Page 10 - Calauza_2003_684

JUMIW ------. imm i*' ■ i k
Săptămânal independent aflat în slujba tuturor oamenilor J

D IN T R A N Ş E E L E
MARTOR N E A M U L U I

Domnule director,
Z I DE M AI Vă trimit această notă de aducere aminte din
războiul al doilea mondial.
Nu ştiu cât contează visul unei nopţi?! fie el cât de înalt, tot o să treci peste el. E Am avut un caiet cu zilele, localităţile prin care
Mai ales când acesta e bolnav şi nesigur de hazardul un fenomen aparte? E cel mai am trecut şi evenimentele petrecute.
vreo speranţă. Zmeuran, îşi simţea noroiul prezent în inimă? Nu putem să dăm un Caietul cu toate însemnările a fost trimis de
prins de tălpile pantofilor şi oricât încerca să- răspuns, cât de cât apropiat şi cât mai mine la Muzeul Civilizaţiei Dacice din Deva - în
I îndepărteze, nu reuşea. „Ce să fac oare? sigur. Adevărul, în multe cazuri e greu de anul 2002.
Să râd, sau să ţip, poate, poate voi putea stabilit şi doar după câteva ţigări fumate la Aş fi fost fericit să pot citi în ziar câteva
alerga pe cărările de iarbă, fără să le locul stabilit de către omul cu mustăţi episoade. Dar cu regret constat că nu se dă nici o
murdăresc cu noroi. Am să râd, că e mai bine căzute, s-ar putea da un răspuns. Să ajungi importanţă Memoriilor de război.
decât să ţip. M-ar crede lumea că m-am la malul râului, fără să fi avut în gând acest Ar fi fost bine să-l fi trimis la Muzeul Militar Cen­
smintit la cap. Valuri nesfârşite de râs au lucru, este iar un lucru la care ar trebui să tral din Bucureşti.
început să curgă din gura lui Zmeuran; acum medităm. Cine ne-a împins din spate şi cine Peste însemnările mele desigur s-a aşternut
chiar se putea crede că i-au rătăcit minţile. ne-â călăuzit paşii, spre malul râului ce praful.
„Ani' trec şi o să mai treacă şi eu tot o să n-a secat în ultimii o sută de ani? Oare Aş fi bucuros să aflu ceva despre acest docu­
cred că voi ajunge să stau în faţa acelei sta­ hazardul? Oare visul ciudat din noaptea ment, de data aceasta ar fi fost plăcut să apară în
tui. unde mi-am dorit de atâtea ori, să ajung trecută? Prea multe întrebări şi prea puţine presă de ziua de 8-9 mai „Ziua victoriei” ceva scris.
şi să aşez câteva garoafe. Eu sunt un răspunsuri. Oricum, putem să spunem că, 8 mal 1945 - Aduceri aminte
alergător de cursă lungă şi nu-mi tremură ' niciodată n-am avut pretenţii că le ştim pe Unitatea militară din care am făcut parte se afla
genunchii şi nici nu obosesc. Uite, ei sunt toate. Că nu putem să găsim întotdeauna departe de ţară în Slovacia. Divizionul 3 Obuziere
nebunii. Ei m-au bătut că n-am vrut să le dau ieşirea spre labirint, nu e nimeni de vină. Munte.
să bea din sticla ce o aveam la mine. Nu ştiu Nici destinul şi nici ziua în care ne-am La 8 mai seara vine ordin de la Divizia 3-a
dacă vă place numele meu. sau dacă e un născut. Se apropie o frumoasă sărbătoare: Munte - să ne deplasăm pe un sector de drum să
nume des întâlnit. Aş vrea să cred, că, eu Constantin şi Elena, o sărbătoare a staţionăm în oraş.
sunt eu şi nu mă aseamăn cu nimeni". Cât e împăraţilor. Se mai apropie o zi, pe care, Bucuria cea mare a fost când am aflat că în
de simplu să te crezi mereu învingător. Că n-am s-o pot uita niciodată. E o zi oare-mi ziua de 8 mai 1945 războiul s-a terminat prin
nimic nu-ţi poate sta in faţă, nici un obstacol dă mereu lumină. O zi de Mai. capitularea Germanie. Actul de capitulare a fost
Miron ŢIC semnat de mareşalul Keitel din partea Germaniei.
în acea noapte nu am avut frică de moarte. A
fost ceva feeric, unităţile sovietice au întreţinut
trageri cu rachete luminoase, până s-a făcut ziuă.
Din acest oraş a trebuit să mai continuăm
înaintarea până în 12 mai pentru că în acea zonă
de front a fost o unitate de voluntari care nu a
acceptat să se predea.
Unitatea noastră a staţionat în comuna Vesniţa
până la 13 iunie când am plecat în ţară.
în drumul nostru am întâlnit coloane de
prizonieri germani, din loc în loc conduşi, îndrumaţi
de ostaşi sovietici. Am auzit un prizonier spunând
în limba română: „Aveţi tutun fraţilor”?
Coloana de prizonieri, oameni amărâţi, cu capul
plecat, mergeau cu gândul la „lungul drum al
captivităţii".
Zam, 8 mai 2003, loan ROTARU,
veteran de război - 81 ani
REPLICA D -LU I
A. O U NOVICI
Vă mulţumesc pentru „prozele” ce mi le-aţi
adresat, fiindcă epigrame nu le pot numi! Şi ca
să lămurim problema rondelului (care nu vă lasă
să dormiţii), prin bunăvoinţa domnului Director,
vă dăruiesc un rondel scris de Al. Macedonski
în urmă cu o sută de ani! E şi acum în actualitate!
Să luaţi aminte! Vi se potriveşte de minune! —
loan PRODufJ
RONDELUL
CONTIMPORANILOR
Aceşti contimporani ai mei
A s o a M H itt Flexibilitate
•Fac nencetat acelaşi sport:
De treizeci de ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmaşi şi mai mişei.
V ifcU rtw W iiiii M otţm n*U M Ă perioade de
nafcmara • «wHluloi
Strigoi, adesea-mi zic tot ei -
ez. de cesturi mai mici cu 1,75 puacte . Bătrân, în ultimul resort:
:o: ?r'ia e pe an la creditul abţinut, tăţft de costul Depozitele constituite de line la BCR sunt :e Aceşti contimporani ai mei
t k •• alerte In afan paCtehi'u-. Cepozlele la Fondul de Garantarea Depozitelor in Sistem v
•**■*■* precum ţi disponibilităţile.e*;ste->l9 .ii co-tul. limita unui plafon stabilit de către atesta. Fac nencetat acelaşi sport.
:« :j -s sunt purtătoare de dobânzi atractive, actvatae
-a-en: ta condiţiile pieţei. Deşi par lei şi paralei,
r.f armaţii suplimentare puteţi sdcpclat' U cr.ce l i late SCO sau se vanaţ, poema ct p 6P.V ' C y ^ t r, : , l N-au cu talentul vreun raport,
Şi n-au nici sfinţi, nici dumnezei.
O R I'P II. - y - r b \ n c \
Trântiţi în viaţă de-un avort...
Î R ' / . C O M E R C J \1 V
•7 * iw i i t i i
R O M A N A
Dar sunt contimporanii mei!
Al. Macedonski