şi că tot mai bine ar fi   nu  grăbeam  deloc  pasul.  Din  faţă,  venea  cineva  tot  aşa  cu  pasul
        să ne grăbim „încet”, ardeleneşte, cu răbdarea melcului. Pentru că şi melcul
        ar fi ajuns în NATO după 12 ani!                      domol şi când nici nu mă aşteptam, n.-a întrebat: „N-aveţi un bilet în
           Astfel, ignorând sfatul strămoşului Creangă de a nu se „împrieteni" cu   plus?” l-am răspuns scurt şi fără să r . mai spunem ceva, am plecat
        omul spân, melcul nostru semăna din zi în zi mai mult cu încercatul Harap-   fiecare în direcţia lui. Nu ştiu de ce, dar tipul ce mi-a cerut „un bilet în
        Alb! Trăgând nădejde,  melcul şi-a cumpărat mască de gaze cu banii de   plus", mi s-a părut un ins singuratic. Puţin năuc, sau poate, pierdut în
        mâncare şi echipament militar second-hand cu banii de căldură şi înarmat   spaţiu. Parcă semăna cu bunul meu prieten, care, peste câteva zile,
        cu curaj de melc a pornit la luptă (n-avea importanţă cu cine), doar să facă   îşi  sărbătorea  ziua  de  naştere.  De  fiecare  dată,  între  noi,  a  existpi  ,
        pe plac spânului, repetând robotic: „Ordonaţii”, fiindcă îşi vânduse cuvântul.   acea  stare  de  atenţie,  sau  de  recunoaştere,  în  a  ne  face  cadouri.
        Şi  ar mai  fi  trecut  mult  şi  bine  până  să  nimerească  ia  Praga  unde  şi-a   Pentru  mine,  de  fiecare  dat?  aceste  cadouri însemnau  o  pierdere
        stropit coamele cu apă vie şi s-a declarat satisfăcut, dacă nu ar fi întâlnit în   de timp, nişte întrebări inutile.  ■  ire mă bulversau o vreme.  După ce
        rătăcirile  lui  prin  „pădurea-labirint",  la  picioare,  cu  fruntea  la  pământ,   mă hotărâm ce să-i cumpăr prietenului meu, mă linişteam şi chiar îmi
        Turnurile  provocatoare  fumegând.  Dar  de  acum  sacrificiile  îi  vor  părea   ziceam: „La anul, n-o să-mi  mai-fac probleme”  Şi iată-mă, din nou,
        sublime şi îşi va strânge cureaua  mulţumit considerându-se  erou,  însă,   pus  în  situaţia  de  a  alene  cadoul.  „Ce  să-i  cumpăr?"  m-am  auzit
        cum el nu va beneficia de pe urma victoriei „scumpe”, evitând comentariile,   vorbind singur, pe ac  c  stradă a Bucureştiului? Şi dintr-o dată, totul
        consolat, va realiza că este vasal, folosit, adică inferior şi că mai bine ar fi   mi s-a părut atât de simpi' \ incât aveam sentimentul că am găsit cel
        rămas acasă.  Dar poate că în altă zi, un alt avion,  undeva în  Europa, va
        destrăma  un vis  de  glorie  şi,  în  sfârşit,  invitat,  melcul  nostru  îşi  va  găsi   mai delicat cadou. La  a credeţi că m-am gândit în acel moment? La
        fericirea în... Uniune!              Isabela SUSANYI  o carte grea, care are greutatea câtorva cărămizi. Se numeşte „Timpul
                                                              dărâmării,  timpul  zidirii"  şi-i  are  ca  autor  pe  prozatorul  Emil
                                     -   Draga  mea,  dacă  te-aş   Constantinescu. Pardon, pe fostul preşedinte al ţării, care, iată a vrut
                                  săruta acum ai striga după mama   să dovedească cât de bine stăm cu producţia de hârtie, hotărându-se
                                  ta?                         să se oprească abia după 3500 de pagini, unde „locurile şi întâmplările
                                     -  Fireşte,  dar acum  nu  este   sunt reale". Sunt reale, nimic de zis, cum este şi preţul de 1.600.000
                                  acasă...   g s              lei.  Bani  buni.  Preţ  cu  adevărat  de  epocă  şi  de  recorduri,  când  şi
                                                              Marius Tucă a  făcut  1000 de emisiuni,  M-em gândit să-mi las gura
                                     -   Nevastă,  tu  vezi  cum  s-a   flămândă,  două,  trei  zile  şi  să  cumpăr  cartea,  chiar  fără  autograf
                                  îmbrăcat studenta noastră?  proaspăt, ca un semn şi mai ales ca un cadou pentru prietenul meu.
                                     -  Ca la examen: şi-a făcut din   Am cump irv.t-o şi în acel moment, m-am gândit să mai fac o investiţie,
                                  fustă, un rezumat...        pentru  un  rucsac,  s=>  nă  ajute să  o car mai  uşor.  Puţin  slăbit şi cu
                                             ©                rucsacul  plin,  m-am  prezentat la  prietenul  meu,  care  a  început  să
                                     -   Draga  mea,  de  ce  eşti   râdă când m -j văzut ce purtam  n spate.  ,Nu râde ' i-am zis, „acolo e
                                  supărată?                   cel  mai frumos cadou  ce ţi  l-am  adus".  După ce  s-a convins că nu
                                     -  A dat faliment tatăl meu...  glumesc, mi-a zis:  Mă, tu eşti chiar  .ebur.. Mai trebuia să cumperi şi
                                     -   Eram  sigur  că  face  tot   cartea Iu'  Radu Mischiu şi ava&m doi autori titani".   Mlron ŢIC
                                  posibilul să ne despartă!
                                                 S. Colceru    INTRAREA ÎN  „SHOWMJL"  NUMIT  NATO
          O DEZBATERE LA CALAUZA                               Ce m-a frapat cel mai mult a fost entuziasmul exagerat cu care a fost
                                                                             -  urmare din nr. 662 -
        Cauzele pentru care Românii au pierdut interesul şi   întâmpinat preşedintele  Bush. într-adevăr, e o ocazie unică să-l vezi pe
                                                            cel mai important om de pe planetă, e civilizat să-i faci o primire călduroasă;
              respectul pentru valorile şi simbolurile      dar nici chiar să-l întâmpini ca la spectacol. Pun pariu că mulţi dintre tinerii
                                                            prezenţi  l-au  confundat  pe  nenea  Bush  cu  celălalt  superstar american,
                        noastre naţionale!                  oineînţeles, nu la fel de bun... diplomat ca el, şi anume cu Michael Jackson.
                                                            Numai la  primul conced  a  acestuia  de  la  Bucureşti  am mai  văzut atâta
                         -  urmare din nr. 662 -
           înclin să cred că propunerile economistului sovietic Balev de a scrie   euforie. S-a dovedii că avem sânge .aţin, ne înfierbântăm repede, dar ne
        la acea vreme „Complexe interstatale" combătut într-o revistă economică,   vom  reveni  la  normal  curând,  atunci  când  vom  vedea  ce  înseamnă  cu
        că aceasta ar însemna ca poporul român să dispa'ă ca naţiune, de către   adevărat NATO pentru o ţară ca a noastră.
                                                               interesul strategic american e clar, prea clar incât să-l mai comentăm.
        un  economist  român,  este  reluată  sub  alte  forme,  spre  alte  scopuri
        (globalizarea)  dar  mă  simt  dator  să  cred  că  numărul  locurilor libere  în   Intrarea  în  NATO e  o  realitate,  nu  mai  avem  ce  discuta  retrospectiv,  -
        învăţământul  preuniversitar şi  universitar de  orice  formă,  este  aproape   suntem  deja  intraţi  în...  show.  Problema  e  să judecăm  măcar de  acum
                                                            încolo  lucid şi să  luăm deciziile care  sunt bune pentru  noi  iar nu  pentru
        dublu faţă de numărul candidaţilor, iar numărul profesorilor suplinitori destul
        de  apreciabil,  ceea  ce  ne  face  să  ne  îngrijorăm  mai  mult  pentru  noi  şi   alţii. Trebuie să încetăm să le ma, facem altora pe plac şi să avem acţiuni
                                                            de suprafaţă, de etichetă. Ne pot costa mai mult decât ne închipuim.
        viitorul nostru.                                       De acum vom avea responsabilităţi enorme, aşa cum pe drept cuvânt
           Nu pot încheia fără a pune la dispoziţia cititorului  un  alt exemplu ai
        vieţii (câte nu aş putea oferi) şi anume: trei foşti subalterni din funcţia de   ni se spune. Eu am încredere în viitorul acestei ţări aşa cum am încredere
                                                            în viitorul meu aici ca român. Dar, pentru asta trebuie să lăsăm teribilismul
        impiegaţi,  mai tineri cu  zece  ani  ca  mine,  la întrebările mele  de  cultură   şi  să  dovedim  luciditate  în  acţiuni  ceea  ce  nu  s-a  prea  văzut în  ultima
        generală din liceu (eu absolvent în 1954, ei absolvenţi în 1964) au motivat
        că eu mă uit acasă în cărţile mele de liceu, dar în realitate cărţile mele şi   vreme... Să dea Dumnezeu să fim învingători şi să fim într-adevăr CINEVA
        caietele  din  liceu  se  găseau  la  240  km  de  locui  meu  de  muncă.  La   în lume aşa cum merităm, după atciea veacuri de chinuri!
        examinarea  dintr-o  lecţie  predată  cu  circa  30  de  zile  anterior,  la   Dan Tf'.UFAŞ, student la Istorie Cluj Napoca
        seminarizare,  unul a obţinut nota 4, ceilalţi doi,  nota 2,  efectul  ulterior a
        fost că doi din ei notaţi cu nota 2 au devenit, prestat şi pensionat în aceeaşi   „ n i m e n i N u  s e  n a ş t e  c u  c a p i t a l
        funcţie omoloagă mie din staţii de cale ferată importante decât cea în care   ÎN SCUTECE’’
        se produsese episodul descris. Dumnezeu însă m-a ajutat să vreau şi să
        pot să fiu  pensionat din  una  din  cele  mai  importante  staţii  a  regionalei,   -  urr-.are din nr. 662 -
        foştii subalterni să fie menţinuţi în funcţie până la 52 de ani, eu până după,   Am înşirat toate ar.esiua  pentru a concluziona că din  punctul meu
        împlinirea vârstei de peste 58 de ani şi astfel, uneori suntem şi noi înşirte   de vedere, tinerii noştri vei  'ămâne în ţară şi vor munci în folosul patriei
        vinovaţi într-un fel sau altul că lăsăm semenii noştri să-şi piardă interesul,   atunci câi .d vor fi oameni  cu  iniţiativă.  Din  păcate în  momentul  actual
        chiar respectul pentru simbolurile naţionale.       această însuşire  nu poate fi dobândită prin familie  sau  şcoală întrucât
           Avem, consider, menirea să nu cedăm în nici un fel şi în acelaşi timp,   mentalitatea comunistă nvri dăinuie rncă în noi şi nu putem prognoza în
        cu  orice  prilej  al  vieţii  sau  al  funcţiei  sociale,  respectiv  familiale,  să   cât timp va dispărea complet.
        propagăm, să canalizăm în gândire nu numai, copiii şi nepoţii, nu numai
                                                               Şi  apoi  de ce  să  nu  o spun  deschis,  şcoala  noastră încă  nu  este
        colegii şi subalternii, nu numai vecinii şi prietenii, ci şi pe oricine şi oricând
        şi cu orice ocazie (în călătorie, în concediu la mare sau la munte, în parcul   capabilă  să-i  pregătească  pe  tineri  pentru  viaţă.  Ei  vor  fi  nevoiţi  din
                                                            această cauză să înveţe acest lucru după ce au părăsit băncile şcolii în
        de distracţii, în conversaţii cu oricine şi oriunde) ca obsesia noastră să fie
        minimalizată şi că am făcut totul din ceea ce ne-a rămas de la înaintaşii   confruntarea cu greutăţile vieţii.
        noştri, să transpunem în gândire şi faptele oamenilor, să redevenim ceea   Cred însă că tinerii noştri vor găsi o câie pentru a rămâne şi a munci
        ce am fost şi ceea ce ar trebui să fim, cu mult mai mult, sau altfel spus, să   aici urmând exemplul părinţilor şi al înaintaşilor care au luptat şi au trudit
        fim cu fruntea sus în rândul naţiunilor lumii, prin gândire şi fapte.  din greu pentru acest frumos şi ospitalier pământ românesc.
                                        Dumitru AMARĂZEANU                                     Ec. Corneliu ALDEA
          C Ă L Ă U Z A  -  S Ă P T Ă M Â N A L   IN D E P E N D E N T   A F L A T   ÎN  S L U J B A  T U T U R
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15