Page 3 - Calauza_2007_909

Călăuza noastră nr. 909 Pag. 3

în lumea de mireni de unde am venit, şi
moara timpului ne va lua în primire cu
ROHIA ■ Athosul credinţei noastre aceeaşi lăcomie.

MONAHUL NICOLAE
N icolae Steinhardt, scriitorul şi
tP
gânditorul evreu trecut de bunăvoie la
M ănăstirea Rohia se află sub oblăduirea canonică a Episcopiei
ortodoxism, şi-a trăit viaţa ca o cometă,
Maramureşului şi Sătmarului, Ea este situată în „Ţara Lăpuşului”, în partea de delumina căreia au fost atraşi o mulţime
sud a judeţului Maramureş, la circa 50 km de Baia Mare şi-43 km de oraşul Dej. de oameni. Deşi nu s-a dorit decât un
Mănăstirea „Sfânta Ana - Rohia” a luat fiinţă în anul 1923, ctitorul ei fiind simplu monah, la Rohia era considerat un
sfânt. Fiind arestat în 1959 pe motiv că
preotul NICOLAE GHERMAN, din satul de la poalele „Dealului viei”. El a zidit
făcea parte din grupul intelecualilor
mănăstirea în memoria fiicei sale ANA (cea mai mică dintre cei zece copii ai
mistico-legionari, în frunte cu Constantin
săi), răpusă de o boală grea, la vârsta de numai 10 ani. Această fetiţă, care cânta .Noica, Nicolae Steinhardt ia hotărârea de
în corul bisericii, i s-a arătat apoi tatălui de mai multe ori în vis, spunându-i să a se boteza în religia orotodoxă. Aceasta
construiască în „Dealul viei” — locul unde se află .astăzi mănăstirea - o „casă a| se întâm pla la 15 m artie 1960, la
închisoarea de la Jilava,
Maicii Domnului”. După multe şi mari sacrificii, ajutat de sutele de credincioşi,
Până în 1964, când este eliberat
preotul Gherman a reuşit să zidească o bisericuţă pe pinten de munte cu hramul
cunoaşte privaţiuni grele în închisorile
„Adormirea Maicii Domnului” şi o căsuţă monahală. în anul 1926, în prezenţa a I comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud iar
numeroşi credincioşi ortodocşi, episcopul Nicolae Ivan al Clujului, a tâmosit după eliberare îşi desăvârşeşte taina
acest locaş şi astfel a luat fiinţă prima mănăstire ortodoxă de monahi, de pe teritoiul botezului prin mirungere şi primirea
împărtăşaniei. în 1967 tatăl său moare iar
Ardealului alipit. Mulţi ani aşezarea a rămas neschimbată. Abia de pe la 1960 şi
el începe să-şi caute o mănăstire unde să
mai ales 1970, după introducerea curentului electric, s-a amenajat drumul de
se retragă pentru tot restul vieţii. La
acces şi aşezarea a început să se dezvolte, construidu-se pe rând mai multe clădiri, fiecare cu rostul şi menirea ei. îndemnul lui Constantin Noica, se duce şi
Dar, după 1990, viaţa mănăstirii cunoaşte o nouă etapă. Aici sălăşluiesc peste 25 de călugări, sub oblăduirea stareţului stă în vara lui 19781a Rohia. Ia hotărârea
Iustin Hodea Sigheteanu. să se stabilească definitiv aici şi pe 16 au­
gust 1980 este tuns în monahism. La
în anul 1996 prima biserică se desface cu evlavie de către monahi iar în locul ei se construieşte o nouă şi
. mănăstire pune ordine în cele peste 23 000
monumentală biserică, sub formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc. Ceea ce este de subliniat însă este faptul că
d‘e cărţi şi în paralel îşi intensifică
biserica are un paraclis catacombă la subsol, care adăposteşte Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, din activitatea scriitoricească.
secolul al XlX-lea şi catapeteasma vechii biserici construite de preotul Nicolae Gherasim. Fiind suferind de o veche anghină
pectorală, monahulîşi găseşte sfârşitul pe
n-am fi putut visa niciodată. tăcere la rugăciunile colective. Corul data de 30 martie 1989.
Când ai parte să fii găzduit o devean aduce un plus de frum useţe Aceasta este pe scurt viaţa monahului
noapte la Rohia, aşa cum am avut momentului de rugăciune, aşa că toată Nicolae. Stăm în chilia lui şi nu îndrăznim
noi, îţi dai seama că nimic altceva asistenţa vibrează şi participă cu toată să tulburăm liniştea. Privim şi ne este
nu mai contează, şi mai ales când fiinţa. în preajma prânzului, când liturghia suficient. Un interior auster, un pat cât un
patul de odihnă ţi se află tocmai sub se încheie, corul nostru este felicitat şi li prichici, fotografiile părinţilor, câteva
altarul de vară, emoţiile aproape că se aduc mulţumiri tuturor membrilor lui. portrete ale scriitorului de-a lungul anilor,
îţi paralizează trupul iar în suflet, Apoi, toaca şi clopotele vestesc sfârşitul câteva cărţi, biroul aşezat lângă geam,
creşte o fericire fără margini: îţi slujbei. Vibrează parcă toată pădurea de pentru ca monahul să lucreze cât mai mult
m ulţum esc Doam ne, că m i-ai fagi şi stejari seculari din preajmă. la lumina zilei... Undeva, pe o policioară
rânduit asemenea bucurie, mi-ai CHILÎA DIN CASA POETULUI fotografia unei tinere şi frumoase femei...
dăruit asemenea clipe, ai făcut Astfel s-a încheiat prima etapă a zilei, iubirea vieţii lui Nicolae Steinhardt. Am
posibilă prezenţa mea aici, unde îmi dar nu şi ziua. Ea continuă cu un moment sentimentul că ne aflăm într-un sanctuar
doream de atâta timp să ajung! în rest, mult dorit de noi toţi: vizitarea bibliotecii, şi nimic nu trebuie tulburat. Doar lacome,
SOSIREA LA VREMEA SERII nimic nu mai conta pentru noi. Timpul a paraclisului, a muzeului mănăstirii şi mai aparatele de fotografiat, vor să prindă în
Rohia, nume de m iere, nume de avea acum alt înţeles, lumea zgomotoasă ales vizitarea chiliei Monahului Nicolae memoria lor cât mai multe imagini din
lum ină în Ţara Lăpuşului, din din care venisem nu ne mai ajungea, Steihardt, colţul maramureşan, casa albă, spaţiul acesta. Descopăr în apropierea uşii,
M aram ureşul fabulos, atrage zilnic cuvintele ni se împuţinaseră, gândurile casa de stejar, livada cu meri şi nuci, Casa sub o sticlă de geam, textul scris de monah
mulţime de credincioşi, căci ea, e Meteora începuseră a se limpezi, sufletul a ni se Poetului... Nu ştim cum să luăm mai mult cu şase zile înaintea morţii. Stau în faţa
noastră, biserică făcută pe aer, într-un uşura. Noapte bună tuturor! Mulţumesc în sufletul nostru din această dulce povară lui ca la o rugăciune. Cu mare greu ne
pinten de munte, absolut unică prin tot Doamne pentru bunătatea Ta! Aştept cu a ceea ce ni se oferă spre cunoaştere. putem desprinde de chilia sfântului de la
cfeea ce este ea. M are păcat pentru nerăbdare a doua zi pentru că se anunţă o Ghidul nostru este un student la teologie Rohia, dar marşul nostru prin spaţiul
românul care nu ajunge să vadă măcar o zi cu totul specială. care aflându-se în vacanţă, a venit, după Rohia, trebuie să continue...
dată acest loc, să-i respire*» DUMINICĂ SPECIALĂ cum spune - să ajute la treburile Pagină realizată de
aerul, să-şi od ih n eascăjlj A doua zi e Sfânta m ănăstireşti, că aşa e rânduiala. Mariana PÂNDARU
sufletul şi să-şi deschidăr " D um inică. Ne sculăm Facem tot posibilul să ajungem şi la
inima spre cer când bat devreme, căci la ora şapte mormântul lui Nicolae Steinhardt,
clopotele de reverberează începe utrenia la altarul de aflat în micul cimitir al mănăstirii,
întreaga pădure. \ vară. Călugării îmbrăcaţi în undeva într-o poieniţă apropiată. Un
împovărată de aceste haine de sărbătoare îşi mormânt simplu, chiar auster, fără
gânduri am ajuns în fapt de pregătesc în amănunţime flori şi alte împodobiri. Doar câteva
seară, la vremea vecerniei, programul. Noi, luăm loc pe lumânări, stinse acum, semn că pe
şi după un drum ca o b-' băncile din faţa altarului. aici, trec destui adm iratori ai
Golgotă, până în vârful l*~: Vom fi m artorii unui gânditorului. •
muntelui, la Mănăstirea atât eveniment special: Corul PRÂNZ CU CIORBĂ DE FASOLE
de frumoasă cum nici nu bisericii Buna Vestire din îŞi nu se poate să plecăm din acest
gândeam şă întâlnesc Deva va da răspunsurile la Rai pe pământ fără a ni se oferi şi un
vreodată - Rohia. De liturghia de duminică, va prânz cu ciorbă de fasole uscată,
undeva din adâncuri parcă se auzea slujba cânta cu măiestria-i recunoscută deja, şi ceapă, pâine şi apă. O minunăţie de
de seară săvârşită de călugări şi încercam sub atenta îndrumare a dirijorilor Gelu şi ciorbă, gustoasă cum rar întâlneşti.
să înţeleg de unde vine ea. Aveam să aflu Mariana Onţanu. Din vale, pâlcuri de Iar pentru noi, care am colindat atât
puţin mai târziu că ea venea dintr-o oameni urcă la m ănăstire. Vin cu e şi mai bună pentru că e caldă.
bisericuţă aflată la subsolul celei mari, o
daruri, vin cu flori, şi mai ales vin cu Ne-a mai rămas doar puţin timp,
bisericuţă săpată în stâncă şi parcă totuşi
dragoste de Dumnezeu să fie părtaşi la o să aruncăm o ultimă privire peste
sprijinindu-se pe aer. Acolo am stat şi noi zi specială. Preotul nostru, Mircea Farca, toată întinderea şi peste locul acesta
în tăcerea nopţii să ne aflăm împăcarea şi se alătură celor ce oficiază liturghia şi fără pereche, apoi începem să
liniştea până aproape de miezul nopţii începe unul dintre cele mai aşteptate coborâm pe serpentine periculoase şi
când ne-au copleşit cu totul emoţiile
morUente. C redincioşii se aşază în imprevizibile, aşa cum este şi viaţa
rugăciunilor de noapte, spuse cu atâta har
amfiteatrul curţii înguste şi participă în noastră. în curând ne vom întoarce
de călugări . Era darul dumnezeiesc la care
TVO aIS T R s \ — M icim i acire s e r e s p e c tă ş i x>ă r e s p e c tă !