Page 10 - Calauza_2003_679
P. 10

{^ IP c s ^ o iL W   Săptămânal independent aflat în slujba tuturor oamenilor







             UNDEVA E  RĂZBOI
             De foarte multe ori,  m-am gândit să dau o
          definiţie vieţii.  M-am întrebat de  atâtea ori,  ce
          este  viaţa?  Dacă  are  aripi  şi  dacă  poate  să
          zboare? Zborul vieţii, poate fi o realitate, sau o
          metaforă a poetului cu ochii deschişi spre merele
          coapte. Viaţa este timp învăluit în clipe, minute,
          ore, zile şi nopţi. Este acea respiraţie ce porneşte
          din  sângele  neuscat în trup,  pe care  o simţim
          când  ne  aşezăm  degetele  mâinii  la  înălţimea
          gurii. Viaţa, nu poate fi dată în chirie, atâta vreme
          cât roata se învârteşte şi inima bate în pieptul,
          u'in  care,  răzbate  bucuria  sau  amărăciunea,
          cuibărită între amiază şi seară. Stau de o vreme
          în apropierea ierbii şi a grâului şi încep să simt
          acel verde crud, acea tinereţe, de care, aveam
          atâta nevoie. Nici nu ştiu cum am plecat de-acolo,
          dar când mi-am privit palmele mâinilor, am văzut
          în ele acea culoare, pe care, o respiră viaţa. Am
          simţit aerul cuibărit pe acel mal, din preajma unui
          pod peste care a trecut noaptea şi eu i-am auzit
          paşii lungi şi grei de cântecul întunericului. Tata,
          îmi spunea că a dus în braţe două vieţi, adică,
          pe a fratelui meu şi pe a mea. Mama, îmi spunea
          că  a  legănat  două  vieţi  şi  din  acea  legănare,
          s-au  născut  cântecele  ei  ce  făceau  ca  zorii
          dimineţii, să vină lângă fereastra casei noastre
          şi noaptea să plece în ascunzişul ei. Viaţa este
          un ochi deschis, sau doi ochi deschişi spre acea
          creangă din care  mâinile  noastre culeg fructul
          cu miez de floare. Atâta vreme cât aerul nu este
          învins, cât putem să-l simţim pe buzele noastre
          şi să ne săturăm cu răcoarea lui, putem spune
          că viaţa are cea mai mare valoare, cel mai mare
          preţ.
             Multă vreme,  am  avut ca vecin  un  medic,   ■  .,.   >--■  t  ,  .  ■  -  ,  .
          un om care, când nici nu mă aşteptam bătea în          m m                     .  ,   .
          uşă şi intra pentru a mă întreba: „ei, vecine ce   '  '* * <»* « + ’* * m '+    MMM MM M-mW   T t i M i i  nirtrnMiM
          mai crezi despre viaţă? Poate fi asemuită cu un   -.«•MM*  Mmm' *  MM*   ti ' '    * # t a r * i r
          ochi care râde şi unul care plânge?"  ,    jmm*   *  «m m m * * *    M «mM  '   ptBH
             Eu  îi  răspundeam  că  „Viaţa  poate  fi  o   «* e*rtnrr«irtM3*» *    *>**«* K M to k
          primăvară  dar şi  o  lungă  iarnă care  te  poartă   I» antttte ff I&i
          printr-un  somn  lung".  Medicul,  mă  privea
          întotdeauna cu un zâmbet amestecat cu un fel                          <.« t r i l .   BANCA
          de ironie fiindcă de fiecare dată găseam câte o                                R K    C.'OMLKC IAI.A
          metaforă,  care-l  făcea  să-şi  simtă  limba  puţin
          amorţită. Undeva e război şi viaţa este în bătaia   r b cr  re                    -  RO NUSA
          armelor. Se aud bătăi în uşă, poate medicul îmi
          aduce vestea că războiul a încetat!
                                 M iron ŢIC
                                                             2000,  va  avea  o  bătrâneţe  grea.  Compunând  acest  proiect,  am
                                                             considerat  necesar ca  în  societatea  noastră  să  înceapă  un  proces
              DE CE SIMPLU DACĂ SE                           real  de  trăire  umană  prevăzut  în  Constituţia  ţării.  în  Constituţie  se
               POATE ŞI COMPLICAT?                           prevede  obligativitatea  statului  de  a  asigura  cetăţenilor ţării  un  trai
             Replica la legea 19/2000 -  legea pensiilor     decent.
                                                                Or, constatăm că nu ştim cine este statul. Iar guvernul se dovedeşte
                      Argumente şi motivaţii                 a  fi  specialist  mondial  în  desfiinţarea  surselor  noastre  de  trai  şi
                         -  urm are din  nr.678 -            parlamentul un loc unde se trăieşte bine pe banii noştri.
            Am declanşat iniţiativa legislativă în anul aplicării  Legii  19/2000,   Aşa că de la ocupanţii acestor fotolii şi portofolii nu ne mai putem
         când după studierea ei am descoperit cele scrise deja şi încă multe   aştepta decât tot la promisiuni deşarte şi demagogie neruşinată ca şi
         altele.  Când  apariţia  unei  noi  legi  a  pensiilor  se  justifica  pentru   până acum şi a nu încerca să ne rezolvăm noi problemele sociale de
         eliminarea discrepanţelor dintre pensionari,  am constatat că nici  pe   viaţă şi trăire, ar fi o dovadă că nu suntem fiinţe inteligente.
         departe n-a fost vorba despre aşa-ceva, în principiu, ci doar de o soluţie   Şi fiind vorba de un trai decent, în concepţia mea acesta -  traiul
         de veşnică cârpocire botezată „recorelare” care le oferă funcţionarilor   decent -  trebuie să fie nivelul de trai cel mai mic în societate, nivelul
         posibilitatea câştigării  celor necesare  traiului,  în  mod  uşor şi  şefilor   de  trai  al  acestor  oameni,  care  din  diferite  motive,  printre  care  şi
         acestora! Ocazia de a fi cunoscuţi ca oameni cu o mare disponibilitate   bătrâneţea, nu pot munci.
         la justificarea absurdului şi inechităţii legii pensilor. Când m-am convins   Restul populaţiei active fireşte, trebuie să aibă un nivel de trai mai
         definitiv, că autorii legii şi-au consumat inteligenţa doar pentru a croşeta   ridicat în continuă creştere,  căci  altfel  ne abatem de la legile naturii
         o ţesătură din cuvinte cu ajutorul căreia să subtilizeze nişte bani din   umane şi ajungem să fim canibali.
         BASS şi să-i treacă în buzunarele proprii,  m-am hotărât să le dau o   în concluzie, ideea este că traiul decent, trebuie să fie nivelul de
         replică.  Şi  aşa s-a născut  Proiectul  publicat în acest ziar după ce  a   trai cel  mai  scăzut în societate,  iar dacă astăzi alături de pensionari
         trecut prin furcile caudine ale aleşilor noştri din PUR, PSD, PD, PRM,   trăieşte şi majoritatea cetăţenilor activi, la limita sărăciei, se datorează
         şefi de organizaţii de partid locale, senatori şi deputaţi, care însă, nici   în mare măsură lipsei convenţiei sociale în forma concepută de mine.
         după doi  ani  n-au  reuşit să studieze proiectul  primit fiind ocupaţi cu   Proiectul de lege a pensiilor care în sfârşit pune temelie traiului de­
         treburi  mult  mai  importante  pentru  ei  şi  ştiţi  dvs  care  sunt  acele   cent  în  România  şi  care  este  posibil  de  aplicat,  fiindcă  are  bază
         importante treburi. Aşa stând lucrurile, soluţionarea nivelului de trai al   materială  necesară,  adică fondul  monetar al  bugetului  de  asigurări
         pensionarilor mai este posibilă doar prin voinţa societăţii în mod spe­  sociale de stat, supranumit.şi de solidaritate socială.
         cial a categoriei active, care încet-încet se apropie de pensionare şi   Aştept părerile şi opiniile dvs!
         care dacă nu participăm la această campanie de abrogare a legii 19/                     N isto r OCT A VIAN
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15