Page 14 - Calauza_2004_730
P. 14

(^IJ3<iX3^o.^2^^~Săptărnâi^rindependentLaflatînslujbatuturoroamenilor                 t7O@33S8i7d5P0

                                                            Să  nu-l uităm!
        PREMIUL DE FIDELITATE „CĂLĂUZA noastră"
                                                                  COMANDOR MARINAR NICOLAE
          Fiind o publicaţie aflată în slujba tuturor oamenilor,  „CĂLĂljZA   PARAIANU
       noastră" înţelege să-şi răsplătească aşa cum se cuvine cititorii fideli,   Din  discuţiile  purtate  de  comandorul  Mihai  Chirilă  şi  de
       în  acest sens,  după ce aţi citit cu atenţie  „CĂLĂUZA  noastră",  veţi
       găsi acest talon. Trebuie doar să răspundeţi la cele două întrebări, să   subsemnatul a rezultat acel măreţ fapt, că nu s-a lăsat până când
       completaţi numele, prenumele şi adresa Dvs şi să păstraţi talonul în   nu a adus înapoi la Şantierul Corabia,  şalupele grănicereşti flu­
       aşa fel ca la sfârşitul lunii (taloanele sunt numerotate de la 1  la 4 sau   viale, furate de ruşi, în probele lor pe Dunăre, ajunse mult departe
       5, după caz) să le expediaţi împreună pe adresa redacţiei.  Ele pot fi   în largul mării, fără a folosi forţa ci doar diplomaţia, fiindu-i cerute
       aduse şi personal. Data limită de primire a taloanelor este 10 ale lunii   scuze de cei ce ordonaseră greşeală prin abuz.  Era stăpânit de
       următoare. Cu cât trimiteţi  mai multe seturi de taloane, cu atât cresc   acel patriotism şi naţionalism, întâlnit numai la adevăraţii români.
       şansele Dvs de câştig, în urma tragerii la sorţi. Redacţia oferă în luna   Replicile  sale  nu  ţineau  seamă  de  funcţie  şi  grad,  de  multe,  în
       aprilie următoarele premii: două premii în valoare de 500.000 lei; patru premii   contradicţie  chiar  cu  legile  şi  regulile  militare.  Pentru  colegi  şi
       în  valoare  de  câte  100.000  lei  fiecare;  patru  premii  constând  din   subalterni, rămâne ca un comandant şi un inginer cu acel caracter
       abonamente la ziarul „CĂLĂUZA noastră” pe luna următoare; 10 premii   de bronz.  Faptele sale aveau să-i aducă de două ori punerea în
       constând din câte un pachet conţinând 5 cărţi sau reviste.
                                                            grad pentru vice amiral şi amiral, dar tot de atâtea ori şi obstrucţia
       Succes prieteni, alături de „CĂLĂUZA NOASTRĂ"!       altor mari care prin tirania lor, apărau doar interesele comuniste.
                                                               Despre relaţiile sale cu ruşii, în chestiunile de serviciu, aceştia
                       TALON NR. 3, APRILIE                 nici nu ştiau ce să mai creadă şi cum să-l trateze, pentru că aceştia
        1.  Cine  este  invitat  ia  „Călăuza  noastră"  în  acest  număr?  aveau  mereu  nevoie de capacităţile sale intelectuale şi tehnice.
                                                            Despre replicile sale care erau drepte dar şi jignitoare se ştia prea
                                                            bine, dar era foarte înţelegător, dar şi principial, drept şi autoritar.
        2. Unde â fost invitat directorul ziarului nostru?     Viaţa de familie a început-o tânăr, dar nu a fost prea fericit şi
                                                            a  avut  o  fată  şi  un  băiat.  A  dat  vina  pe  nenoroc.  Cu  a  doua
                                                            căsătorie, cu Bălaşa Vernescu, i s-a adus liniştea şi fericire^, mai
        Nume şi prenume                                     ales  că  unul  din  fraţii  soţiei  îi  fusese  tovarăş  de  suferinţă  în
                                                            puşcăriile comuniste. Dar moartea acesteia în 1992, i-a transformat
        Adresa: _______
                                                            brusc viaţa într-un infern şi cuprins de depresia sufletească, mai
                                                            suferind şi două operaţii, nu mai dorea să mai trăiască. La aproape
                                                            90  de  ani  îl  băteau  gânduri  funebre,  şi  anume,  să  se  înece  în
                                                            marea ce-l chemase din copilărie. Apoi să se arunce de la etajul
                  RETETA NOASTRA                            9. Dar i-a venit în sprijin o femeie vecină care îi pregătea masa şi
                                                            bucuria ce-i făcuse vizitele noastre.
                                                               în discuţiile cu subsemnatul, în acel 1996, am trecut în revistă
                   CIULAMA DE MIEL                          viaţa marinarului şi a omului de ştiinţă Nicu Părăianu. Mi-a spus
          Necesar: 500 g carne de miel,  un kg ciuperci, 4 linguri ulei,
                                                            că vrea să fie incinerat după obştescul sfârşit, iar cenuşa să-i fie
       2 linguri făină, sare, o ceşcuţă lapte, o ceapă.
                                                            împărţită în două urne şi împărţită celor două morminte ale fostelor
          Preparare: Se taie carnea în bucăţi potrivit de mari, se pun   sale soţii. L-am încurajat şi când am  observat pe perete un tablou,
       intr-o cratiţă cu o lingură de ulei. o ceapă întreagă şi apă cât să   mi-a explicat că este acel submarin care atunci iese din imersiune,
       cuprindă  carnea.  Se  spumează  şi  se  lasă  să  fiarbă  până  ce   din  probele  de  scufundare,  în  care  se  află  şi  el  şi  colegul  său
       carnea este gata.                                    german cu care lucrase la acesta.
          Ciupercile se fierb timp de 20 de min.  în apă cu sare (dacă                Ionel BECHERETE,  Vădenl
       sunt proaspete, dacă sunt din conservă se folosesc  ca atare),           (va urma)
       se scot şi după ce se  răcesc se toacă mărunt.  Separat se face
       sosul, astfel: se căleşte uşor făina în restul de ulei, se'stinge cu   casă. lată două din elementele vieţii realizate.
       zeama în.care a fiert carnea  şi cu puţin  lapte amestecându-se   Fetiţa noastră creşte -  învaţă bine -  termină un liceu, termină şi o
       repede  pentru  a  nu  se  face  cocoloaşe.  Se  potriveşte  de  sare,   facultate şi se zbate lângă un soţ, care din mărinimie o face mamă a
                                                           doi copii -  o fată şi un băiat.
       piper şi se adaugă carnea şi ciupercile, lăsând să mai dea câteva
                                                             Aşa cum era viaţa atunci,  nu prea frumoasă, fiindcă cineva ne-o
       clocote.                                            tulbura, dar eram toţi.  Dar nu-i destul şi din senin se declanşează o
               MAIONEZĂ DIN  PUFULEŢI                      furtună care ne zbuciumă din temelie -  moartea soţului meu. Lacrimi,
          Necesar:  o pungă  de  pufuleţi,  o ceaşcuţă de apă caldă,  o   suferinţă, durere! După doi ani, cumplita tragedie se declanşează iar:
                                                           -  moartea fiicei mele. Doamne! Cum ai putut să mi-o iei? întrebare pe
       ceşcuţă  de  ulei,  1-2  linguri  de  muştar (facultativ),  1-2  căţei  de
                                                           care am pus-o mulţi ani. Apoi mi-a fost frică şi am tăcut. Mă uitam la
       usturoi, sare, piper.                               nepoata  mea,  era  cuminte,  şi  învăţa  şi  începu  să-mi  licărească  o
          Preparare:  Se  toarnă  apa  caldă  peste  pufuleţi,  apoi  se
                                                           luminiţă în  sufletul  meu.  Nepotul  meu  creştea  şi  el  aşa cum  putea,
       amestecă bine până ce formează o pastă.  Se adaugă şi ulei în   fiindcă nu mai era la mine. Uitându-mă la el, o vedeam pe fiica mea, el
       fir subţire, ca la  maioneza din  gălbenuş.  Se  mai poate adăuga   este copia ei. Şi aşa îmi trec zilele, nu uşor, dar le duc. Şi singură mă
       muştar şi usturoi, după preferinţă.       MARIA     întreb: Doamne din toată bucuria vieţii mele, din tot ce am agonisit cu
                                                           trudă şi renunţări, cineva a făcut praf şi pulbere. Cu ce drept?
                                                             Am 70 de ani, mulţi, foarte mulţi, oboseşti până-i numeri, dar să-i
                                                           trăieşti, dar îmi mai trebuie un an, un singur an şi cu fruntea sus voi
                                                           spune. în viaţa mea, am dat societăţii doi medici: fiica şi nepoata mea.
           \                                                 Se spune că omul cât trăieşte tot învaţă şi când moare tot nu ştie
                   DESTINE PUTERNICE                       destul.  E foarte  adevărat.  Eu,  acum  bătrână,  am  învăţat ceva  sfânt
                                                           dintr-o rugăciune care spune aşa:  Doamne, îţi  mulţumesc pentru ce
         Dragă nepoate,                                    mi-ai luat; Doamne îţi mulţumesc pentru ce mi-ai lăsat.
         Vestea îmbolnăvirii  a fost ca un trăsnet.  Cum  un  bărbat atât de   Recunosc în faţa lui Dumnezeu că a doua o spun cu jumătate de
      falnic, să fie lovit? Respectând suferinţa şi durerea m-am blocat şi am   gură, dar tu , Doamne, iartă-mă!
      tăcut.  Un om cu o inimă atât de mare, nu ne puteţi părăsi, pentru că   Ce am realizat în viaţă? Puterea de a lupta cu destinul!
      trăiţi prin noi, prin cei care vă iubim.  După vârsta mea şi dorinţa dvs,         Un suflet răvăşit, Lacrima
      vă pot număra printre nepoţii mei.                                             -----------------------------------------------!
         Deci, dragă nepoate, prin câteva fraze ne-ai spus un fragment din
      viaţa ta.                                             ULTIMUL TREN              Locomotiva voiajeră   .
         Eu, prin mai multe fraze, voi spune: „viaţa unui suflet de femeie”.  Era odată-o gară mică   Prin gara noastră când trecea  I
         Un înţelept spunea că orice om trebuie să lase în urma lui o casă,           Urca cu greu pe cremalieră   |
                                                            Pe calea ce ducea-n Banat
      un  copil  şi  să  sădească  cel  puţin  un  pom.  Pentru  a  realiza  aceste   Şi Doamne, cât mai fluierai
                                                            Aveam acolo o amică
      obligaţii creştineşti, orice fată,  la o vârstă oarecare îşi caută norocul,   Cu trupul fin şi delicat
      băiatul  inimii cu care va  pleca în  viaţă.  Pentru  unii drumul e greu şi    Cum  tim pul,  m ulte  vieţi  .
      spinos, pentru alţii drumul e neted şi plin de soare.  Atâţia ani la rând, pe seară   desparte        I
         Atunci soarele mi-a zâmbit, mi-am ales un an bun, pot spune că               Iubita ce-mi ţinea antren'   i
                                                            Gustata-m fructul cel oprit
      am fost fericită.                                      i fie iarnă, fie vară,   S-a dus de-acolo-n altă parte  1
         Din căsnicia noastră, Dumnezeu ne-a hărăzit cu o fetiţă -  o fetiţă   u prea mult patos ne-am iubit  Şi am pierdut ultimul tren!   I
      frumoasă şi bună.  Ea creşte şi noi mulţumiţi de viaţă, cumpărăm şi o                   I. PRODAN, Haţeg
        CĂLĂUZA NOASTRĂ -  SĂPTĂM ÂNAL INDEPEN R ^N T AFLAT |N  SLUJBA t u t u h o b  Q A M e m t ^ |
   9   10   11   12   13   14   15   16