Page 10 - Calauza_2003_677
P. 10
( . Săptămânal independent aflat in slujba tuturor oamenilor
PRINŢESA ZĂRILOR ALBASTRE, REGINA
ÎNĂLŢIMILOR - SMARANDA BRĂESCU
- urmare din nr. 676 -
Şi cum o voinţă de (ier în suflet feminin nu existase în lume până A N E M O N A
atunci, Smaranda Brăescu nu stă cu mâinile în şolduri, hotărăşte a fi Anemona e însăşi primăvara ce o simt cum alunecă în jurul meu.
„prima-ntâi” în lume şi peste nume de bărbaţi. Aşa că acel Crăciun al Cercuri mari şi line de lumină coboară din înaltul cerului, înlăturând
anului 1931 o găseşte la New-York, unde, cu o voinţă rar întâlnită, îşi norii plumburii, lăsând în priviri acea mângâiere ce a venit atunci
respectă cuvântul dat în ţară şi de aci la Sacramento lângă San Fran când o simţeam ca pe o sete ce-mi ardea sufletul. Anemona răsare
cisco se antrenează şi în data de 19 Mai 1932, barograful ce o însoţeşte,
consemnează 24000 de picioare, respectiv 7200 metri, înălţimea de unde din paginile unui fermecător roman, aşa cum este ea, deloc grăbită
se lansează, depăşind orice alt record de până aci. şi rareori interesată doar de fleacuri. Pentru Anemona, iubirea e scrisă
Este apoi invitată „în lume” în mai multe ţări europene şi Canada, cu acea culoare imaculată, ce se naşte, din acel alb zilier, neascuns
ca, în nepotolita sa activitate, să se întoarcă în ţară cu brevetul niciodată ochiului. Anemona, poate fi un nume de floare, de care se
internaţional de pilot de avion. Acum, la gândul că este fată de români, loveşte o pală de vânt. Poate fi liniştea dorită într-o noapte ce încearcă
se cade să fie şi prima mână feminină în lume care să traverseze să se ascundă undeva printre salcâmii pământului. O aşteptam cu
Atlanticul în zbor. nerăbdare pe unde treceam, o simţeam; umerii mei, parcă se loveau
Nu întârzie o clipă şi cu avionul său personal Milles-Hawck, monoloc, de' umerii ei, până când s-a oprit şi mi-a lăsat în palma mâinii, un
monoplan, traversează două mări, Marea Mânecii şi Marea Mediterană, petec de hârtie, din care, ochii mei, sorbeau acea ardere a flăcării
netraversată de vreo fiinţă feminină până aci. Aşa că la 19 Mai 1936 de lumânare. Nu ştiu, dar ceva mă face ca după mai mulţi ani, să
când se împlineau 4 ani de la evenimentul din USA, reuşeşte o nouă aprind o ţigară şi unde credeţi, pe acea stradă unde se răspândea o
premieră, traversează Marea Mediterană în linie dreaptă, de 1100 km muzică leneşă şi poate cuceritoare. Mai importante sunt însă acele
de la Roma la Tripoti în Libia în 6 ore şi 10 minute, cu avionul său pregătit rânduri, din acel petec de hârtie, ce par nesfârşite „Eu am fost o
pentru marele raid, de aviatorul Nicu Marinescu, altă înaltă personalitate mică luptătoare, am dorit din tot sufletul să ajung cu bine până la
în lumea aviatică românească, pilotul pe bimotoare care participă la capăt. Am fost mereu interesată ca lucrurile să meargă bine, dar
evacuarea trupelor române încercuite la Cotul Donului în cel de-al doilea n-a depins numai de mine. Mi-am dat seama că viaţa are şi ea
război mondial, din spatele frontului. slăbiciunile ei. Mirosul de iarbă crudă vine dinspre dealul, pe care,
Dar... şi pentru ea vine al doilea război mondial şi nu-şi poate lăsa
mama şi ţara şi participă efectiv în Campania din Est şi Vest până în 9 l-am urcat în ultima zi de liceu. încet, încet, multe s-au ruinat din
Mai 1945 aducându-şi aportul de patriot român. Dar... acea frumoasă poveste a tinereţii. Dar, şi iarba se veştejeşte, şi
Apar zile grele imediat după terminarea războiului şi primii în rândul iarba dispare din marginile cărărilor noastre. Cândva, mi se părea
distrugerii armatei române sunt aviatorii care constituiau elita acestei că nu pot suporta nesomnul. Cu timpul m-am obişnuit fixându-mi
armate, ei fiind marginalizaţi, aruncaţi pe drumuri fără simbrie, torturaţi, privirea în tavanul cameiei, unde, tu-mi strângeai mâna uşoară,
puşi în lanţuri, puşcării, groapa comună. sărutându-mi degetele ca pe nişte petale de floare. E o răzbunare
Şi EA este ca şi alţii: intră în organizaţia anticomunistă Sumanele să nu-i vorbeşti celui drag, mai multe zile?” Autoarea acestui
Negre şi imediat se începe şi urmărirea sa, judecată şi condamnată în excepţional roman de dragoste, se întreabă: „De ce trebuie să suferim
lipsă că nu a putut fi prinsă. Nu este prinsă, dar puternic hăituită. La anii dacă nu mal merge?". Lumina acestei scrisori, aprinde un alt răsărit
aceştia de pribegie ai ei, curând îi apare un cancer mamar. Tratată în de: „Frânturi de lumină/ sărută statornic întunericul liniştit/ Parfumul
secret şi ascunsă de adevăraţii patrioţi ai vremii în Moldova şi Ardeal, florilor/ paralizează simţurile/ gândurile căzând răscolite în uitare/
sfârşeşte în spitalul de la Cluj, unde se stinge în 2 Februarie 1948. Tu şi eu/ venim din alte ere mistice/ şi/ conturăm imaginea răsăritului/
Cei ce au ascuns-o şi i-au fost în sprijin, au fost „răsplătiţi" de mâna Echilibrul vieţii se mărgineşte/ în clepsidre astupate de timp/ Nisipul
ticăloasă şi criminală la acea vreme, cu ani grei de temniţă, teroare, deşertului se pietrifică/ în vene de răbdare/ Iar apele se transformă/
cruzime stalinistă şi gropi comune. în gheţari de sare/ Comoara pământului/ Veşnicia... Transpiră într-
Acum când se împlinesc 55 de ani de când a trecut în.lumea umbrelor un chihlimbar de ceaţă/ Ce urmează/ e doar începutul minunilor/
cred că se cădea a i se pomeni numele în libertate, ca şi al altora, căci lumeşti...” Versuri de speranţă, pe care, Violeta Craiu Cârjan le
tânăra generaţie are dreptul de a-i cunoaşte şi cinsti memoria celor ce
au făcut risipă de dăruire pentru ţara lor. Dar din păcate marile ziare ale dăruieşte ca o sărbătoare a primăverii. Miron ŢIC
„românilor” ca şi Televiziunea, care cel mai mult îi tembelizează pe
români, au uitat şi uită de români. Ionel BECHERETE, Vădenl costuri reduse, hărnicie şi o mare mentalitate. A început o disponibilizare
de muncitori, s-au închis secţii, fabrici ca cea cocso-chimică, furnale
şi cuptoare Siemens Martin, linii de laminat etc. Dar au început să
HUNEDOARA, EXTAZ ŞI AGONIE apară şi întreprinderi căpuşe, care nu produc decât hârtii şi consumă
- urmare din nr.676 - sudoarea muncitorilor. S-au închis minele de la Teliuc şi Ghelari,
în momentul în care s-a produs „industrializarea" de tip bolşevic, Uzinele de aglomerare şi altele. Producţia de metal în Hunedoara a
începând cu anul 1952, s-a construit furnalul nr. 6 de 450 tone ca în scăzut de 10 ori, iar în paralel s-a subdimensionat cu aceeaşi suprafaţă
1956 să fie dat în folosinţă apoi un fumai de 750, iar în 1962 unul de şi forţa de muncă.
1000 m.c. urmat de altele, de un complex de laminoare de sârmă şi Hunedoara industrială se află în agonie. Nu au fost preocupări
semifabricate. S-au extins atelierele, s-a construit uzina cocso-chimică, pertinente pentru reciclarea forţei de muncă. Oraşul este bătrân, şomeri
s-au ridicat aglomeratoare, s-au modernizat uzinele de la Ghelari şi şi tineri care stau în discotecă. Mentalitatea oamenilor este cea din
Teliuc, deşi minereurile erau de calitate îndoielnică (concentraţia între perioada de extaz. Agonia este dureroasă şi o simt inclusiv copiii de
20-35%). Intr-un timp scurt, siderurgia şi metalurgia Hunedoarei au şcoală. Se nasc două întrebări: Cine-i vinovat? Şi ce-i de făcut?
devenit renumite. Aici se producea 28% din volumul producţiei Răspunsul este simplu. Bolşevismul de tip ceauşist, trebuie numit
industriale, iar în 1975 se produceau 2,6 milioane tone fontă, 3,6 cinste, dreptate şi fraternitate. Noua generaţie este îngrijorată,
milioane tone oţel şi 2,2 milioane tone laminate. S-au diversificat mărcile preocupată de viitor. O elevă de la Şcoala generală nr. 5 din Hunedoara,
de oţel, ajungându-se la 285, doar că în ce priveşte calitatea oţelului, C. Andreea, într-o scrisoare adresată presei scria: „Prezentul este o
ea era suferindă. Ţările apusene îl cumpără în loc de fier vechi. perioadă grea pentru noi copiii m uncitorilor din Hunedoara.
Hunedoara asigura 26,2% din producţia dş oţel a României şi 22,8% Falimentarea unei mari părţi a Combinatului nostru siderurgic, ruinează
din cea de fontă. şi lasă pe străzi mii de oameni, iar aceştia sunt părinţii noştri. Mă întreb
în Hunedoara lucrau peste 30.000 de muncitori şi muncitoare în ce vom face noi copiii în viitor? Cu ce ne vor întreţine părinţii, dacă în
CSH, ICSH (întreprindere de construcţii siderurgice, două fabrici de fiecare zi viaţa se înrăutăţeşte, iar preţurile cresc. Prin înţelegere, res
industrie uşoară, fabrici de pâine şi covoare persane, ateliere de pect, muncă şi mai presus de toate prin cinste reuşesc să facă faţă
croitorie, cizmărie, coafură şi frizerie). Forţa de muncă feminină a fost acestei grele lovituri pe care ne-a aşezat-o în cale destinul. Dar până
şi ea ocupată. Aparent lucrurile mergeau bine, dar începând cu anii când? Mă tem foarte mult pentru posibila falimentare a Combinatului
’80, gigantismul de tip sovietic, a început să-şi arate colţii. Sfidarea când şi părinţii mei vor fi şomeri. Sper ca temerea mea să nu se
legilor economice, costuri, rentabilitate, resurse de materii prime şi adeverească. Dumnezeu să ne ajute să putem supravieţui. De şcoală
energetice, mentalitatea greşită că societatea trebuie să fie condusă ce să mai spun? Voi învăţa, voi învăţal”.
de proletariat, că se munceşte sau nu, are grijă Partidul. în 1988 Ce le răspundeţi acestor copii, stimaţi parlamentari de Hunedoara?
rentabilitatea CSH era scăzută. Tona de metal se ridică la aproape 40 Azi muncitor» sunt pe drumuri. Nu aţi făcut nimic pentru ei. De ce?
de dolari în timp ce în Germania era de aproape 20 de dolari. Toate MOŞ lancu
acestea au dus la sărăcie, la declanşarea unei crize care în 1989, N.R. Moş lancu este unul dintre redutabilii oameni de ştiinţă ai
decembrie, a declanşat revoluţia, şi s-a trecut de la o economie de tip Hunedoarei, pe care îl păstrăm în anonimat pentru a nu suferi
bolşevic, ia una concurenţială de piaţă ceea ce înseamnă calitate, repercursiunl politice. Este membru marcant al PSD.