Page 3 - Calauza_2007_915

Călăuza noastră nr. 915 Pag. 3

COMORILE

DIN M UNŢII

ORĂŞTIEI

la 1551, citându-i pe
isto rio g rafii L azie şi
D O U A C O M O R I I M E N S E Vplfgang Betlen, măr­
turiseşte despre comorile
A Ş T E A P T Ă ... Î N T Â M P L A R E A lui Gheorghe Martinusie
şi sursa lor: lisim ahii
Până la a doua goană după aur, în întrerupte de istorici cu autoritatea unui
confiscaţi de la pescarii
Munţii Orăştiei, începută în 1990 cu V asile Pârvan sau C onstantin Dai-
care găsiseră în vadul
aparatură performantă de către grupuri coviciu şi de apropierea războiului.
S treiului com oara de
mafiote şi reţele de traficanţi, se vorbea Altfel, credem noi, pânza bănuielilor şi
400 000 de cosoni, plus
despre Comoara lui Decebal dusă la incertitudinilor s-ar fi destrămat demult,
podoabe şi sloiuri (lin­
Roma ca despre o legendă Fuseseră spre mai binele istoriei naţionale.
gouri) de aur: „a şi luat
uitate şi cele descoperite în secolele Sub pecetea tainei mai stau două
m ulte m ii de la unii
XVI-XVIII. Pentru a nu fi bănuiţi, comori: cea din veşminte şi obiecte de
pescari şi multe mii a
săltaţi şi schingiuiţi, sătenii de la cult, ascunsă în Peştera M arelui Zeu
m ai g ăsit în num ita
G răd işte, S ubcununi, M ăgureni, Zamolxis (vezina), şi cea ascunsă de
boltiţă”.
Costeşti, Piatra Roşie - Alun păstrau F ran ciscu s G ezti, guvern ato ru l
M artinuzi, zis M onahul, episcop acestea, zice Volfang Betlen, citat de
sub jurăm ânt de m oarte taina. Câţi Transilvaniei, în zidurile cetăţii Deva
catolic al Oradiei M ari, era tutorele Şincai, au fost răpite de la români.
s-au îm bogăţit şi câţi au m urit sub sau la conacul de la Sântuhalm (ale cărui
fiului nevârstnic al lui Ioan Zapolya. în Aşa stând lucrurile să nu ne mire
pecetea ei nu se mai ştie. urm e ar trebui căutate pe dealul de
numele lui Ioan Sigismund el guverna fabuloasa comoară a lui Franciscus
Izvoarele scrise vorbesc despre deasupra b isericii). G ezy devine
îm preună cu g en eralu l C asaldo, Gezti, care îşi aşteaptă descoperitorul.
com orile duse de Traian la Roma, guvernator al principatului cu reşedinţa
castelanul Devei. Pentru înţelegerea Dacă nu cum va ele fac parte din
despre cele d esco p erite în vadul la Deva după m oartea lui Cristofor
secretă cu turcii, lăcomind să devină el „reţeaua brăţărilor” şi din grupări in­
Streiului (Sargeţiei) ori la Grădiştea de Bathory, la sfârşitul veacului al XVII-
Munte, dar nu e de mirare, de vreme lea. Acesta era considerat cel mai bogat principe al Ardealului, a fost căsăpit în terlope de tip Ceia. Dacă gândul
castelul său de la Vinţu de Jos de către asociativ ne-ar duce mai departe am
ce nu a fost descoperită cu certitudine om din Im periul Austriac. El, ajuns
spaniolii lui Casaldo. Gheorghe Şincai pune semne de întrebare privitoare la
adevărata Sarmizegetusa. capitală po- hotr.og de steag al Ardealului şi Ţării
zice că l-a ajuns blestemul aurului dacic graba şi cheltuielile cu care „se
litico-adm inistrativă a Regilor daci. Ungureşti, reface cetatea, o lărgeşte şi o
Din tot ce au descoperit arheologii de restaurează pe cont propriu. Dar moare însuşit de la bieţii pescari. După moar­ resta u re a ză ” sub „regim de
pe la 1920 încoace, nim ic nu de­ otrăvit la Orăştie, pe când venea de la tea sa, „în cetatea Gherlei, cea de el p ro p rie ta te ” sau de sit scos din
m onstrează cu certitu d in e că ea, Alba Iulia, lăsând ascunsă o imensă făcută, s-a găsit: 872 funţi de aur circuitul patrimonial Cetatea-Devei,
capitala, a fost în M unţii Orăştiei comoară. nelucrat, 20 funţi de aur (sloi) neprelu­ M ărturie ar putea depune Sorin
crat, 1387 funţi de argint nelucrat, 466
(Grădiştea) ori la Porţile de Fier ale Cum a fost strânsă, de unde provenea Moldovan, apropiatul multora dintre
funţi, sloi galbeni şi 4000 galbeni de ai
Transilvaniei (V arhel). Cercetările ea putem deduce apelând la bănuiţii de astăzi, numai că acesta s-a
c o lo n elu lu i-to p o g raf C onstantin Gheorghe Şincai, care, în lui Lisimah, dintre care fieştecare făcea dus, cu un glonte în cap, în „lumea lui
patru galbeni ungureşti”. Toate
Zagoriţ, între anii 1920-1937, au fost Hronicul său, la 1543 şi Bicilis”.
BLESTEMUL AUBULUi c r a i u l Este bine să observăm coincidenţe şi dezacorduri
T ra c ie i, între surse. în celelalte două, amintite, se vorbeşte
Informaţiile despre imensa comoară, constând în prin­
cu ins­ despre 40 000 de monede Lisimah; la Lazie respec­
cipal din lisimahi de aur, dar şi din obiecte de oferverie
cripţie gre­ tiv Şincai, de 400 000, cifră mai plauzibilă dacă ne
care pluteau în Apa Sargeţiei, sunt contradictorii. Toate se
cească. Cum gândim la aurul regilor daci strâns în cantităţi imense,
pun de acord că ea a fost găsită în vadul Streiului, în dreptul
fil m înţeles din în legătură cu găsitorii: două surse vorbesc despre
localităţii Sântămăria Orlea, că în întregime sau în parte
(Simeni vrednici nişte pescari, o alta despre iobagii grofului de la
comoara a fost însuşită de cardinalul (Călugărul) Martinusi,
credinţă, s-au Sântămărie Orlea care au găsit comoara în prundul
în cârdăşie cu generalul Casaldi, încartiruit cu trupe
găsit cam la Streiului, cărând pietriş pentru reparaţii la zidurile
austriece în Cetatea Devei. Ştirea cea mai completă o găsim
400.000 de galbeni şi multe sloiuri (lingouri) de aur. castelului. în toate cele trei cazuri se vorbeşte despre
în „Cronica românilor” de Gheorghe Şincai. Apelăm deci,
Ducându-i acasă şi împărţindu-i între ei, unii dintre dânşii Strei-Sargeţia şi nicidecum despre Râul Orăştiei care
la Şincai, aducând limbajul cronicii la vorbirea de astăzi:
au mers la Bălgradul Ardealului pentru a afla de la vine de la Sarmizegetusa Regia pe sub cetăţile
„O istorie frumoasă scrie despre anul 1543 Lazie, despre
argintari ce preţ ar avea aurul acela. Aşa s-a aflat şi Blidaru şi Costeşti. Aşadar, neîndoielnic Streiul este
nişte români şi o parte a visteriei lui Decebal ascunsă sub Gheorghe Monahul sau Martinusie, tutorele pentru fiul Sargeţia cea veche, care prin secole şi milenii, şi
albia Streiului, cea neaflată de împăratul Traian, zicând:
• craiului (regelui) Ioan Zapolia, care ocârmuia Ardealul, prin corupere fonetică, astăzi se numeşte altfel. Prin
„O parte a acestei visterii s-a aflat (găsit) în numitul râul
care a început a-i. cerceta pe pescari luând mii (de urmare capitala Daciei nu a fost la Grădiştea de
Sargeţiei, pe care râu romanii îl numesc Strei (Sar-
monede) de la unii şi multe mii a mai găsit în amintita astăzi, ci în apropierea actualei Sarmizegetusa Ulpia
geţia=strei-geţia=Strei?), prin această întâmplare: Mergeau
boltiţă. Ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat Traiana, cum bine intuiesc istoricii de la sfârşitul
nişte pescari romani cu
câteva cară (de aur sau de bunuri?) şi au trecut în secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Nici
şeicile (luntrii cu fundul
Moldova”. La anul 1551, Gheorghe Şincai, vorbind o raţiune nu există în.ideea că Decebal a venit cu
plat), au zărit că
despre viaţa lui Gheorghe Martinusie şi sfârşitul acestuia, convoaiele de prinşi tocmai din inima Munţilor
sclipeşte ceva pe fundul
zice: „Aşa s-a sfârşit viaţa lui Gheorghe Martinusie, zis Orăştiei ca să ascundă comori în Ţara Haţegului,
apei; vrând să scoată de
Monahul, care prădase pe bieţii pescari români”. Despre stăpânită de romani încă din întâiul Război Dacic
sub apă ceea ce sclipea,
el scrie Samoil Cheuleşeri: Din „Istoria ardelenească” a (101-102). Castrele descoperite recent la Chitid şi
au scos o grămadă de
luminatului cancelar Volfang Betlen se ştie că, după Vâlcele (Boşorod) de către Vladimir Brilinschi şi
galbeni. Căutând mai
moartea lui Martinusie, s-a găsit în cetatea Gherlei aur Dan Olteanu în apropierea locului unde a fost
încolo, au dat de o
neprelucrat în cantitate de 872 funţi (unitate de măsură descoperită comoara de lisimahi întăresc ipotezele
boltiţă zidită sub apă, pe
germană egală cu 0,5 kg; un funt = o livră) sub formă de noastre. Ba, mai mult, îngăduie să fie formulată alta-
care o spărseseră
„sloi” (azi lingouri), 20 de funţi de argint neprelucrat, în castrul de la Vâlcele Rariştea trebuie căutată
rădăcinile copacului şi 1837 sloi de argint, 466 funţi de argint şi 4000 de galbeni localitatea (cetate, castra) unde a fost dus capul şi
au aflat şi mai mulţi
de-ai lui Lisimah, dintre care fieştecare făcea cât patru dreapta lui Decebal, pentru ca Traian să le arate
galbeni, mai cu seamă
galbeni ungureşti”.Comoara aceasta, mai adaugă Şincai, oştenilor (Rani-storum = Raniş-storum).
lisimahi, după Lisimah,
fusese răpită de la români. Pagină realizată de Gligor HAŞA
W' _____ W" _____ _ ____ W*
— Z i a r u l care sc respectă şi vă respectă.